Decizia nr. 17/1996

Ioan Muraru - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Ioan Deleanu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea recursului declarat de Societatea Comercială "Agrocons" - S.R.L. Brăila împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 32 din 22 martie 1995 .

Președintele completului declara ședința deschisă.

La apelul nominal, părțile au fost lipsa.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, arătând ca decizia atacată este legală și temeinica.

Președintele completului declara dezbaterile închise.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 32 din 22 martie 1995, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Legea nr. 28/1994 , invocată de Societatea Comercială "Agrocons" - S.R.L. Brăila în Dosarul nr. 7.165/1994 al Judecătoriei Brăila. În motivarea deciziei s-a reținut ca garantarea dreptului de proprietate implica, potrivit art. 41 alin. (6) din Constituție, și respectarea de către proprietar a obligațiilor ce îi revin în aceasta calitate, de aceea instituirea unui instrument de executare silită este legitima și nu constituie o violare a dreptului de proprietate privată în ipoteza în care debitorul obligației bugetare nu a executat-o la scadenta. Instanța de fond a apreciat, totodată, că nu sunt incalcate nici prevederile art. 21 din Constituție, privind liberul acces la justiție, de vreme ce aceia care se considera nedreptatiti prin executarea dispozițiilor de încasare a unor sume din conturile lor, fără a-și fi dat acceptul, au la indemana calea contestației la executare prevăzută de art. 399 din Codul de procedură civilă.

În recursul declarat împotriva

Deciziei nr. 32/1995 , Societatea Comercială "Agrocons" - S.R.L. Brăila reia motivele invocate la judecarea în fond a excepției, sustinand ca

art. 6 din Legea nr. 28/1994

contravine prevederilor constituționale referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private și ca prin acest text de lege se creează un regim preferențial și derogatoriu de la dreptul comun în materie de executare a creanțelor, în beneficiul statului și în dăuna proprietății private.

Se susține, de asemenea, ca nerespectarea, de către titular, a obligațiilor ce decurg din dreptul de proprietate presupune aplicarea unor sancțiuni specifice, nefiind de conceput luarea unor măsuri de limitare, de ingradire sau de violare a acestui drept.

Se afirma, în fine, ca, întrucât

Legea nr. 28/1994

nu a prevăzut expres o cale de atac împotriva măsurilor dispuse în aplicarea art. 6 din aceeași lege, orice cerere adresată instanței în temeiul art. 399 din Codul de procedură civilă - privind contestația la executare - este respinsă ca inadmisibila.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul judecătorului-raportor, prevederile

art. 6 din Legea nr. 28/1994

raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Argumentele aduse în sprijinul recursului declarat, cu excepția ultimului motiv invocat, sunt aceleași cu cele invocate la judecarea în fond a excepției și constau, în esenta, în contestarea constituționalității

art. 6 din Legea nr. 28/1994

pe motiv ca ar fi contrar dispozițiilor art. 41 și ale art. 135 din Constituție, privind garantarea și ocrotirea proprietății private.

Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1) și alin. (2) și ale art. 135 alin. (1) din Constituție, dreptul de proprietate este garantat și ocrotit în limitele stabilite de lege, iar potrivit alin. (6) al art. 41, dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor, care, conform legii, revin proprietarului. În speta, limitele stabilite prin

art. 6 din Legea nr. 28/1994

privesc sarcinile ce grevează proprietatea, respectiv creanțele bugetului asigurărilor sociale de stat. De aceea. cum corect s-a reținut prin decizia criticata, instituirea prin lege a unui instrument de executare silită a obligațiilor bugetare pentru sumele privind contribuțiile datorate fondurilor de asigurări sociale, care nu au fost achitate la termen, este legitima și nu constituie o încălcare a dreptului de proprietate, asigurându-se astfel ca debitorii neplatnici sa nu se poată sustrage acestei obligații bugetare, deregland în acest fel ritmicitatea constituirii veniturilor bugetare. Aceasta nu împiedica pe agenții economici lezati printr-o abuzivă executare a popririi de către organele Ministerului Muncii și Protecției Sociale să se adreseze instanței judecătorești, pe calea contestației la executare.

De altfel, soluția consacrată prin Decizia nr. 32/1995 este conformă cu jurisprudenta Curții Constituționale, în principal cu cea cuprinsă în materie de creanțe decurgând din impozite, taxe și alte vărsăminte datorate, potrivit legii, bugetului de stat și bugetelor locale, astfel cum rezultă din Decizia nr. 25/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 11 mai 1993.

Cat privește respingerea de către instanțele de judecată, în ipoteza aplicării

art. 6 din Legea nr. 28/1994 , a cererilor ce le sunt adresate în temeiul art. 399 din Codul de procedură civilă, se constată că ne aflam în prezenta unei simple afirmații privind o stare de fapt care, dacă ar fi adevarata, ar reprezenta o încălcare a legii, susceptibilă de a fi îndreptată prin exercitarea căilor legale de atac.

Curtea constata ca motivele de recurs invocate nu sunt fondate, Decizia nr. 32/1995, pronunțată la judecata în fond, fiind temeinica și legală.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) și art. 25 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Societatea Comercială "Agrocons" - S.R.L. Brăila împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 32 din 22 martie 1995 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 1996.