Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 325/2026

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 , ale art. 24 lit. c) , ale art. 25 alin. (1) și ale art. 34 lit. a) și b) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești

prezumat în vigoare

Data actului
16 aprilie 2026
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 925 din 4 noiembrie 2026
Citează
14 acte
Structură
4 articole · 44.454 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Republică 1

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 188/2000 1 octombrie 2000 (prevederi anume) privind executorii judecătorești

Pune în aplicare 1

Are ca temei 7

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • Legea nr. 188/2000 1 octombrie 2000 privind executorii judecătorești
  • Legea nr. 188/2000 1 octombrie 2000 (prevederi anume) privind executorii judecătorești
  • Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
  • Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 privind Codul de procedură civilă
  • Decizia nr. 7/2018 18 ianuarie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 și art. 68 lit. e…
  • Decizia nr. 654/2020 29 septembrie 2020 (prevederi anume) referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 lit. c) , art. 49…

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Claudia-Ilona Dascălu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 , ale

art. 24 lit. c) , ale

art. 25 alin. (1)

și ale

art. 34 lit. a)

și

b) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Constantin Cosmin Moromete în Dosarul nr. 568/46/2021 al Curții de Apel Pitești - Secția a IIa civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.821D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Astfel, în ceea ce privește dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 188/2000 , raportate la

art. 1 alin. (3)

și

(5) din Constituție , reține că activitatea executorului judecătoresc reprezintă un serviciu de interes public, care trebuie supus controlului unei autorități publice, legiuitorul stabilind în mod legitim competența Ministerului Justiției de a exercita această atribuție. Referitor la prevederile

art. 24 lit. c) din Legea nr. 188/2000 , în raport cu

art. 21

și

24 din Constituție , învederează că executorul judecătoresc are obligația de a asigura o executare silită corectă, nu doar prin derularea propriu-zisă a procedurilor de executare, ci și prin îndeplinirea obligațiilor profesionale, inclusiv a celor privind plata contribuțiilor aferente exercitării profesiei. Cu privire la critica întemeiată pe

art. 53 din Constituție , reține că suspendarea din funcția de executor judecătoresc nu echivalează cu o îngrădire neconstituțională a dreptului la muncă, ci exprimă consecința nerespectării condițiilor legale de exercitare a unei profesii reglementate, condiții pe care titularul funcției este ținut să le respecte pe întreaga durată a exercitării acesteia. Totodată, raportat la

art. 24 din Constituție , observă că măsura suspendării poate fi supusă controlului unei instanțe judecătorești, persoana vizată beneficiind de garanțiile dreptului la apărare în cadrul procedurii judiciare prin care contestă această măsură.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 8 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 568/46/2021, Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 , ale

art. 24 lit. c) , ale

art. 25 alin. (1)

și ale

art. 34 lit. a)

și

b) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești. Excepția a fost ridicată de Constantin Cosmin Moromete într-o cauză având ca obiect anularea actului administrativ de suspendare din funcția de executor judecătoresc, emis de Ministerul Justiției, ca urmare a neplății contribuțiilor bănești profesionale.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile

art. 4 din Legea nr. 188/2000

sunt contrare principiilor securității raporturilor juridice și legalității, în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii, prevăzute de

art. 1 alin. (3)

și

(5) din Constituție .

6.

Astfel, potrivit autorului excepției, Ministerul Justiției, care este un organ politic și care poate avea, în numeroase situații, calitatea de debitor, nu poate asigura independența și imparțialitatea executării silite, deși executarea silită face parte din procesul civil și trebuie să respecte garanțiile unui proces echitabil.

7.

Se arată că, prin controlul permis Ministerului Justiției asupra executorilor judecătorești, inclusiv prin prevederea posibilității suspendării din această profesie chiar și în acea ipoteză în care se efectuează executări silite împotriva ministerului, sunt afectate garanțiile de imparțialitate a acestui organ statal și se dublează controlul jurisdicțional prevăzut de

art. 712 din Codul de procedură civilă

și de

art. 60 alin. (1)

și

art. 61 din Legea nr. 188/2000 . În susținere se invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 895 din 17 decembrie 2015 .

8.

Se mai susține că această dublă reglementare a controlului, respectiv a celui administrativ și jurisdicțional, încalcă dispozițiile

Legii nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, respectiv cele referitoare la unicitatea reglementării în materie, reglementările speciale și derogatorii, evitarea paralelismelor și asanarea legislației, ceea ce afectează claritatea și previzibilitatea legii și, în final, constituționalitatea textului criticat.

9.

Cu privire la critica de neconstituționalitate a

art. 24 lit. c) din Legea nr. 188/2000

se arată că se încalcă prevederile constituționale ale

art. 21

și

24 , deoarece suspendarea din exercițiul funcției de executor judecătoresc pentru neplata unor contribuții bănești profesionale, al căror cuantum nu este prevăzut de Legea nr. 188/2000, nu respectă principiul proporționalității, aceasta fiind o sancțiune excesivă față de scopul urmărit, ceea ce afectează dreptul creditorului, al debitorului și al statului la un proces echitabil. Astfel, potrivit autorului excepției, se poate ajunge la situația în care executarea silită poate fi suspendată, indirect, pe cale administrativă, de o organizație profesională precum Camera executorilor judecătorești sau Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești.

10.

Mai mult, potrivit susținerilor autorului, sintagma „contribuțiilor bănești profesionale“ este neclară și imprevizibilă întrucât nu se prevede exact către câte organizații profesionale

și către care dintre acestea trebuie plătite aceste contribuții bănești și dacă suspendarea din funcția de executor judecătoresc intervine pentru neplata contribuțiilor față de una sau mai multe organizații profesionale.

11.

Se mai susține că suspendarea din funcție pentru neplata acestor contribuții bănești încalcă dreptul la muncă prevăzut de

Constituție , ceea ce contravine și exigențelor prevăzute de

art. 53 din Legea fundamentală .

12.

Referitor la dispozițiile

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 , autorul excepției învederează că acestea contravin

art. 24 din Constituție

și exigențelor

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil. Se arată, în esență, că suspendarea din funcție a executorului de către ministrul justiției, fără o audiere prealabilă în fața organelor abilitate, este imprevizibilă și încalcă dreptul la apărare, fiind contrară principiului contradictorialității și oralității, ca elemente esențiale ale egalității de arme, și implicit garanțiilor unui proces echitabil. Prin urmare, se susține că procedura de suspendare decisă de un organ eminamente politic, frecvent debitor în executări silite, și pusă în aplicare de îndată este disproporționată și afectează grav dreptul la muncă, precum și veniturile executorului.

13.

Autorul excepției de neconstituționalitate mai arată că

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

contravine și

art. 148 alin. (2) din Constituție , deoarece se ignoră obligativitatea prevederilor

Cartei

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene stabilite la

art. 41

privind dreptul la bună administrare, la

art. 47

privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, precum și la

art. 48

privind prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare. În susținere se invocă jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, respectiv Hotărârea din 15 iulie 1964, pronunțată în Cauza 6/64 Flaminio Costa împotriva E.N.E.L., Hotărârea din 18 decembrie 2008, pronunțată în Cauza C349/07 Sopropé - Organizações de Calçado Lda împotriva Fazenda Pública, paragraful 37, și Hotărârea din 22 noiembrie 2012, pronunțată în Cauza C-277/11 M. M. împotriva Minister for Justice, Equality and Law Reform, paragrafele 82 și 83.

14.

În ceea ce privește neconstituționalitatea

art. 34 lit. a) din Legea nr. 188/2000

se susține că acest articol este lipsit de claritate și previzibilitate, întrucât nu indică precis condițiile în care Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești poate solicita suspendarea, revocarea ori încetarea funcției de executor judecătoresc, ceea ce îl face susceptibil de aplicare abuzivă.

15.

Cu privire la dispozițiile

art. 34 lit. b) din Legea nr. 188/2000 , autorul excepției susține că norma privind aprobarea cotelor de contribuție este imprevizibilă și discriminatorie, deoarece nu prevede criterii clare de stabilire a numărului, a cuantumului și a destinației contribuțiilor birourilor executorilor judecătorești, ceea ce duce la diferențe foarte mari între contribuțiile datorate de executori, cum ar fi, de exemplu, cazurile în care unii executori judecătorești plătesc aproximativ 6.000 lei/an și cazurile în care alții, de exemplu, autorul excepției, plătesc 40-50.000 lei/an, ceea ce încalcă principiul unei repartizări echitabile a sarcinilor.

16.

Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată în raport cu criticile formulate.

17.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

18.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

19.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

20.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 4 , ale

art. 24 lit. c) , ale

art. 25 alin. (1)

și ale

art. 34 lit. a)

și

b) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:

–

Articolul 4

: „Coordonarea și controlul activității executorilor judecătorești se exercită de către Ministerul Justiției.“;

–

Articolul 24

lit. c ): „Exercițiul funcției de executor judecătoresc se suspendă: (...) c) în caz de neplată a contribuțiilor bănești profesionale, timp de 3 luni de la scadența acestora, până la achitarea lor integrală;“;

–

Articolul 25

alin. (1 ): „În cazurile prevăzute la art. 24 lit. a), b) și c) suspendarea se dispune de ministrul justiției, din oficiu sau la cererea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.“;

–

Articolul 34

lit. a)

și

b):

Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești îndeplinește următoarele atribuții:

a)

solicită ministrului justiției suspendarea, revocarea ori încetarea funcției de executor judecătoresc;

b)

aprobă cotele de contribuție ale birourilor executorilor judecătorești la Camera executorilor judecătorești, precum și pe cele ale Camerelor executorilor judecătorești la Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, potrivit statutului acesteia; (...)

21.

În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 1 alin. (3)

privind principiul securității raporturilor juridice,

art. 1 alin. (4)

privind principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale,

art. 1 alin. (5)

privind principiul legalității, în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii,

art. 41

- Munca și protecția socială,

art. 16

- Egalitatea în drepturi,

art. 21 alin. (1 )-( 3)

privind accesul liber la justiție și

art. 24

- Dreptul la apărare, astfel cum acestea se interpretează în temeiul

art. 11

privind dreptul internațional și dreptul intern și al

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, prin prisma exigențelor

art. 14

privind interzicerea discriminării, respectiv ale

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și dispozițiilor cuprinse în

art. 17

privind interzicerea abuzului de drept și în

art. 1 din Protocolul nr. 12

la Convenție. De asemenea, potrivit autorului excepției, normele legale criticate încalcă prevederile din

Constituție

cuprinse în

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și în

art. 129

privind folosirea căilor de atac, astfel cum acestea se interpretează în temeiul

art. 148 alin. (2)

cu privire la principiul aplicării cu prioritate a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări comunitare obligatorii față de dispozițiile contrare din legile interne, prin prisma exigențelor

art. 41

privind dreptul la bună administrare, ale

art. 47 alin. (2)

privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil și ale

art. 48

privind prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare din

Carta

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Totodată, se invocă și prevederile din

Legea nr. 24/2000

cuprinse în

art. 14

privind unicitatea reglementării în materie,

art. 15

privind reglementările speciale și derogatorii,

art. 16

privind evitarea paralelismelor și

art. 17

privind asanarea legislației.

22.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în ceea ce privește dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 188/2000 , referitoare la controlul activității executorilor judecătorești exercitat de către Ministerul Justiției, acestea au mai format obiectul controlului de constituționalitate, iar prin

Decizia nr. 298 din 1 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 6 aprilie 2011, a statuat că, potrivit

Legii nr. 188/2000 , executorii judecătorești sunt învestiți să efectueze un serviciu de interes public, și anume executarea silită a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii, îndeplinind acte de autoritate publică, ce au forța probantă specifică unui asemenea act. Pornind de la aceste observații, Curtea a stabilit că este firesc ca activitatea executorilor judecătorești să fie supusă controlului profesional, iar în situația în care sunt constatate abateri, aceștia să răspundă disciplinar. Prin urmare, controlul activității executorilor judecătorești exercitat de către Ministerul Justiției, precum și dreptul ministrului justiției de a exercita acțiunea disciplinară care se judecă de Consiliul de disciplină al Camerei executorilor judecătorești nu impietează asupra separației puterilor în stat și nici asupra dreptului la un proces echitabil atât timp cât hotărârea prin care se soluționează acțiunea aparține organelor deliberative din cadrul profesiei, care poate fi atacată cu contestație la curtea de apel.

23.

Mai mult, raportându-se la prevederile

art. 1 alin. (3) din Constituție

referitoare la conceptul de „stat de drept“, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit că acesta presupune capacitatea statului de a asigura cetățenilor servicii publice de calitate și de a crea mijloacele pentru a spori încrederea acestora în instituțiile și autoritățile publice. Aceasta presupune obligația statului de a impune standarde etice și profesionale în special celor chemați să îndeplinească activități ori servicii de interes public și cu atât mai mult celor care înfăptuiesc acte de autoritate publică, adică pentru acei agenți publici sau privați care sunt învestiți și au abilitarea de a invoca autoritatea statului în îndeplinirea anumitor acte sau sarcini. Statul este dator să creeze toate premisele - iar cadrul legislativ este una dintre ele - pentru exercitarea funcțiilor sale de către profesioniști care îndeplinesc criterii profesionale și de probitate morală. Din această perspectivă, în cazul în care un funcționar al statului învestit cu exercițiul autorității publice nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a ocupa funcția publică, suspendarea sa din exercitarea atribuțiilor apare ca o soluție firească și oportună (a se vedea

Decizia nr. 7 din 18 ianuarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 5 martie 2018, paragraful 25, și

Decizia nr. 654 din 29 septembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 4 ianuarie 2021, paragraful 27).

24.

Ca atare, Curtea reține că posibilitatea suspendării din funcția de executor judecătoresc nu a fost conferită ministrului justiției de legiuitor ca un instrument de presiune asupra executorului judecătoresc, de natură să afecteze imparțialitatea exercitării serviciului de interes public, ci ca o modalitate prin care persoanelor învestite, potrivit legii, cu îndeplinirea unui asemenea serviciu li se impune respectarea standardelor etice și profesionale specifice profesiei. O atare soluție legislativă se circumscrie exigențelor privind asigurarea bunei desfășurări a activității executorilor judecătorești, Ministerul Justiției, alături de Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, fiind autoritatea chemată să vegheze la respectarea acestor standarde.

25.

Referitor la critica potrivit căreia controlul exercitat de Ministerul Justiției, ca organ politic și uneori, ca debitor, asupra executorilor judecătorești afectează independența și imparțialitatea executării silite, inclusiv în ipoteza în care sunt în derulare proceduri de executare silită împotriva ministerului, Curtea reține că

art. 51 din Legea nr. 188/2000

prevede că, în caz de suspendare sau excludere din profesie, ștampila, legitimația, registrele și lucrările executorului judecătoresc suspendat sau exclus vor fi depuse, în termen de 5 zile, sub luare de semnătură, la Camera executorilor judecătorești în a cărei rază teritorială este situat biroul acestuia și aceasta are obligația de a asigura continuarea lucrărilor neexecutate. În acest sens, potrivit

art. 50 alin. (1) din Regulamentul

de punere în aplicare a

Legii nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, aprobat prin

Ordinul ministrului justiției nr. 210/2001 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 6 februarie 2001, în toate cazurile de încetare sau suspendare a calității de executor judecătoresc ori de schimbare a sediului biroului în circumscripția altei judecătorii, în lipsa unui executor judecătoresc asociat sau a unui alt executor judecătoresc în aceeași circumscripție, colegiul director al Camerei executorilor judecătorești va delega, în termen de 10 zile de la data primirii ordinului de suspendare sau încetare a calității de executor judecătoresc, un executor judecătoresc din circumscripția altei judecătorii situate în raza aceleiași curți de apel, pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la

art. 7 din Legea nr. 188/2000 .

26.

Așadar, Curtea reține că, în ipoteza în care executorul judecătoresc titular al biroului este suspendat din funcție, se deleagă un executor judecătoresc care va îndeplini atribuțiile acestuia și va asigura continuarea lucrărilor de executare silită aflate în desfășurare în cadrul biroului. Prin urmare, în raport cu criticile autorului, instanța constituțională constată conformitatea

art. 4 din Legea nr. 188/2000

cu prevederile constituționale invocate.

27.

Cu privire la critica autorului excepției potrivit căreia prin controlul permis asupra executorilor judecătorești se dublează controlul jurisdicțional, încălcându-se astfel prevederile

art. 1 alin. (5) din Constituție , prin raportare la prevederile

Legii nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea reține că, potrivit

Legii nr. 188/2000 , Ministerul Justiției reprezintă atât o autoritate de reglementare, cât și o autoritate de disciplină profesională.

28.

Astfel, referitor la competențele Ministerului Justiției stabilite prin

Legea nr. 188/2000 , Curtea reține că, potrivit

art. 13 din această lege , Ministerul Justiției întocmește evidența birourilor de executori judecătorești și lucrările privind numirea și încetarea funcției de executor judecătoresc. De asemenea, la

art. 48 alin. (2) din același act normativ

se prevede că la suspendarea din funcție sau excluderea din profesie a unui executor judecătoresc este obligatorie cercetarea prealabilă, care se efectuează de inspectori generali din cadrul direcției de specialitate din Ministerul Justiției sau de Colegiul director al Camerei executorilor judecătorești. În ceea ce privește tipul de control exercitat de Ministerul Justiției,

art. 62 din Legea nr. 188/2000

prevede că acesta este un control profesional, realizat prin inspectori generali de specialitate, și are în vedere: organizarea și funcționarea camerelor executorilor judecătorești și a birourilor executorilor judecătorești, calitatea actelor și lucrărilor efectuate de executorii judecătorești, precum și comportarea executorilor judecătorești în raporturile de serviciu, cu autoritățile publice și cu persoanele fizice și juridice.

29.

În ceea ce privește actele executorilor judecătorești, dispozițiile

art. 60

și

61 din Legea nr. 188/2000

prevăd că acestea sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele de executare putând formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de

Codul de procedură civilă . Totodată, potrivit

art. 68 din Legea nr. 188/2000 , Ministerul Justiției are obligația să adopte Regulamentul de punere în aplicare a

Legii nr. 188/2000 , în termen de 90 de zile de la data publicării acestei legi.

30.

Curtea observă, astfel, că faptele pentru care executorul judecătoresc răspunde disciplinar sunt expres și limitativ prevăzute de lege și se referă la conduita profesională a acestuia. Acțiunea disciplinară se exercită în condițiile

art. 45 din Legea nr. 188/2000 , iar audierea executorului judecătoresc este obligatorie, acesta putând să își formuleze toate apărările pe care le consideră necesare. Hotărârea prin care se stabilește răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc poate fi contestată la Comisia superioară de disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România, iar hotărârea acestei comisii poate fi atacată cu recurs la curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul profesional al executorului (a se vedea, în acest sens, și

Decizia nr. 298 din 1 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 6 aprilie 2011).

31.

Așadar, potrivit

Legii nr. 188/2000 , controlul profesional vizează respectarea disciplinei profesionale și organizării corpurilor profesionale, în timp ce controlul realizat de instanțele judecătorești verifică legalitatea actelor materiale de executare, conform

art. 712 din Codul de procedură civilă . Prin urmare, Curtea constată că legiuitorul a delimitat strict competențele controlului administrativ/profesional de cele specifice controlului exercitat de instanțele judecătorești, iar Ministerul Justiției, în calitate de autoritate de reglementare și disciplină profesională, nu deține competența să intervină în soluționarea procedurii de executare silită.

32.

Ținând cont de aspectele mai sus reținute și contrar celor susținute de autorul excepției, Curtea constată că reglementarea controlului administrativ/profesional exercitat de Ministerul Justiției, respectiv a celui jurisdicțional efectuat de instanța de judecată nu constituie un paralelism legislativ, ci soluții legislative ce respectă prevederile de tehnică legislativă din

Legea nr. 24/2000 . Prin urmare, instanța constituțională constată caracterul neîntemeiat al criticilor formulate de autorul excepției de neconstituționalitate din perspectiva pretinsei încălcări a

art. 1 alin. (5) din Constituție .

33.

Autorul excepției de neconstituționalitate mai susține că suspendarea din profesie a executorului judecătoresc pentru neplata contribuțiilor bănești profesionale, potrivit

art. 24 lit. c) din Legea nr. 188/2000 , contravine

art. 21 ,

24

și

129 din Constituție , precum și ale

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate prin prisma

art. 11

și

20 din Legea fundamentală , întrucât această prevedere legală nu respectă principiul proporționalității, instituind o sancțiune excesivă față de scopul urmărit și, de aceea, afectând dreptul creditorului, debitorului și statului la un proces echitabil. Mai mult, se susține că se poate ajunge la situația în care, pe cale administrativă, o organizație profesională precum Camera executorilor judecătorești sau Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești să suspende, indirect, executarea silită.

34.

Față de aceste critici, Curtea reține că

art. 12 din Statutul

Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc, aprobat prin

Hotărârea Congresului Extraordinar al Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr. 19/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 26 octombrie 2010, cu modificările și completările ulterioare, prevede că profesia de executor judecătoresc este liberală și independentă. Astfel, având în vedere acest statut, Curtea observă că, în ceea ce privește suspendarea din funcție a unui executor judecătoresc ce exercită o profesie liberală, instituirea prin legea ce reglementează exercitarea profesiei de executor judecătoresc a unor obligații pentru cei în cauză, precum și a unor măsuri sancționatoare față de cei ce încalcă regulile prevăzute este întru totul legitimă. Suspendarea din profesie a executorului judecătoresc pentru neplata taxelor și a contribuțiilor profesionale reprezintă o sancțiune proporțională în raport cu scopul urmărit, și anume executarea obligațiilor profesionale ale executorului judecătoresc. O astfel de sancțiune are, practic, ca efect obligarea executorului judecătoresc suspendat să își plătească taxele și contribuțiile profesionale pentru a-și putea relua activitatea. De altfel, în mod similar, analizând situația sancționării avocatului în cazul încălcării obligațiilor prevăzute de lege, Curtea Constituțională a statuat că, pe de o parte, sancțiunea este disuasivă, fiind în măsură să îl determine să își modifice ulterior comportamentul, și, pe de altă parte, are un caracter temporar, o atare sancțiune având, practic, ca efect obligarea avocatului suspendat să își plătească taxele și contribuțiile profesionale pentru a-și putea relua activitatea avocațială (a se vedea

Decizia nr. 242 din 19 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 16 martie 2009, și

Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 25 ianuarie 2011).

35.

Totodată, Curtea observă că, în conformitate cu prevederile

art. 24 lit. c) din Legea nr. 188/2000 , măsura suspendării din funcție a executorului judecătoresc în cazul neplății contribuțiilor bănești profesionale se dispune până la data achitării lor integrale, prin ordin al ministrului justiției, act administrativ ce poate fi supus controlului judecătoresc, în condițiile

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004. Astfel, persoanei interesate nu îi este îngrădită posibilitatea de a sesiza instanța judecătorească și de a beneficia de toate garanțiile care condiționează un proces echitabil. Suspendarea din profesie a unui executor judecătoresc reprezintă așadar o măsură excepțională, proporțională și supusă controlului judecătoresc. Chiar și în ipoteza în care Ministerul Justiției este debitor, mecanismele legale precum redistribuirea dosarelor în vederea asigurării continuării procedurii de executare silită, precum și exercitarea controlului administrativ și/sau jurisdicțional sunt de natură să consolideze garanțiile unui proces echitabil. În consecință, Curtea constată că dispozițiile criticate prin raportare la prevederile

art. 21 ,

24

și

129 din Constituție , precum și ale

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate prin prisma

art. 11

și

20 din Legea fundamentală , nu sunt încălcate.

36.

Cu privire la susținerile autorului potrivit cărora sintagma „contribuțiilor bănești profesionale“ din cuprinsul

art. 24 lit. c) din Legea nr. 188/2000

nu prezintă claritate și previzibilitate, întrucât nu stabilește exact către ce organizații profesionale trebuie plătite aceste sume și dacă suspendarea din profesia de executor judecătoresc intervine pentru neplata față de una sau mai multe organizații, Curtea reține că în

Statutul

Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc se prevede în mod explicit cuantumul acestor contribuții - stabilit și aprobat de Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești [ art. 21 lit. p )], propus de Biroul executiv al Consiliului Uniunii [ art. 23 alin. (1) lit. f)] , respectiv stabilit de Adunarea generală a Camerei executorilor judecătorești [ art. 31 lit. e )] -, autoritățile competente încasatoare - Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, Casa de Asigurări a Executorilor Judecătorești și Camerele teritoriale ale executorilor judecătorești -, modalitatea de plată lunară directă în contul bancar sau la casieria Uniunii [ art. 26 alin. (3)

și

(4)] , precum și obligația executorilor judecătorești de calcul și achitare integrală a contribuțiilor, prin raportare la cuantumul brut al veniturilor/onorariilor încasate (fără TVA, net de bază impozabil), până la finele lunii următoare exercițiului bugetar [ art. 34 lit. b) din Legea nr. 188/2000

și

art. 54 lit. j)

și

art. 65^13 din Statutul

antereferit].

37.

Prin urmare, Curtea constată că toate aceste reglementări, care prin forma lor de redactare conferă predictibilitate și eficiență în aplicare, reprezintă prin ele însele suficiente argumente care să susțină respingerea criticilor de neconstituționalitate ale autorului excepției.

38.

Cu privire la invocarea

art. 41

și

53 din Constituție , Curtea reține că stabilirea unor condiții referitoare la exercitarea profesiei de executor judecătoresc se circumscrie opțiunii legiuitorului în reglementarea acestei profesii, fără a avea semnificația încălcării dispozițiilor constituționale care consacră dreptul fundamental la muncă. Astfel cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa (a se vedea, mutatis mutandis,

Decizia nr. 321 din 14 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1144 din 3 decembrie 2004), libertatea alegerii profesiei și a locului de muncă nu este incompatibilă cu stabilirea condițiilor în care poate fi exercitată o profesie, pentru ca aceasta să corespundă naturii și finalității sale. Or, profesia de executor judecătoresc implică îndeplinirea unui serviciu public și poate fi exercitată de un corp profesional selectat, cei care doresc să practice această profesie fiind datori să respecte legea și să accepte regulile impuse de aceasta.

39.

Pronunțându-se asupra criticii de neconstituționalitate

a art. 49 lit. c) teza a doua din Legea nr. 188/2000 , potrivit căreia suspendarea din calitatea de executor judecătoresc limitează dreptul la muncă, Curtea a reținut că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere

art. 41 alin. (1) din Constituție , întrucât executorii judecătorești efectuează un serviciu de interes public, îndeplinind acte de autoritate publică, iar dreptul exercitării unei anumite profesii, meserii sau ocupații nu poate fi absolutizat. Astfel, instituirea prin lege a condițiilor în care o anumită profesie poate fi desfășurată, precum și a condițiilor de suspendare/ încetare a exercitării acesteia nu aduce atingere dreptului la muncă consacrat de

Legea fundamentală . Prevederile legale criticate nu instituie o restrângere a dreptului la muncă, ci stabilesc condițiile de suspendare de drept din calitatea de executor judecătoresc în caz de neachitare a amenzii în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a stabilit sancțiunea disciplinară până la achitarea sumei. În consecință, neexistând nicio încălcare a dreptului constituțional la muncă,

art. 53 din Constituție , invocat în susținerile autorului excepției, nu are incidență în cauză (a se vedea, în acest sens,

Decizia 654 din 29 septembrie 2020 , precitată, paragraful 31).

40.

Aplicând aceste considerente și în cazul de față, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor

art. 41 alin. (1) din Constituție .

41.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia prevederile

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

încalcă dreptul la apărare prevăzut de

art. 24 din Constituție

și exigențele

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, Curtea reține că

Legea nr. 188/2000

prevede în mod obligatoriu cercetarea și audierea prealabilă a celui propus pentru suspendare sau excludere din profesie, precum și căile de contestare a hotărârilor luate în materie disciplinară. În acest sens, Curtea reține că, potrivit

art. 48 alin. (2 )-( 4) din Legea nr. 188/2000 , pentru suspendarea din funcție sau excluderea din profesie este obligatorie cercetarea prealabilă, în cadrul căreia audierea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptățit să ia cunoștință de conținutul dosarului și să își formuleze apărarea. Totodată, Consiliul de disciplină al Camerei executorilor judecătorești citează părțile și pronunță o hotărâre motivată care se comunică acestora, hotărâre care poate fi atacată cu contestație, în termen de 15 zile de la comunicare, la Comisia superioară de disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.

42.

Așa cum de altfel a reținut deja, Curtea constată că alături de această procedură disciplinară, amănunțit reglementată, legiuitorul român a oferit posibilitatea contestării soluției pronunțate de Comisia superioară de disciplină în fața unei instanțe independente și imparțiale, pentru a da expresie dreptului de acces liber la justiție, pentru a conferi deplină eficacitate dreptului la apărare și pentru a oferi certitudinea întrunirii exigențelor dreptului la un proces echitabil, judecat de o instanță independentă și imparțială, în concordanță cu dispozițiile

art. 21 din Legea fundamentală .

43.

Totodată, Curtea reiterează că autorul excepției are posibilitatea deplină de a-și exercita aceste drepturi, ținând cont și de faptul că acesta s-a adresat instanței pentru anularea deciziei de suspendare, în fața căreia a invocat excepția de neconstituționalitate, astfel încât nu poate fi reținută încălcarea dreptului său la apărare și accesul liber la justiție sau a dreptului la un proces echitabil.

44.

Referitor la neconcordanța prevederilor criticate cu dispozițiile

art. 148 alin. (2) din Constituție

privind integrarea în Uniunea Europeană, coroborat cu dispozițiile invocate din

Carta

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, aceste din urmă dispoziții sunt, de principiu, aplicabile în controlul de constituționalitate în măsura în care asigură, garantează și dezvoltă prevederile constituționale în materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, în măsura în care nivelul lor de protecție este cel puțin la nivelul normelor constituționale în domeniul drepturilor omului (a se vedea

Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010). Curtea reține că prevederile din

Carta

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene invocate de autorul excepției se referă la dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, precum și la prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare. Or, prin considerentele reținute mai sus au fost analizate toate aceste aspecte, fiind, în consecință, valabile și cu privire la aceste dispoziții din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

45.

Cât privește

art. 41 privind dreptul la bună administrare din Carta

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Curtea observă că acestea nu au incidență în cauză.

46.

Cu referire la critica privind neclaritatea

art. 34 lit. a) din Legea nr. 188/2000 , întrucât nu indică precis condițiile în care Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești poate solicita suspendarea, revocarea ori încetarea din funcția de executor judecătoresc, Curtea reține că

Legea nr. 188/2000

are în conținutul ei, respectiv la secțiunea 2: Îndatoririle și răspunderea executorilor judecătorești,

art. 43 - 51 , dispoziții cuprinzătoare prin care se detaliază obligațiile executorului judecătoresc, modalitatea de angajare a răspunderii civile a acestei categorii profesionale, cazurile care angajează răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc, condițiile privind exercitarea acțiunii disciplinare de către ministrul justiției sau de Colegiul director al Camerei executorilor judecătorești, cercetarea și audierea prealabilă obligatorie a celui propus pentru suspendare sau excludere din profesie, precum și căile de contestare a hotărârilor luate în materie disciplinară. În ceea ce privește procedura judecării abaterilor disciplinare, se prevede că aceasta se stabilește prin regulamentul de aplicare a

Legii nr. 188/2000 . În plus, sunt prevăzute sancțiunile disciplinare, faptul că acestea se aplică în raport cu gravitatea faptelor, precum și alte dispoziții referitoare la procedura de suspendare sau excludere din profesie a executorului judecătoresc.

47.

Mai mult, Curtea observă că, în ceea ce privește competența unor organisme profesionale de a judeca acțiuni disciplinare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că, în numeroase state ale Consiliului Europei, abaterile disciplinare sunt de competența acestor structuri, iar o asemenea atribuire de competență nu este contrară dispozițiilor Convenției, care impune, totuși, unul dintre următoarele sisteme: sau jurisdicțiile organismelor profesionale îndeplinesc exigențele

art. 6 paragraful 1 din Convenție , sau ele nu le îndeplinesc și atunci legea națională trebuie să permită accesul la o instanță judecătorească ce prezintă toate garanțiile dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzei de către o instanță independentă și imparțială. A se vedea în acest sens Hotărârea din 10 februarie 1983, pronunțată în Cauza Albert și Le Compte împotriva Belgiei, paragraful 29, Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza Bryan împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 20 mai 1998, pronunțată în Cauza Gautrin și alții împotriva Franței, paragraful 57, Hotărârea din 16 decembrie 2008, pronunțată în Cauza Frankowicz împotriva Poloniei, și Hotărârea din 29 octombrie 2009, pronunțată în Cauza Chaudet împotriva Franței (a se vedea

Decizia Curții Constituționale nr. 381 din 31 mai 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 20 iulie 2018, paragraful 22).

48.

Prin urmare, Curtea reține că prevederile

art. 34 lit. a) din Legea nr. 188/2000

îndeplinesc cerințele constituționale de claritate, precizie și previzibilitate.

49.

Cu privire la criticile de neconstituționalitate privind dispozițiile

art. 34 lit. b) din Legea nr. 188/2000 , în sensul că acestea sunt imprevizibile și discriminatorii deoarece nu prevăd criterii clare de stabilire a numărului, cuantumului și a destinației contribuțiilor birourilor executorilor judecătorești, ceea ce determină diferențe mari între contribuțiile datorate de executorii judecătorești, Curtea reține că prin Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc sunt stabilite prevederi referitoare la: aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli anual al Camerei și raportul Comisiei de cenzori, sursa veniturilor la bugetul Camerei, ținerea evidenței veniturilor și cheltuielilor Camerei și a contribuției membrilor săi sau ordonanțarea cheltuielilor bugetare ale Camerei. Astfel, respingând criticile autorului, Curtea reține că aceste prevederi legale, alături de cele deja menționate referitoare la criteriile de stabilire a cuantumului acestor contribuții bănești profesionale, reglementează cu suficientă precizie și claritate aspectele de natură financiar-bugetară invocate de autorul excepției.

50.

Cât privește invocarea încălcării dispozițiilor

art. 53 din Legea fundamentală , Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză, deoarece nu a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu este incidentă ipoteza prevăzută de norma constituțională antereferită.

51.

Referitor la invocarea celorlalte dispoziții din

Constituție , Curtea constată că, prin conținutul reglementărilor pe care le cuprind, acestea nu interferează sub niciun aspect cu prevederile de lege criticate, motiv pentru care nu poate reține relevanța acestora în soluționarea excepției de neconstituționalitate.

52.

În concluzie, Curtea constată că motivele pe care se întemeiază excepția de neconstituționalitate nu pot fi primite, textele de lege criticate fiind conforme cu dispozițiile constituționale și convenționale invocate.

53.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Cosmin Moromete în Dosarul nr. 568/46/2021 al Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 4 , ale

art. 24 lit. c) , ale

art. 25 alin. (1)

și ale

art. 34 lit. a)

și

b) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 aprilie 2026.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Claudia-Ilona Dascălu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.