Decizia nr. 131/1994

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedura civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 și a Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi și a prevederilor articolului unic din Legea nr. 65/1993 privind completarea Legii nr. 59/1993, ridicată de intimata Societatea Comercială "Hermes" - S.R.L. Slobozia în Dosarul nr. 170/1993 al Curții de Apel București - Secția comercială.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 noiembrie 1994 și sunt consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea Constituțională, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunțarea pentru data de 23 noiembrie 1994.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 6 aprilie 1994, pronunțată în Dosarul nr. 170/1993, Curtea de Apel București - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedura civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 și a Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi și a prevederilor articolului unic din Legea nr. 65/1993 privind completarea Legii nr. 59/1993, invocată de intimata Societatea Comercială "Hermes" - S.R.L. Slobozia. În susținerea excepției, Societatea Comercială "Hermes" - S.R.L. Slobozia arata ca prevederile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 și ale articolului unic din Legea nr. 65/1993 încalcă principiile constituționale privind neretroactivitatea legii și egalitatea cetățenilor în fața legii, consacrate de art. 15 alin. (2) și art. 16 din Constituție. Se susține, de asemenea, ca art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 este neconstitutional și datorită faptului ca ipoteza acestuia nu vizează conflictul în timp al unor norme de procedura, în speta nefiind vorba de un efect viitor al unei situații cirmuite de o lege mai veche, de vreme ce hotărârea era trecută în puterea lucrului judecat.

Exprimindu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată în măsura în care privește hotărâri rămase definitive după data de 26 iulie 1992, cum este cazul în speta, hotărâri care, urmare modificării Codului de procedura civilă, prin Legea nr. 59/1993, nu mai pot fi atacate pe calea recursului extraordinar, ci cu recursul instituit prin alin. 6 al art. V din Legea nr. 59/1993, care înlocuiește acea cale extraordinară de atac. Pentru hotărârile judecătorești rămase definitive anterior datei de 26 iulie 1992, neatacate cu recurs extraordinar, prevederile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 sunt neconstituționale, deoarece, retroactiv, instituie o cale de atac de care părțile nu mai puteau beneficia.

În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată Camerei Deputaților, Senatului și Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.

Guvernul apreciază ca dispozițiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 și articolul unic al Legii nr. 65/1993 nu pot fi criticate ca neconstituționale, deoarece ele conțin dispoziții tranzitorii, potrivit cărora părțile interesate pot ataca cu recurs hotărârile rămase definitive în perioada 30 iunie 1992 - 26 iulie 1993, când a intrat în vigoare Legea nr. 59/1993, prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 iulie 1993. Recursul tranzitoriu este un mijloc procedural ce largeste accesul la justiție al părților și exercitarea controlului judiciar al hotărîrilor care, la data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993, erau susceptibile a fi atacate cu recurs extraordinar.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților și concluziile procurorului prezentate în ședința din 9 noiembrie 1994, notele scrise depuse la dosar de Societatea Comercială "Hermes" - S.R.L. Slobozia la data de 22 noiembrie 1994, și, vazind dispozițiile art. 15 alin. (2) și ale art. 16 din Constituție, ale art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 și ale articolului unic din Legea nr. 65/1993, retine următoarele:

Potrivit art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 "hotărârile rămase definitive în perioada 30 iunie 1992 - 30 iunie 1993 pot fi atacate cu recursul prevăzut de prezenta lege de către părțile interesate, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a aceleiași legi". Prevederile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 "se aplică și hotărârile judecătorești rămase definitive în perioada 1 iulie 1993 până la 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993", asa cum prevede articolul unic al Legii nr. 65/1993 privind completarea Legii nr. 59/1993.

Prin art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile", neretroactivitatea legii a devenit un principiu constituțional.

În consecința, alin. 6 art. V din Legea nr. 59/1993 care stabilește ca "hotărârile rămase definitive în perioada 30 iunie 1992 - 30 iunie 1993 pot fi atacate cu recursul prevăzut de prezenta lege" sunt parțial neconstituționale.

Legea nr. 59/1993 a desființat recursul extraordinar ce putea fi exercitat de procurorul general în termen de un an de la rămînerea definitivă a hotărârii. De aceea, la data de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993, existau două categorii de hotărâri definitive ale instanțelor judecătorești: anterioare datei de 26 iulie 1992, care nu mai puteau fi atacate nici pe calea recursului extraordinar, și posterioare acestei date și până la intrarea în vigoare a Legii nr. 59/1993, împotriva cărora se putea exercita recursul extraordinar.

Dispozițiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 raportate la prima categorie de hotărâri enunțate au un vadit caracter retroactiv, deoarece hotărâri care nu mai putea fi desființate pe calea recursului extraordinar existent la data pronunțării acestora, intrate în puterea lucrului judecat, sunt supuse acum unei noi cai de atac, inexistenta la data pronunțării lor. Cît privește cea de-a doua categorie - hotărâri definitive pronunțate ulterior datei de 26 iulie 1992, ce puteau fi atacate cu recurs extraordinar, dispozițiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 creează un regim mai favorabil exercitării drepturilor legitime direct de către părțile interesate. Caracterul retroactiv ar rezultă din privarea părților de posibilitățile oferite de recursul extraordinar. Deci înlăturarea recursului extraordinar ce se putea exercita la data pronunțării hotărârii, care constituie un aspect al retroactivitatii, este anihilata în cazul acestor hotărâri, prin posibilitatea introducerii recursului. În felul acesta sunt respectate și prevederile art. 21 din Constituție, care consacra principiul liberului acces la justiție, precum și cele ale art. 16 din legea fundamentală privind egalitatea în drepturi a cetățenilor. De altfel, în același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională și prin Decizia nr. 9 din 7 martie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 25 noiembrie 1994.

Cu referire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic al Legii nr. 65/1993 privind completarea Legii nr. 59/1993, potrivit căruia prevederile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 se aplică și hotărîrilor judecătorești rămase definitive în perioada 1 iulie 1993 până la 26 iulie 1993, se constată că, prin aceasta completare, nu este corectată data de începere a perioadei - 30 iunie 1992, ci este prelungit până la 26 iulie 1993 termenul de împlinire a acestei perioade. Aceasta completare nu este de natura sa ducă la alta concluzie decît cea care se desprinde din considerentele arătate.

În consecința, Curtea Constituțională urmează sa admită în parte excepția de neconstituționalitate și să constate ca prevederile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993, astfel cum au fost completate prin Legea nr. 65/1993, sunt neconstituționale, în măsura în care acestea se aplică hotărîrilor definitive pronunțate anterior datei de 26 iulie 1992.

Pentru considerentele expuse, având în vedere și dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție și cele ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 24 și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

În numele legii

DECIDE:

Admite în parte excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comercială "Hermes" - S.R.L. Slobozia în Dosarul nr. 170/1993 al Curții de Apel București - Secția comercială și constata ca dispozițiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993, astfel cum a fost completată prin Legea nr. 65/1993, sunt neconstituționale, în măsura în care acestea se aplică hotărîrilor definitive pronunțate anterior datei de 26 iulie 1992.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința din 23 noiembrie 1994.