Decizia nr. 289/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Banca Comercială Română S.A. din București în Dosarul nr. 782/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal răspund autorul excepției, prin consilier juridic, precum și părțile Societatea Comercială "Dac Air" - S.A. din București și Fondul de Garantare a Creditului Rural - S.A. din București, prin consilieri juridici. Lipsesc părțile Societatea Comercială "Asiban" - S.A. din București, Societatea Comercială "Omniasig" - S.A. din București și Societatea Comercială "B.C.R. Securities" S.A. din București, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 266D/2004, care are ca obiect aceeași excepție, ridicată de Societatea Comercială "Amonil" - S.A. din Slobozia în Dosarul nr. 2.088/2004 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

La apelul nominal răspunde partea Societatea Comercială "Petrom Gas" - S.R.L. din București, prin avocat Ion Cazacu. Lipsesc autorul excepției, Societatea Comercială "Amonil" - S.A. din Slobozia, și partea Societatea Comercială "Unicredit România" - S.A. din București, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 266D/2004 la Dosarul nr. 209D/2004, având în vedere conținutul identic al excepției.

Părțile prezente sunt de acord cu conexarea cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării celor două dosare.

Curtea, în temeiul

art. 36^4 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, dispune conexarea Dosarului nr. 266D/2004 la Dosarul nr. 209D/2004, care este primul înregistrat.

Magistratul-asistent referă asupra cererii de amânare a cauzei, depusă de Societatea Comercială "Amonil" - S.A. din Slobozia, în vederea pregătirii apărării.

Având cuvântul asupra acestei chestiuni prealabile, reprezentantul Societății Comerciale "Petrom Gas" - S.R.L. București se opune amânării, având în vedere, în special, că excepția este amplu argumentată de către autor.

Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.

Curtea respinge cererea de amânare.

În continuare, Banca Comercială Română, prin reprezentant, invocă excepția lipsei sale de calitate procesuală, deoarece, în conformitate cu prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2004 , în cauză, în locul său, urmează să figureze, ca parte, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și solicită citarea acesteia pentru termenul următor, sens în care solicită amânarea cauzei.

Reprezentantul Societății Comerciale "Dac Air" - S.A. din București se opune cererii de acordare a unui nou termen, deoarece Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este reprezentant al Băncii Comerciale Române și se putea prezenta în fața Curții Constituționale în baza mandatului pe care îl are.

Reprezentantul Băncii Comerciale Române arată că cererea sa nu este o cerere de introducere în cauză a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, ci de amânare a cauzei la un termen la care urmează a fi citată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în calitate de garant al Băncii Comerciale Române.

Fondul de Garantare a Creditului Rural, prin reprezentant, solicită introducerea în cauză a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.

Curtea, arătând că aprecierea asupra motivelor pentru care Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului urmează a fi introdusă în cauză este de competența instanței de judecată, respinge cererea de amânare formulată de partea Banca Comercială Română.

Cauza fiind în stare de judecată, Președintele acordă părților prezente cuvântul pe fond.

Reprezentantul părții Banca Comercială Română arată că nu are delegație pentru susținerea excepției, ci numai pentru formularea cererii de amânare, motiv pentru care solicită admiterea excepției așa cum aceasta a fost formulată în notele scrise aflate la dosar.

Reprezentantul părții Societatea Comercială "Dac Air" - S.A. din București solicită respingerea excepției, deoarece Curtea s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă în raport cu dispozițiile art. 16 și 21 din Constituție. Reprezentantul părții Fondul de Garantare a Creditului Rural arată că, în calitatea sa de terț poprit, solicită admiterea excepției așa cum aceasta a fost formulată de partea Banca Comercială Română. Reprezentantul părții Societatea Comercială "Petrom Gas" - S.R.L. din București depune note scrise în sensul respingerii excepției și arată că s-au mai pronunțat peste 15 decizii în același sens, precum și că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 21 alin. (3) și art. 16 din Constituție, republicată, întrucât obligația depunerii cauțiunii există pentru orice parte, iar dacă partea este nemulțumită de cuantumul cauțiunii, aceasta poate face recurs.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că, în privința constituționalității prevederilor de lege criticate, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin numeroase decizii care își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 24 martie 2004 și 8 aprilie 2004, pronunțate în dosarele nr. 782/2004 și nr. 2.088/2004, Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Sectorului 4 București au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Banca Comercială Română - S.A. din București, respectiv de Societatea Comercială "Amonil" - S.A. din Slobozia, în cadrul unor cauze civile având ca obiect contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, Banca Comercială Română - S.A. din București arată că în jurisprudența Curții s-a constatat existența dreptului la diferență ca drept fundamental cu valoare constituțională, invocând în acest sens

Decizia nr. 107 din 1995 . Astfel, se consideră că prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece prevăd aceleași condiții de exercitare a dreptului la suspendarea executării silite - plata unei cauțiuni - pentru două categorii de subiecte de drept aflate în situații juridice distincte: debitorul împotriva căruia se execută silit o hotărâre judecătorească ce constituie titlu executoriu și debitorul împotriva căruia executarea silită are loc în baza unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească.

Societatea Comercială "Amonil" - S.A. din Slobozia arată că prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție, deoarece în practică există situații în care debitorul, deși dorește să depună cauțiunea, se află în imposibilitatea absolută și obiectivă de a face acest lucru. O astfel de situație se ivește atunci când toate conturile bancare sunt poprite simultan, iar sumele aflate în acestea (la data înființării popririi), respectiv cele provenite din încasările viitoare (ulterioare popririi) sunt indisponibilizate.

Apreciază că dreptul la un proces echitabil este încălcat, deoarece debitorul nu își poate exercita toate drepturile procesuale, și anume dreptul de a solicita și a obține suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare. Mai arată că, indirect, prevederile de lege criticate afectează și încalcă dreptul de a se adresa justiției în cazul nedepunerii cauțiunii din cauze mai presus de voința sa.

Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că, indiferent dacă titlul executoriu în baza căruia s-a declanșat executarea silită este o hotărâre judecătorească sau un alt titlu executoriu ce nu provine de la un organ de jurisdicție, contestatorul, în apărarea drepturilor sale, poate pune în discuție validitatea titlului ce se execută împotriva sa, care însă nu se poate cenzura decât sub raportul executării silite. Consideră că obligativitatea depunerii unei cauțiuni în vederea discutării cererii de suspendare a executării silite este o garanție legală stabilită de legiuitor pentru asigurarea seriozității formulării unor astfel de cereri.

În concluzie, instanța de judecată apreciază excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă ca fiind neîntemeiată.

Judecătoria Sectorului 4 București apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, întrucât instituirea obligației depunerii cauțiunii, ca o condiție a suspendării executării silite în cadrul contestației la executare, are ca scop constituirea unei garanții pentru creditor, în vederea acoperirii eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, datorată unor abuzuri ale debitorilor de rea-credință.

Arată că instituirea acestei obligații nu constituie un impediment în promovarea contestației la executare, astfel încât nu se poate spune că limitează accesul debitorului la "atacarea în justiție a formelor de executare". Consideră că depunerea cauțiunii este impusă tuturor celor ce promovează contestația la executare, motiv pentru care principiul egalității în fața legii nu este considerat a fi încălcat.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În esență, arată că, în motivarea deciziilor, Curtea Constituțională a statuat că art. 403 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât, prin obligarea la plata cauțiunii, nu este instituită o diferență de tratament juridic, textul fiind aplicabil tuturor persoanelor titulare ale dreptului de proprietate privată, care introduc contestație la executare și solicită suspendarea executării. Mai arată că distincția conținută în art. 399 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă este de natură să asigure o egalitate între cele două categorii de debitori aflate în situații juridice diferite, oferindu-le în mod corespunzător mijloace procesuale care să le permită valorificarea dreptului la apărare și a dreptului de acces liber la justiție. În privința suspendării executării silite, apreciază că nu există nici o justificare pentru instituirea unei diferențieri sub aspectul obligării la cauțiune în funcție de natura titlului executoriu, deoarece suspendarea, în orice situație, privește o procedură de executare silită în baza unui titlu care se bucură de forță executorie, indiferent de autoritatea care a emis titlul.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, modificată și completată prin

Legea nr. 232/2004 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, modificat și completat prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000.

Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții de lege contravin art. 11, art. 16 alin. (1), art. 20 și art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Constituție, republicată, potrivit cărora:

- Art. 11: "(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziții contrare Constituției, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituției.";

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.";

- Art. 21 alin. (1), (2) și (3): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil."

De asemenea, autorii excepției consideră că se încalcă și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul persoanei la judecarea în mod echitabil, care au următorul cuprins: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate sub aspectul încălcării principiilor constituționale ale egalității în drepturi a cetățenilor și liberului acces la justiție, precum și față de dispozițiile

art. 20 din Constituție, republicată. Astfel, prin Decizia nr. 67 din 24 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 9 martie 2004, Curtea a constatat constituționalitatea prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Cu acel prilej s-a reținut că "instituirea obligației de plată a cauțiunii, ca o condiție a suspendării executării, are o dublă finalitate, și anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanție pentru creditor, cât privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, și, pe de altă parte, de a preveni și limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici.

Întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție.

Totodată Curtea consideră că, în condițiile în care, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, republicată, legiuitorul ordinar este abilitat să reglementeze competența și procedura de judecată, stabilind cadrul organizatoric și funcțional în care se realizează accesul liber la justiție, instituirea cauțiunii nu aduce nici o atingere principiului constituțional pretins a fi încălcat. Mai mult, procedura contestației la executare asigură garanții suficiente de ocrotire a accesului liber la justiție tuturor părților implicate în proces, prin însuși faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea și de a solicita suspendarea acesteia.

Potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, asupra cererilor de suspendare a executării silite, instanța se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, astfel încât, cu prilejul exercitării acestei căi de atac, partea interesată poate formula toate apărările pe care le consideră necesare. Așa fiind, Curtea apreciază că art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă este în concordanță cu prevederile constituționale privind dreptul la apărare, precum și cu reglementările internaționale cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil.

În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată".

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudențe a Curții, cele statuate prin decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, modificată și completată prin

Legea nr. 232/2004 ,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Banca Comercială Română - S.A. din București în Dosarul nr. 782/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 București și de Societatea Comercială "Amonil" - S.A. din Slobozia în Dosarul nr. 2.088/2004 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 iulie 2004.