Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 112/1995

privind excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și a Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale

prezumat în vigoare

Data actului
9 noiembrie 1995
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 9 din 17 ianuarie 1996
Citat de
5 acte
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 9.223 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 3

  • Legea nr. 15/1990 7 august 1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comercia…
  • Legea nr. 15/1990 7 august 1990 (prevederi anume) privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comercia…
  • Legea nr. 31/1990 16 noiembrie 1990 privind societățile comerciale

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat fără citarea părților, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, examinînd excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și a Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, invocată de Societatea Comercială "Predeal" - S.A. în Dosarul nr. 7.573/1993 al Judecătoriei Brașov, constata următoarele:

Judecătoria Brașov, prin Încheierea din 14 noiembrie 1994, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 15/1990 și a Legii nr. 31/1990, invocată de Societatea Comercială "Predeal" - S.A.

Motivele formulate în susținerea excepției de neconstituționalitate au în vedere, în primul rind, art. 20 din Legea nr. 15/1990, care dispune ca, inițial, capitalul social al societăților comerciale este deținut de statul român, iar bunurile din patrimoniul societăților comerciale sunt proprietatea acestora, cu excepția celor dobîndite cu alt titlu, iar în al doilea rind, prevederile art. 35 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora bunurile constituite ca aport în societatea comercială devin proprietatea acesteia. Textele respective sunt considerate neconstituționale, întrucît, prin aplicarea lor, societățile comerciale au putut dobîndi dreptul de proprietate și asupra unor bunuri pe care statul le detinea ca efect al aplicării unor legi caracterizate ca abuzive, printre care și Decretul nr. 92/1950, sau chiar fără nici un titlu. Or, ingaduind dobindirea, în aceste condiții, de către societățile comerciale, a unor asemenea bunuri, reglementarea cuprinsă în art. 20 din Legea nr. 15/1990 contravine, în opinia autorului excepției, art. 41 din Constituție care ocrotește proprietatea.

La cererea Curții Constituționale, instanța și-a completat încheierea de sesizare, exprimindu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. În acest sens, instanța considera ca dispozițiile Legii nr. 15/1990 și ale Legii 31/1990 sunt constituționale.

Asupra excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 15/1990 și a Legii nr. 31/1990, Curtea Constituțională a solicitat, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului, iar în temeiul art. 12 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale s-a solicitat și punctul de vedere al Facultății de Drept a Universitatii București.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca prevederile art. 144 lit. c) din Constituție se referă exclusiv la legile și ordonanțele adoptate după intrarea în vigoare a Constituției, dat fiind ca dispozițiile constituționale se aplică numai pentru viitor. Asa fiind, Guvernul apreciază ca, întrucît Legea nr. 15/1990 și Legea nr. 31/1990 sunt anterioare Constituției, Curtea Constituțională nu este competența a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Senatul și Camera Deputaților nu au comunicat punctele lor de vedere.

În răspunsul transmis de Facultatea de Drept a Universitatii București se precizează ca, neputindu-se examina concordanta cu prevederile constituționale a Legii nr. 15/1990 și a Legii nr. 31/1990, urmează să se aibă în vedere numai constituționalitatea art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990. Acest text îndeplinește, pe de o parte, funcția de a determina noua natura juridică, aceea de drept de proprietate, a dreptului de administrare directa al fostelor unități economice de stat, devenite societăți comerciale, iar pe de altă parte, funcția de a stabili ca asupra bunurilor pe care le vor dobîndi în viitor aceste societăți comerciale vor avea, de asemenea, un drept de proprietate. Cît privește prima funcție, se precizează ca art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 este constituțional numai în măsura în care este interpretat în sensul că "societățile comerciale au devenit proprietare ale bunurilor din patrimoniul lor asupra cărora aveau un drept de administrare regulat născut, deci cu privire la care dreptul de proprietate al statului se nascuse în mod legal, în concordanta cu cadrul constituțional și legislația în vigoare anterioare anului 1989".

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauza, Legea nr. 15/1990, Legea nr. 31/1990, dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Deși Legea nr. 15/1990 și Legea nr. 31/1990 sunt anterioare Constituției, soluționarea excepției de neconstituționalitate aparține Curții Constituționale, deoarece aceste acte normative sunt în vigoare, urmînd a fi aplicate, spre a produce efecte juridice și în prezent, sub imperiul noii legi fundamentale.

Întrucît, în afară art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, nici art. 35 din Legea nr. 31/1990 și nici alte texte din aceste legi nu au legătură cu prevederile art. 41 din Constituție, pretins incalcate, examinarea excepției de neconstituționalitate urmează să aibă în vedere dispoziția menționată de Legea nr. 15/1990.

Prin deciziile nr. 7/1993 și nr. 8/1993, Curtea Constituțională a statuat ca legea, în înțelesul sau de act juridic, este supusă regulii tempus regit actum, asadar, regimului constituțional din perioada în care a fost adoptată. Contradictia unei legi anterioare Constituției cu prevederile acesteia fiind un aspect al conflictului de legi în timp, are drept consecința abrogarea ei, totală sau parțială, în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție.

Legea posterioară nu poate însă atinge dreptul de proprietate născut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar insemna ca legea noua să fie aplicată retroactiv, ceea ce contravine principiului neretroactivitatii legii, înscris în art. 15 alin. (2) din Constituție, principiu care se aplică și legii fundamentale.

În cazul la care se referă excepția de neconstituționalitate a art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, dreptul de proprietate al societăților comerciale născute prin transformarea fostelor unități economice de stat a luat fiinta anterior Constituției, în temeiul unei legi adoptate sub alt regim constituțional. În consecința, chiar dacă dreptul de proprietate al societăților comerciale respective ar fi luat naștere în condiții potrivnice actualei Constituții, ceea ce nu este însă cazul, acest drept nu este stins ca efect al intrării în vigoare a acesteia, independent de modificările aduse regimului juridic al proprietății.

Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, neconstituționalitatea unei legi se poate constata de către Curtea Constituțională numai cu referire la raporturi juridice stabilite după intrarea în vigoare a Constituției din anul 1991. Aceasta prevedere este, prin ipoteza, aplicabilă și legilor în vigoare adoptate anterior Constituției.

Asa fiind, față de dispoziția art. 150 alin. (1) din Constituție, care stabilește ca legile anterioare sunt abrogate în măsura în care contravin dispozițiile constituționale, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 limitează efectul abrogator la data intrării în vigoare a Constituției. Este însă o regulă ce nu se poate aplica bunurilor trecute în proprietatea societăților comerciale născute prin transformarea unităților de stat, deoarece, în cazul unor asemenea bunuri, dreptul subiectiv de proprietate al societății comerciale s-a constituit în cadrul unor raporturi juridice stabilite anterior Constituției.

Cît privește cuprinderea, în masa bunurilor ce au devenit obiect al dreptului de proprietate al societăților comerciale respective, a unor bunuri care anterior n-au intrat legal în proprietatea statului, chestiunea de a ști dacă, în considerarea reglementării legale din momentul respectiv, un anume bun a putut deveni proprietatea societății comerciale este de competența instanței judecătorești. Examinînd aceasta problema, instanța va trebui sa stabilească dacă, în regimul reglementărilor legale de la data dobândirii bunului, acesta a putut trece în proprietatea statului sau dacă, în lipsa unui titlu legal, o asemenea dobândire a proprietății n-a avut loc niciodată.

Pentru considerentele arătate, având în vedere dispozițiile Legii nr. 15/1990 și ale Legii nr. 31/1990, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 15/1990 și ale Legii nr. 31/1990, invocată de Societatea Comercială "Predeal" - S.A. în Dosarul nr. 7.573/1993 al Judecătoriei Brașov.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 9 noiembrie 1995.

*) Definitivă prin nerecurare.

Ioan Deleanu - președinte

PREȘEDINTE,
prof.univ.dr. Ioan Deleanu
Magistrat-asistent,
Doina Suliman

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.