Decretul nr. 566/1968

EXPUNERE DE MOTIVE

la Decretul nr. 566/1968 pentru ratificarea Convenției cu privire la relațiile diplomatice, încheiată la Viena la 18 aprilie 1961

Conferința internationala întrunită în anul 1961 la Viena, sub egida Organizației Națiunilor Unite a adoptat Convenția cu privire la relațiile diplomatice, prin care, pe baza propunerilor Comisiei de drept internațional a O.N.U., au fost codificate și dezvoltate în sens progresist normele juridice consacrate de cutuma internationala cu privire la statutul misiunilor diplomatice permanente.

În concordanta cu principiile fundamentale ale suveranității statelor și egalității lor în drepturi, Convenția de la Viena aseaza la baza stabilirii relațiilor diplomatice și a schimbului de misiuni principiul consimțămîntului mutual al statelor acreditant și acreditar, subiecte ale raportului diplomatic (art. 2).

În sistemul convenției, misiunile diplomatice sînt chemate sa exercite un rol activ în consolidarea și dezvoltarea relațiilor internaționale, prin îndeplinirea funcțiilor de reprezentare a statului acreditant și de ocrotire a intereselor acestuia și ale cetățenilor săi în statul acreditar, de negociere cu guvernul acestui stat, de informare, prin mijloace licite, despre condițiile și evoluția evenimentelor din statul acreditar și, în final, de promovare a unor raporturi de prietenie avînd drept scop dezvoltarea relațiilor economice, culturale și științifice dintre cele doua state (art. 3).

Convenția reglementează procedura acreditării șefului misiunii diplomatice (art. 4-7), cetățenia personalului diplomatic (art. 8), intrarea în funcțiune a reprezentantei diplomatice (art. 13), clasele sefilor de misiuni (art. 14-17).

În interesul îndeplinirii eficace a funcțiilor diplomatice, convenția stabilește imunitățile și privilegiile recunoscute misiunii diplomatice, precum și cele de care se bucura membrii personalului misiunii și familiile lor.

Ținînd seama de finalitatea activității diplomatice - dezvoltarea relațiilor de prietenie și cooperare între state - convenția statorniceste îndatoririle misiunii diplomatice față de statul acreditar, avînd ca obiect, în esenta, respectarea legilor tarii de reședința și neamestecul în treburile interne ale acesteia. În mod corelativ, convenția prevede îndatorirea statului acreditar de a face toate înlesnirile pentru îndeplinirea funcțiilor misiunii (art. 21, 25 și 26).

Convenția cu privire la relațiile diplomatice - care a fost semnată, în cadrul Conferintei de la Viena, de 63 state - a intrat în vigoare la data de 25 aprilie 1965.

Pînă în prezent, au devenit parte la convenție, prin ratificare, respectiv aderare, un număr de 61 state.

Consacrarea normelor dreptului internațional în instrumente de drept pozitiv obligatoriu pentru state - cum sînt convențiile multilaterale constituie, în general, un factor de progres, întrucât contribuie la promovarea principiilor justiției și dreptului în relațiile internaționale, ceea ce corespunde intereselor fundamentale ale statelor suverane și, îndeosebi, poziției țărilor mici și mijlocii.

Aceasta explica adeziunea statelor la convenție, manifestată, în general, fără rezerve.

Republica Socialistă România, care a participat activ la lucrările de codificare în cadrul sesiunilor Adunării Generale a O.N.U. și la Conferința de la Viena, a semnat convenția fără rezerve.

Lărgirea continua a sferei relațiilor externe ale tarii noastre, stabilirea de relații diplomatice cu noi tari și, îndeosebi, cu statele care au dobîndit de curând independenta, cerința soluționării problemelor izvorâte din aceste relații, în mod unitar, cu asigurarea intereselor române, în cadrul unei reglementări internaționale - fac necesară ratificarea de către Republica Socialistă România a Convenției de la Viena cu privire la relațiile diplomatice.

Se menționează că instituțiile juridice de origine cutumiara care se oglindesc în majoritatea articolelor convenției sînt aplicate în practica de țara noastră.

În ce privește inovatiile aduse prin convenție în sensul dezvoltării progresiste a dreptului diplomatic, cele mai multe dintre ele au fost fie propuse de țările socialiste, fie sprijinite sau acceptate de acestea.

În ce privește prevederile art. 48 și 50, care consfințesc vechiul sistem al O.N.U. privind accesul anumitor categorii de state la tratatele multilaterale - sistem contrar principiului universalitatii tratatelor multilaterale generale - se considera necesară formularea unei declarații, fără caracter de rezerva, în care să se reafirme principiul universalitatii convenției.

Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează: