Decizia nr. 334/2004

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 74 și 187 din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Vasilica I. Andrei în Dosarul nr. 731/2004 al Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă partea Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, prin consilier juridic Mihaela Mihai, lipsind autoarea excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul părții prezente susține netemeinicia excepției de neconstituționalitate, arătând că textele de lege criticate reprezintă concretizarea prevederilor constituționale referitoare la dreptul la pensie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 74 din Legea nr. 19/2000

ca fiind neîntemeiată, susținând că textul de lege criticat nu conține elemente de natură a aduce atingere dreptului la pensie. În ceea ce privește dispozițiile art. 187 din aceeași lege, se apreciază că, întrucât autorul excepției nu a motivat în ce manieră reglementarea legală contravine Constituției, critica cu un atare obiect este inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 23 aprilie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 731/2004, Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 74 din Legea nr. 19/2000 , excepție ridicată de Vasilica I. Andrei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 74 din Legea nr. 19/2000

încalcă dreptul fundamental la pensie, prevăzut de art. 47 din Constituție, republicată, anulându-i dreptul la pensia pentru agricultori, pentru care a muncit în C.A.P. timp de 25 de ani. De asemenea, consideră că sunt neconstituționale și dispozițiile art. 187 din aceeași lege, deoarece încalcă un principiu de bază al dreptului comun, stabilind o obligație de despăgubire fără a fi dovedită existența faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu.

Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă apreciază că dispozițiile

art. 74 din Legea nr. 19/2000

sunt în deplin acord cu prevederile art. 47 din Constituție, republicată. În ceea ce privește critica

art. 187 din Legea nr. 19/2000 , aceasta nu poate fi calificată ca fiind excepție de neconstituționalitate, întrucât autorul invocă neconcordanța textului de lege cu anumite norme de drept civil, iar nu cu prevederile Constituției.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul arată că prevederile

art. 74 din Legea nr. 19/2000

dau expresie obligației statului, instituită de art. 47 alin. (1) din Constituție, republicată, de a lua măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate este considerată ca fiind lipsită de temei.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 74 din Legea nr. 19/2000

nu contravin în nici un mod prevederilor constituționale invocate, ci, dimpotrivă, reprezintă o concretizare a acestora. Astfel, textul de lege criticat reglementează o măsură suplimentară de protecție socială, respectiv posibilitatea soțului supraviețuitor, care are drept de pensie de urmaș după soțul decedat, de a opta pentru pensia mai avantajoasă în situația în care beneficiază și de pensie proprie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate formulată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, conform încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 74 din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările ulterioare. Aceste dispoziții au următorul conținut: "Soțul supraviețuitor care are dreptul la o pensie proprie și îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru obținerea pensiei de urmaș după soțul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie."

În opinia autorului excepției dispozițiile

art. 74 din Legea nr. 19/2000

sunt contrare prevederilor art. 47 din Constituție, republicată, potrivit cărora: "(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trei decent.

(2) Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială, potrivit legii."

Autorul excepției a criticat pentru neconstituționalitate și dispozițiile art. 187 din aceeași lege, fără a indica prevederea constituțională căreia ar contraveni. Instanța judecătorească a considerat că această critică nu reprezintă o excepție de neconstituționalitate, ci, eventual, o apărare de fond, dar nu a respins excepția, în conformitate cu dispozițiile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată. În această situație, Curtea se va pronunța și cu privire la critica de neconstituționalitate a acestui text de lege, care prevede că: "(1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripție de 3 ani.

(2) În cazul prestațiilor de asigurări sociale, altele decât pensiile, recuperarea sumelor prevăzute la alin. (1) se efectuează de către angajator sau, după caz, de instituția care efectuează plata drepturilor de asigurări sociale.

(3) Casele teritoriale de pensii recuperează sumele plătite necuvenit de la plătitorii prevăzuți la alin. (2).

(4) Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu. [...]"

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constată că dispozițiile art. 47 din Constituție, republicată, prevăd dreptul cetățenilor la pensie, alături de alte forme de asigurări sociale, publice sau private, prevăzute de legi. Prin urmare, condițiile concrete de exercitare și conținutul dreptului la pensie se stabilesc prin lege. În cadrul sistemului public de pensii exercitarea dreptului la pensie se poate face numai în privința unui singur tip de pensie, iar nu prin cumularea mai multor tipuri.

Curtea constată că

art. 74 din Legea nr. 19/2000

nu aduce atingere dreptului constituțional la pensie și nu restrânge exercitarea acestuia, ci conține o reglementare favorabilă persoanei care, potrivit legii, are vocație la două tipuri de pensii, unul pe baza dreptului subiectiv pentru propria sa contribuție la fondurile de asigurări sociale și unul prin subrogare parțială în drepturile soțului decedat. Persoana respectivă are dreptul să opteze pentru tipul de pensie al cărui cuantum este mai avantajos. Așadar, dreptul propriu la pensie nu se stinge, ci se înlocuiește printr-un drept, care are aceeași natură juridică, dar este mai avantajos.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 187 din Legea nr. 19/2000 , Curtea apreciază că acestea nu contravin nici unei prevederi constituționale, ci, dimpotrivă, se întemeiază pe îndatorirea prevăzută de art. 57 din Constituție, republicată, potrivit căreia drepturile și libertățile trebuie exercitate cu bună-credință și fără să se încalce drepturile și libertățile altora. Obligația de restituire a drepturilor de asigurări sociale încasate necuvenit nu se întemeiază pe regulile răspunderii civile delictuale, ci pe normele de drept comun referitoare la îmbogățirea fără justă cauză, cuprinse în art. 992 și următoarele din Codul civil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d), al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 74 și 187 din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Vasilica I. Andrei în Dosarul nr. 731/2004 al Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2004.