Decizia nr. 126/1995

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 5/1973

privind administrarea fondului locativ și reglementarea raporturilor dintre proprietari și chiriași, ale H.C.M. nr. 860/1973 privind stabilirea măsurilor de executare a

Legii nr. 5/1973

și ale Legii administrației publice locale nr. 69/1991, invocată de piritii Mihaly Ladislau, Csika Edmond și Csika Klara în Dosarul nr. 4.018/1993 al Judecătoriei Medias.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29 noiembrie 1995, concluziile părților prezente și ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeași dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunțarea la 6 decembrie 1995.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Reclamanții Moga Luciana și Moga Florin au chemat în judecata pe piritii Mihaly Ladislau, Csika Edmond, Csika Klara și Consiliul Local al Comunei Tirnava, cerind rezilierea contractului de închiriere și evacuarea, cauza formind obiectul Dosarului nr. 4.018/1993 al Judecătoriei Medias.

Prin Încheierea nr. 14 din 26 octombrie 1994, Judecătoria Medias a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 5/1973 , ale H.C.M. nr. 860/1973 și ale Legii nr. 60/1991, invocată de piritii Mihaly Ladislau, Csika Edmond și Csika Klara.

În susținerea excepției, piritii arata ca dispozițiile din actele normative menționate, referitoare la repartizarea locuințelor de către consiliile locale, sunt neconstituționale, deoarece numai contractele de închiriere formează baza obținerii unei locuințe. Se considera ca în prezent nu mai exista ordine de repartiții sau repartiții privind locuintele din fondul de locuințe construite de stat. În consecința, consiliile locale nu au competența sa repartizeze locuințe și sa emita ordine de repartizare a locuințelor. Numai contractele formează temeiul obținerii unei locuințe.

În concluzie, toate dispozițiile legale din actele normative în discuție, care prevăd ca ordinul de repartizare sta la baza încheierii contractului de închiriere pentru locuintele construite din fondul de stat, sunt neconstituționale, deoarece contravin prevederilor art. 120 și 149 din Constituție.

De asemenea, sunt considerate neconstituționale dispozițiile

art. 19 din Legea nr. 5/1973 , întrucît, stabilind ca "persoanele care se muta definitiv în alta localitate își păstrează dreptul de folosință asupra locuinței pe care o dețin, cel mult 6 luni de la data mutării, fără a o putea subînchiria pe această perioadă", contravin art. 25 și art. 150 alin. (1) din Constituție.

La termenul de judecată din 29 noiembrie 1995, piritii au renunțat la invocarea excepției de neconstituționalitate a Legii administrației publice locale nr. 69/1991.

Exprimindu-și opinia, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Judecătoria Medias considera ca "excepția nu este intemeiata și deci prevederile tuturor actelor normative în discuție sunt constituționale".

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Senatul, în punctul sau de vedere, considera ca

Legea nr. 5/1973

și H.C.M. nr. 860/1973 nu sunt supuse controlului constituționalității, deoarece sunt anterioare Constituției. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate, se apreciază ca "opinia tribunalului este legală".

În punctul de vedere al Guvernului se arata ca, în prezent, locuintele construite din fondurile statului se afla la dispoziția consiliilor locale și sunt administrate de agenți economici specializați, iar închirierea lor se face beneficiarilor nominalizați potrivit dispozițiilor

Legii nr. 5/1973 , fiind necesară emiterea unui act din partea consiliului local, care să stea la baza încheierii contractului de închiriere. Din aceste motive, Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata.

Camera Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.

Având în vedere importanța problemei care formează obiectul excepției de neconstituționalitate, în temeiul art. 12 din regulamentul sau de organizare și funcționare, Curtea Constituțională a solicitat și opinia Catedrei de drept privat a Facultății de Drept din București, care considera excepția neîntemeiată, întrucît "procedura instituită de lege privind atribuirea locuințelor din fondul locativ de stat construit în vederea închirierii nu contravine Constituției. Aceasta procedura este necesară, deoarece, în lipsa ei, unitățile care administrează fondul locativ de stat ar putea închiria locuintele după criterii inechitabile".

CURTEA,

examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Senatului și al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susținerile părților și ale reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile

Legii nr. 5/1973

și ale H.C.M. nr. 860/1973, prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională este competența să soluționeze doar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 5/1973 , care, deși anterioară Constituției, este în vigoare, urmînd a fi aplicată spre a produce efecte juridice și în prezent, în noul regim constituțional. Nu intră în competența Curții verificarea constituționalității dispozițiilor H.C.M. nr. 860/1973, deoarece asupra legalității hotărîrilor Guvernului este competența să se pronunțe instanța judecătorească, pe calea contenciosului administrativ. În orice caz, hotărârea nu este decît un act emis în executarea

Legii nr. 5/1973

și deci soarta sa depinde de soluția data cu privire la constituționalitatea legii, chiar dacă Curtea Constituțională nu are căderea să se pronunțe în mod expres asupra constituționalității ei.

Autorii excepției considera ca dispozițiile

Legii nr. 5/1973 , care prevăd ca ordinul de repartizare a locuințelor din fondul locativ de stat, emis de consiliul local, sta la baza încheierii contractului de închiriere, precum și cele ale art. 19 din aceeași lege sunt neconstituționale, deoarece contravin prevederilor art. 25, art. 120, art. 149 și art. 150 alin. (1) din Constituție.

Cît privește

Legea nr. 5/1973 , Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 40 din 7 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 30 noiembrie 1993, a reținut ca prevederile ei nu sunt neconstituționale. Astfel, în aceasta decizie Curtea a considerat ca " Legea nr. 5/1973

a reglementat administrarea fondului locativ, astfel încât să fie repartizat în funcție de posibilitățile pe care statul le are și de cerințele populației... Prevederile acestei legi, cu modificările ulterioare, sunt aplicabile și astăzi, pentru ca în domeniul locuințelor realitatile juridice se mențin și, ca atare, fondul de locuințe trebuie în continuare administrat potrivit unor criterii legale care să răspundă unor exigente economice, sociale și umane.... Constituția nu desființează regulile clasice privind încheierea, derularea și încetarea contractelor de închiriere și nu se poate pune în discuție constituționalitatea încetării, desfacerii sau rezilierii contractelor, dacă acestea se produc în litera și spiritul legii". Aceste considerente își păstrează valabilitatea și în cauza de fața.

Este adevărat ca sistemul de repartizare a locuințelor și a altor spații locative, reglementat prin prevederile

Legii nr. 5/1973 , corespunde unei administrații cu caracter centralizat. Dar acest fapt nu este determinant, în esenta sa, cu privire la atribuirea spațiilor locative având destinația de locuinta. El este menținut și aplicat în condițiile tranzitiei la economia de piața, cu adaptarile necesare pe care le presupune o asemenea schimbare fundamentală. În aceste condiții, nu exista nici un fel de contradictii cu prevederile art. 120 din Constituție, care stabilesc doar faptul ca în localități funcționează consilii locale și primari aleși, iar activitatea acestora se desfășoară în condițiile legii, pe baza principiului autonomiei locale.

În consecința, sancțiunea instituită pentru situația în care locuinta nu este ocupată timp de peste 6 luni nu contravine prevederilor art. 25 din Constituție și nici unei prevederi constituționale, deoarece prin chiar art. 49 din Constituție s-a creat posibilitatea restringerii, prin lege, a unui drept subiectiv, în interes social, lăsându-se la aprecierea instanței de judecată soluționarea situațiilor de fapt. Legitimitatea constituțională a

art. 19 din Legea nr. 5/1973

rezultă deci din prevederile art. 49 din Constituție.