Decizia nr. 333/2004

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 488-493 și ale art. 497 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Turism Predeal" - S.R.L. în Dosarul nr. 13.744/2003 al Judecătoriei Brașov.

La apelul nominal lipsesc părțile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, susținând că autorii excepției critică neexceptarea imobilelor care fac obiectul contractelor de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare de la procedura executării silite imobiliare, respectiv o omisiune legislativă, ceea ce excede competenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 martie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 13.744/2003, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 488-493 și ale art. 497 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Turism Predeal" - S.R.L.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că una dintre procedurile de privatizare a activelor societăților comerciale de stat, respectiv transmiterea proprietății de stat în proprietatea privată, a constat în încheierea contractelor de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare. În temeiul unui asemenea contract, utilizatorul plătește prețul de achiziție al imobilului, dobândind posesiunea și folosința bunului, deci stăpânind ca un adevărat proprietar, iar prin executarea contractului, la sfârșitul perioadei sau în orice moment al executării acestuia, devine proprietar de drept al imobilului.

Autorul excepției apreciază că, întrucât imobilele achiziționate în baza unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare pot fi urmărite de către creditorii locatorului contractului de leasing în cadrul executării silite imobiliare, se aduce atingere dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (1), (2) și (3) și în art. 136 alin. (5), potrivit cărora dreptul de proprietate și creanțele asupra statului sunt garantate, iar proprietatea privată este garantată și inviolabilă, precum și celor cuprinse în art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a), în conformitate cu care economia României este o economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență.

Judecătoria Brașov apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 488-493 și ale art. 497 din Codul de procedură civilă este întemeiată, întrucât acestea dau posibilitate creditorului locatorului de a urmări silit bunul ce face obiectul contractului de leasing, fără ca utilizatorul să poată cere, astfel cum se permite dobânditorilor bunurilor ipotecate urmărite, executarea altor bunuri, potrivit dispozițiilor art. 492 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Mai mult, consecința acestei executări constă în pierderea de către utilizator a posesiei și folosinței bunului, dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, precum și în imposibilitatea acestuia de a mai dobândi bunul. Așa fiind, textele de lege criticate contravin prevederilor constituționale privind garantarea dreptului de proprietate privată.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul arată că, potrivit contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, până la momentul vânzării, locatorul rămâne titular al dreptului de proprietate și, ca atare, își poate exercita dreptul de dispoziție asupra bunului. Totodată, imobilul, ca element al patrimoniului locatorului, dacă nu face parte din categoria bunurilor neurmăribile, poate fi supus executării silite, în cazurile și în condițiile prevăzute de dispozițiile legale aplicabile în materie, respectiv art. 488-493 și art. 497 din Codul de procedură civilă. Așa fiind, textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constituționale referitoare la garantarea dreptului de proprietate.

Avocatul Poporului invocă jurisprudența Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 217/2001 , prin care s-a statuat că obligația de natură patrimonială stabilită în sarcina debitorului este o consecință a angajării răspunderii juridice contractuale sau delictuale a acestuia, iar la procedura executării silite se recurge numai în situația în care debitorul obligației stabilite prin hotărâre sau titlu executoriu nu execută de bunăvoie prestația la care este obligat. Astfel, reglementarea procedurii de executare silită imobiliară, precum și determinarea obiectului acesteia sunt în deplină concordanță cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, republicată, care, garantând dreptul de proprietate, prevăd că legea stabilește conținutul și limitele sale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, republicată, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate formulată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 488-493 și art. 497 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:

- Art. 488: "Sunt supuse urmăririi silite imobiliare bunurile imobile.

Pot forma obiectul urmăririi silite imobiliare și dreptul de uzufruct asupra unui bun imobil, precum și dreptul de superficie.

Dreptul de servitute poate fi urmărit silit numai o dată cu fondul dominant căruia îi profită.";

- Art. 489: "Urmărirea imobilelor înscrise în cartea funciară se face pe corpuri de proprietate în întregimea lor.

Se pot urmări în mod separat construcțiile ce formează o proprietate distinctă de sol, drepturile privitoare la proprietatea pe etaje sau pe apartamente, precum și orice alte drepturi privitoare la bunuri pe care legea le declară imobile.";

- Art. 490: "Urmărirea silită imobiliară se întinde de plin drept și asupra bunurilor accesorii imobilului, prevăzute de Codul civil.

Bunurile accesorii nu pot fi urmărite decât o dată cu imobilul.";

- Art. 491: "Imobilul unui minor sau al unei persoane puse sub interdicție nu poate fi urmărit silit înaintea urmăririi mobilelor sale.

Dispozițiile alin. 1 nu împiedică executarea silită asupra unui imobil aflat în proprietatea comună a minorului sau a persoanei puse sub interdicție și a unei persoane cu capacitate deplină de exercițiu, dacă obligația prevăzută în titlul executoriu este comună.";

- Art. 492: "Creditorul ipotecar poate urmări în același timp și imobilele neipotecate ale debitorului său.

În cazul în care se urmărește un imobil ipotecat înstrăinat, dobânditorul acestui bun, care nu este personal obligat pentru creanța ipotecară, poate să ceară instanței de executare urmărirea altor imobile ipotecate pentru aceeași obligație, aflate în posesiunea debitorului principal. Până la soluționarea cererii urmărirea imobilului ipotecat este suspendată.

Contestația prin care dobânditorul se opune la scoaterea la vânzare se va putea face numai în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii biroului de carte funciară prin care s-a dispus notarea în cartea funciară a somației de începere a urmăririi silite.";

- Art. 493: "Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora.

Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinată a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate, fără a mai fi necesar să ceară împărțeala.";

- Art. 497: "După întocmirea procesului-verbal de situație executorul va soma pe debitor că, dacă nu va plăti, se va trece la vânzarea imobilelor cuprinse în acest proces-verbal.

Somația de plată ce va fi comunicată debitorului va cuprinde pe lângă cele arătate de art. 387 și datele de identificare a imobilului cuprinse în procesul-verbal de situație, precum și mențiunea că s-a luat măsura înscrierii în cartea funciară.

Executorul va lua măsuri ca somația prevăzută la alin. 1 să fie înscrisă în cartea funciară.

Când se urmăresc mai multe imobile, înscrise la același sau la birouri de carte funciară diferite, pentru o creanță garantată cu ipotecă colectivă, somația se va înainta biroului de carte funciară la care este înscrisă ipoteca principală, care, după ce a săvârșit notările prevăzute de lege, va trimite din oficiu o copie de pe încheierile sale biroului de carte funciară secundară.

Din momentul notării somației în cartea funciară orice act de înstrăinare sau constituire de drepturi reale cu privire la imobilul urmărit este inopozabil, afară de cazul în care creditorul sau adjudecatarul s-a declarat de acord cu acel act ori debitorul sau dobânditorul imobilului a consemnat sumele necesare acoperirii creanțelor ce se urmăresc, inclusiv dobânzile și cheltuielile de executare."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă următoarele prevederi din Constituția României, republicată:

- Art. 44 alin. (1), (2) și (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.";

- Art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;";

- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice."

Se apreciază că se încalcă și prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care au următorul cuprins: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."

Autorul excepției consideră că textele de lege criticate încalcă și următoarele prevederi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale:

- Art. 6 paragraful 1: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției.";

- Art. 13: "Orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale."

Examinând susținerile autorului, Curtea constată că neconstituționalitatea reglementărilor în cauză este dedusă din împrejurarea că acestea își găsesc aplicare și în cazul imobilelor privitor la care au fost încheiate contracte de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, fără ca beneficiarul contractului de leasing - utilizatorul să poată cere instanței de executare urmărirea cu prioritate, în temeiul creanței respective, a altor imobile decât cele care fac obiectul contractului, aflate în proprietatea debitorului principal, asemenea dobânditorului unui imobil ipotecat, care nu este personal obligat pentru creanța ipotecară.

În temeiul contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte, transferul dreptului de proprietate asupra bunului către utilizator operând la momentul expirării contractului.

Așa fiind, până la finalizarea contractului, dreptul de proprietate asupra imobilului obiect al leasingului face parte integrantă din patrimoniul locatorului, putând fi urmărit de creditorii acestuia, în realizarea creanțelor lor, fără a se putea susține că utilizatorului i s-ar încălca în acest mod dreptul de proprietate, pentru rațiunea evidentă că, atâta vreme cât acest drept nu i-a fost transferat, nu-l deține ca parte integrantă a patrimoniului său.

Realitatea juridică de necontestat este aceea că, în ceea ce-l privește, utilizatorul a preluat, din chiar momentul încheierii contractului de leasing, posesia și folosința bunului imobil, pe care le deține, ca titular, pe toată durata contractului, dar acest fapt nu-i oferă garanțiile de care ar beneficia în calitate de proprietar al bunului, în condițiile în care transferul dreptului de proprietate asupra sa intervine la un moment ulterior și anume acela al expirării contractului de leasing, prin efectul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare, în executarea clauzei irevocabile de vânzare, stipulată în cuprinsul primului contract.

Cu privire la regimul juridic al imobilului care face obiectul contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, potrivit

art. 16 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997

privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, în vigoare la data încheierii contractului, "contractele de leasing care au ca obiect utilizarea bunurilor imobile, vor fi înscrise în Cartea funciară - partea a III-a, din registrul cadastral de publicitate imobiliară de la biroul judecătoriei în a cărei rază teritorială de activitate este situat bunul respectiv". Din cuprinsul acestei dispoziții legale rezultă exigențele de publicitate imobiliară pe care le implică încheierea unui asemenea contract, așa încât terților să le fie opozabilă situația juridică astfel creată, constând în drepturile și obligațiile generate prin contractul de leasing, în stadiul de executare în care se găsesc la momentul declanșării procedurii de executare silită, ca și obligația irevocabilă de vânzare asumată de locator.

Prin urmare, imobilul în cauză, întrucât este parte integrantă a patrimoniului locatorului-debitor, nu este sustras urmăririi silite din partea creditorilor săi, care însă îl vor prelua în starea în care se găsește, lor fiindu-le opozabile atât stadiul de executare a contractului de leasing imobiliar, cât și obligația irevocabilă de vânzare a imobilului către utilizator, asumată de locatorul-debitor.

Împrejurarea că nu întotdeauna instanțele înțeleg să procedeze ca atare constituie o problemă de interpretare și de aplicare a legii, de competența lor exclusivă, și nu oferă temei criticii de neconstituționalitate a normelor care reglementează procedura urmăririi silite imobiliare.

Față de cele arătate, Curtea constată că dispozițiile art. 488-493 și ale art. 497 din Codul de procedură civilă sunt în concordanță cu prevederile constituționale privind îndatorirea fundamentală a statului de a asigura cadrul favorabil dezvoltării economiei de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență, precum și cu reglementările internaționale cuprinse în art. 6 paragraful 1 și în art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil, respectiv dreptul de a se adresa efectiv unei instanțe naționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 488-493 și ale art. 497 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Turism Predeal" - S.R.L. în Dosarul nr. 13.744/2003 al Judecătoriei Brașov.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2004.