Decizia nr. 68/1995

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Prin Încheierea din 24 mai 1995 a Curții de Apel Bacau - Secția civilă, pronunțată în Dosarul nr. 529/1995, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993, ridicată de piritii recurenti Neagu Alexandrina și Sarghiuta Dumitru.

În motivarea excepției se susține, în esenta, ca în actuala redactare dispozițiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 contravin prevederilor art. 20 și ale art. 21 din Constituție. În acest sens se arata ca, potrivit art. 21 din Constituție, nici o lege nu poate îngrădi accesul liber la justiție, asa încât accesul la calea de atac a recursului împotriva hotărîrilor definitive nu poate fi limitat la hotărârile pronunțate doar cu un an înainte de reforma justiției.

Curtea de Apel Bacau - Secția civilă, exprimindu-și opinia, apreciază ca dispozițiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 sunt constituționale, neputind fi interpretate ca o limitare a dreptului persoanelor de a se adresa justiției.

CURTEA,

analizînd actele dosarului, raportul întocmit de judecătorul-raportor și prevederile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993, raportate la dispozițiile art. 20 și ale art. 21 din Constituție, retine următoarele:

Curtea este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate care a fost invocată, cu respectarea prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 65/1993, ce face obiectul excepției de neconstituționalitate, hotărârile rămase definitive în perioada 30 iunie 1992 - 30 iunie 1993, precum și în perioada de la 1 iulie 1993 până la 26 iulie 1993, pot fi atacate cu recurs în termen de 60 de zile.

Deși excepția este intemeiata pe susținerea ca art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 ar fi în contradictie cu prevederile constituționale ale art. 20 - prioritatea față de legile interne a tratatelor internaționale privind drepturile omului - și ale art. 21 - accesul liber la justiție -, din motivarea excepției rezultă ca, în realitate, dispozițiile legale atacate se considera ca sunt neconstituționale, întrucît au caracter retroactiv.

Cu privire la constituționalitatea art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993, astfel cum a fost completat prin Legea nr. 65/1993, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 131 din 23 noiembrie 1994, definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995. Prin aceasta decizie s-a constatat ca prevederile legale sus-menționate sunt neconstituționale, în măsura în care se aplică hotărîrilor definitive pronunțate anterior datei de 26 iulie 1992. În considerentele deciziei s-a reținut, în esenta, ca la data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993 - 26 iulie 1993 - existau două categorii de hotărâri definitive ale instanțelor judecătorești: anterioare datei de 26 iulie 1992, care nu mai puteau fi atacate nici pe calea recursului extraordinar, și posterioare acestei date și până la intrarea în vigoare a Legii nr. 59/1993, împotriva cărora se putea exercita recursul extraordinar. Dispozițiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993, raportate la prima categorie de hotărâri menționate, au un vadit caracter retroactiv, deoarece hotărâri care nu mai puteau fi desființate pe calea recursului extraordinar, existent la data pronunțării acestora, erau supuse unei cai noi de atac, inexistenta la data pronunțării lor. Cît privește cea de-a doua categorie - hotărâri definitive pronunțate ulterior datei de 26 iulie 1992, care puteau fi atacate cu recurs extraordinar - dispozițiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 creează un regim mai favorabil prin exercitarea recursului direct de către părțile interesate. Caracterul retroactiv ar fi rezultat din privarea părților de posibilitățile oferite de recursul extraordinar. Dar înlăturarea recursului extraordinar ce se putea exercita la data pronunțării hotărârii, care constituie un aspect al retroactivitatii, este anihilata în cazul acestor hotărâri prin posibilitatea exercitării recursului direct de către părți.

Deoarece de la data pronunțării deciziei până în prezent nu au intervenit elemente noi care să justifice o alta soluție, aceasta decizie se impune, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituție, și în ce privește excepția de fața.

Ținând seama și de prevederile art. 128 din Constituție, potrivit cărora calea de atac se exercită în condițiile legii, rezultă ca limitarea la un an a posibilității exercitării recursului, potrivit art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993, nu poate fi considerată ca o ingradire a accesului la justiție, care, asa cum s-a statuat prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, presupune, în ce privește căile de atac, dreptul neingradit al părților de a le utiliza în condițiile instituite de legiuitor.

Pentru acest motiv, nici critica legată de art. 20 din Constituție nu poate fi reținută.

În consecința, rezultă ca excepția urmează a fi respinsă, în sensul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ca vadit nefondata.

Fața de cele arătate, potrivit art. 144 lit. c) și art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și art. 13 alin. (1) lit. A. c), art. 24 alin. (2) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993, ridicată de piritii recurenti Neagu Alexandrina și Sarghiuta Dumitru în Dosarul nr. 529/1995 al Curții de Apel Bacau - Secția civilă.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința din 28 iunie 1995.