Decizia nr. 668/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Sorin-Mihail Râznic în Dosarul nr. 3.604/314/2008 al Judecătoriei Suceava - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.604/314/2008, Tribunalul Suceava - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Sorin-Mihail Râznic într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat în procedura contestației la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că, în funcție de conținutul contestației la executare, se instituie un tratament juridic diferit sub aspectul exercitării căilor de atac. Totodată, limitarea căilor de atac posibil a fi utilizate, precum și a posibilității de a administra toate probele necesare lămuririi cauzei sunt contrare prevederilor art. 21 și art. 124 alin. (2) din Constituție.

Tribunalul Suceava - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că textul legal criticat este constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

"Hotărârea pronunțată cu privire la contestație se dă fără drept de apel, cu excepția hotărârii pronunțate în temeiul art. 400^1 și al art. 401 alin. 2."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că textul legal criticat a mai format obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, Curtea, prin

Decizia nr. 37 din 15 ianuarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2008,

Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007,

Decizia nr. 940 din 18 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 7 decembrie 2007,

Decizia nr. 436 din 30 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 22 iunie 2006, a constatat constituționalitatea acestui text de lege în raport cu critici similare de constituționalitate.

Prin aceste decizii, Curtea a statuat, în esență, că accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, sunt de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.

Totodată, art. 21 din Constituție nu precizează in terminis că accesul liber la justiție implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât și a recursului, situație în care exercitarea cumulativă a ambelor căi de atac împotriva unei hotărâri nu constituie un criteriu de constituționalitate.

Prin aceleași decizii, Curtea, pentru aceleași rațiuni, a stabilit că nu sunt încălcate nici prevederile art. 124 din Constituție.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluțiile deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Distinct de cele arătate mai sus, Curtea constată că textul legal criticat nu contravine nici art. 16 din Constituție, legiuitorul, în considerarea unor situații speciale, justificate în mod obiectiv și rațional, putând institui un tratament juridic diferențiat. În cazul de față, legiuitorul a apreciat ca regulă generală atacarea hotărârilor pronunțate în contestația la executare numai cu recurs, iar cele două excepții cuprinse în textul contestat se referă la împărțirea bunurilor proprietate comună și la contestația formulată de o terță persoană vizând un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit. O atare opțiune a legiuitorului este justificată de domeniile în care intervin aceste reglementări, și anume în ipoteze specifice ce țin de materia succesiunilor sau a drepturilor reale.

Având în vedere cele de mai sus, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Sorin-Mihail Râznic în Dosarul nr. 3.604/314/2008 al Judecătoriei Suceava - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 aprilie 2009.