Decizia nr. 618/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 651 alin. (4) și ale art. 718 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Raluca-Alexandra Buterez-Fășie
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 651 alin. (4)
și ale
art. 718 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din București în Dosarul nr. 21.276/196/2018* al Curții de Apel Galați - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.290D/2021.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate și invocă, printre altele,
Decizia Curții Constituționale nr. 72 din 25 februarie 2025 . Apreciază, în esență, că litigiile din faza executării silite nu au caracterul unor acțiuni în justiție, ci reprezintă incidente procedurale care întârzie sau blochează executarea silită. Totodată, arată că, așa cum s-a reținut în jurisprudența constantă a Curții Constituționale, legiuitorul poate aprecia cu privire la căile de atac în materie civilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Decizia civilă nr. 68/R din 17 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 21.276/196/2018*, Curtea de Apel Galați - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 651 alin. (4)
și ale
art. 718 din Codul de procedură civilă . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de recurs împotriva unei decizii prin care a fost admisă contestația la executare.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea excepției susține, în esență, că, potrivit
Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 , în materie civilă, în lipsa unei reguli speciale, orice cerere evaluabilă în bani poate fi judecată în fond, apel și recurs. Însă, în acest context, dispozițiile legale criticate creează o discriminare cu privire la exercitarea căii de atac a recursului, între justițiabilii din litigiile evaluabile în bani, cărora li s-a admis dreptul de exercitare a recursului prin decizia amintită, și justițiabilii din cadrul contestațiilor la executare în care are loc o adevărată judecată pe fond. Prin urmare, dispozițiile legale criticate, care elimină calea de atac a recursului pentru situația contestațiilor la executare, încalcă egalitatea în drepturi și accesul liber la justiție. Atât timp cât în cadrul executării silite se urmărește realizarea dreptului pretins, se impune același tratament juridic precum cel aplicat realizării dreptului pe calea comună.
6.
De asemenea, se arată că legiuitorul indică și situații de excepție prin prevederile
art. 712 alin. (4)
sau ale
art. 715 alin. (4) din Codul de procedură civilă , însă numai pentru o categorie de litigii evaluabile în bani, respectiv partajul de bunuri comune, sau posibilitatea unei terțe persoane care pretinde că are un drept de proprietate ori un alt drept real asupra bunului urmărit de a formula contestație la executare.
7.
Curtea de Apel Galați - Secția a II-a civilă apreciază că excepția invocată este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie (a se vedea, spre exemplu
Decizia nr. 771 din 28 noiembrie 2019 ,
Decizia nr. 355 din 11 mai 2017 ,
Decizia nr. 771 din 28 noiembrie 2017 ). De asemenea, instanța de judecată apreciază că dispozițiile criticate nu încalcă accesul liber la justiție și nici principiul egalității în fața legii, întrucât accesul liber la justiție poate fi suspus unor limitări, în condițiile în care urmăresc un scop legitim și dacă există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat.
8.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
9.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și, în acest sens, invocă unele considerente ale
Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , ale
Deciziei nr. 668 din 30 aprilie 2009
și ale
Deciziei nr. 355 din 11 mai 2017 .
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 651 alin. (4)
și cele ale
art. 718 din Codul de procedură civilă , care au următorul cuprins:
–
Articolul 651
alin. (4) : „Dacă prin lege nu se dispune altfel, instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie, care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.“;
–
Articolul 718
:
Hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul
art. 712 alin. (4)
și
art. 715 alin. (4)
care pot fi atacate în condițiile dreptului comun.
Hotărârea prin care s-a soluționat contestația privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută. Dacă prin contestație s-a cerut lămurirea înțelesului, întinderii ori aplicării unui titlu care nu constituie hotărâre a unui organ de jurisdicție, hotărârea prin care s-a soluționat contestația va putea fi atacată numai cu apel, dispozițiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.
13.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale
art. 16
privind egalitatea în drepturi, ale
art. 21
referitor la accesul liber la justiție, ale
art. 124
privind înfăptuirea justiției și ale
art. 129
referitor la folosirea căilor de atac. Totodată, în temeiul
art. 11
și al
art. 20 alin. (1) din Constituție , prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele
art. 6
privind dreptul la un proces echitabil și ale
art. 14
privind interzicerea discriminării din
Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
14.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional analizând critici identice în raport cu aceleași dispoziții constituționale, formulate de aceeași autoare, prin
Decizia nr. 72 din 25 februarie 2025 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 9 iulie 2025, și a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.
15.
Astfel, cu referire la critica potrivit căreia dispozițiile legale criticate, care elimină calea de atac a recursului pentru situația contestațiilor la executare, încalcă egalitatea în drepturi și accesul liber la justiție, prin
Decizia nr. 72 din 25 februarie 2025 , precitată, paragrafele 18-21, Curtea a reținut că sunt neîntemeiate susținerile referitoare la neconstituționalitatea
art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă
din perspectiva imposibilității exercitării căii de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în materia contestației la executare. Curtea a statuat că accesul liber la justiție, garantat de prevederile
art. 21 din Legea fundamentală , nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale. Totodată, s-a statuat că
art. 21 din Constituție
nu precizează in terminis că accesul liber la justiție implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât și a recursului, situație în care exercitarea cumulativă a ambelor căi de atac împotriva unei hotărâri nu constituie un criteriu de constituționalitate.
16.
Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că
art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă
nu contravine nici
art. 16 din Constituție , întrucât legiuitorul, în considerarea unor situații speciale, justificate în mod obiectiv și rațional, poate institui un tratament juridic diferențiat. În cazul de față, legiuitorul a stabilit, ca regulă generală, că atacarea hotărârilor pronunțate în contestația la executare se face numai cu apel. Cele două excepții cuprinse în textul contestat se referă la împărțirea bunurilor proprietate comună [ art. 712 alin. (4) din Codul de procedură civilă ] și la contestația formulată de o terță persoană ce vizează un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit [ art. 715 alin. (4) din Codul de procedură civilă ]. O atare opțiune a legiuitorului este justificată de domeniile în care intervin aceste reglementări, și anume în ipoteze specifice ce țin de materia succesiunilor sau a drepturilor reale.
17.
Totodată, Curtea a observat că nu sunt aplicabile cele reținute prin
Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, prin care s-a constatat că sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în
art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013
privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, este neconstituțională. Admiterea excepției cu acel prilej a avut ca temei încălcarea
art. 16 alin. (1) din Constituție , întrucât legiuitorul a stabilit un prag valoric prin care nu a asigurat o protecție egală a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor, creând discriminări între cetățeni - în ceea ce privește dreptul de a formula o cale de atac - în funcție de valoarea cererii adresate instanței judecătorești. Este vorba despre o discriminare pe criteriul valorii cererii în cadrul aceleiași categorii de persoane care au formulat cereri evaluabile în bani. Or, aceste considerente nu pot fi translatate în cauza de față, unde criteriul folosit este cel al materiei, care poate fi stabilit de legiuitor potrivit opțiunii sale, fără a se putea pune semnul egalității între persoane care au litigii din materii diferite.
18.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, soluția și considerentele acestei decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
19.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din București în Dosarul nr. 21.276/196/2018* al Curții de Apel Galați - Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile
art. 651 alin. (4)
și ale
art. 718 din Codul de procedură civilă
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Galați - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 20 noiembrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Raluca-Alexandra Buterez-Fășie
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.