Decizia nr. 110/1995
privind exceptia de neconstitutionalitate
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Costica Bulai - judecător
Lucian Stangu - judecător
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 și
art. 24 din Legea nr. 15/1991
pentru soluționarea conflictelor colective de muncă, ridicată de Sindicatul Liber "Ulpia" Deva, în Dosarul Tribunalului Hunedoara nr. 2.165/1995.
La apelul nominal, părțile lipsa.
Procedura legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele completului declara dezbaterile deschise și da cuvântul domnului procuror, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, menționând ca își însușește raportul întocmit de judecătorul-raportor.
Președintele completului declara dezbaterile închise.
CURTEA,
deliberând asupra excepției de neconstituționalitate invocate, retine următoarele:
Prin încheierea din 9 iunie 1995, pronunțată în Dosarul nr. 2.165/1995, Tribunalul Hunedoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 și ale
art. 24 din Legea nr. 15/1991
pentru soluționarea conflictelor colective de muncă. Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de către Sindicatul Liber "Ulpia" Deva, cu motivarea ca aceste dispoziții legale încalcă prevederile art. 9 și ale art. 40 din Constituție, care stabilesc valorile de maxima generalitate ce trebuie protejate, în materie de sindicate și de dreptul acestora la greva.
Exprimandu-și opinia, Tribunalul Hunedoara apreciază ca excepția este neîntemeiată, considerând ca "între dispozițiile art. 2 și
art. 24 din Legea nr. 15/1991 , pe de o parte, și ale art. 40 din Constituția României, pe de altă parte, exista similitudine de terminologie și, chiar dacă termenii nu au aceleași funcții gramaticale, desemnează în mod clar natura intereselor salariaților care pot fi aparate pe calea mijlocului extrem ce-l reprezintă greva".
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
În punctul sau de vedere, Senatul apreciază ca excepția este vadit neîntemeiată, întrucât motivarea excepției nu se bazează pe obiecții privind neconstituționalitatea textelor, ci pe opinii generale, care cuprind ideea ca în privinta grevei nu ar trebui sa existe nici o reglementare legală, ea urmând să fie declansata pentru orice motive, deci fără limite. Apreciază, totodată, ca este de competența instanțelor judecătorești de a stabili caracterul grevei și legalitatea acesteia.
În punctul de vedere exprimat de Guvern se apreciază ca dispozițiile art. 1, ale art. 2 și ale
art. 24 din Legea nr. 15/1991
nu contravin prevederilor constituționale ale art. 9 și ale art. 40, legea stabilind condițiile și limitele exercitării dreptului la greva, precum și garanțiile necesare asigurării serviciilor esențiale pentru societate.
Camera Deputaților nu a exprimat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de Senat și de Guvern, concluziile procurorului, raportul judecătorului-raportor, dispozițiile art. 2 și ale
art. 24 din Legea nr. 15/1991
raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, art. 1, art. 3 și art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
*) A se vedea și Decizia Curții Constituționale nr. 20 din 27 februarie 1996, publicată la pag. 11.
Ioan Deleanu - președinte
Articolul 2
și
art. 24 din Legea nr. 15/1991 , atacate ca neconstituționale, prevăd:
"Art. 2. - (1) Conflictele cu privire la interesele profesionale cu caracter economic și social ale salariaților, organizați sau neorganizati în sindicate, rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă dintre unitate, pe de o parte, și salariații acesteia ori majoritatea salariaților ei, pe de altă parte, constituie conflicte colective de muncă și se soluționează potrivit prevederilor prezentei legi.
(2) Conflictele colective de muncă pot avea loc și între conducerea unității și salariații unei subunitati sau ai unui compartiment al acesteia, precum și între conducerea unității și salariații care exercită aceeași meserie sau profesie în respectiva unitate."
"Art. 24 - (1) Greva poate fi declarata numai pentru apărarea intereselor profesionale cu caracter economic și social ale salariaților.
(2) Greva nu poate urmări realizarea unor scopuri politice.
(3) Este interzisă, de asemenea, greva pentru anularea măsurii desfacerii contractului de muncă de către unitate, încadrarea în unități sau schimbarea din funcție a unei persoane."
Constituționalitatea art. 2 și
art. 24 din Legea nr. 15/1991
urmează a fi examinata numai raportat la art. 40 din Constituție, iar nu și la art. 9 din legea fundamentală, care stabilește ca: "Sindicatele se constituie și își desfășoară activitatea potrivit cu statutele lor, în condițiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale salariaților". Referirea la acest text constituțional nu este concludenta, deoarece dispozițiile sale nu privesc dreptul la greva, ci precizează scopul pentru care se constituie și își desfășoară activitatea sindicatele. Rolul sindicatelor în declanșarea și în concilierea conflictelor colective de muncă reprezintă numai unul dintre mijloacele activității acestora, deoarece, asa cum rezultă din alin. 2 al
art. 4 din Legea nr. 15/1991 , conflictele colective de muncă pot fi declansate și soluționate, în anumite cazuri, fără participarea sindicatelor.
Deci, având obiect de reglementare diferit, nu exista contradictie între art. 2 și
art. 24 din Legea nr. 15/1991 , pe de o parte, și art. 9 din Constituție, pe de altă parte.
Cat privește contradictia dintre art. 2 și
art. 24 din Legea nr. 15/1991
și art. 40 din Constituție, se constată că aceasta se reduce doar la o diferența de redactare.
Articolul 40
din Constituție, reglementand dreptul la greva, prevede că "salariații au dreptul la greva pentru apărarea intereselor profesionale, economice și sociale". În sensul aceluiași articol "legea stabilește condițiile și limitele exercitării acestui drept, precum și garanțiile necesare asigurării serviciilor esențiale pentru societate". Rezultă ca art. 2 și
art. 24 din Legea nr. 15/1991 , referindu-se la interesele profesionale cu caracter economic și social ale salariaților, nu au în vedere o sfera mai restrânsă de interese decât cele enumerate de art. 40 din Constituție - profesionale, economice și sociale, nefiind de conceput ca, în raporturile dintre salariați și unitate, pot exista interese profesionale pure și simple, fără caracter economic sau social în același timp.
De altfel, alin. (1) al
art. 24 din Legea nr. 15/1991
trebuie analizat în contextul întregii reglementări, având în vedere scopurile pentru care greva poate fi declarata.
nu se rezuma în a prevedea categoriile de interese care pot justifica greva, ci, tocmai pentru a circumstantia cat mai clar aceste categorii, stabilește scopurile ce nu pot fi avute în vedere de salariați pentru declanșarea grevei. Astfel, potrivit art. 24 alin. (2) și (3), greva nu poate urmări realizarea unor scopuri politice și ea este interzisă pentru anularea măsurii desfacerii contractului de muncă de către unitate, încadrarea în unități sau schimbarea din funcție a unei persoane, iar, potrivit art. 25, nu pot fi declarate greve pentru obținerea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă, a unui acord realizat anterior sau a unei hotărâri definitive a comisiei de arbitraj, pronunțate conform art. 43. Acestor prevederi li se adauga enumerarea litigiilor și a revendicarilor care, potrivit art. 3 din lege, nu constituie conflicte colective de muncă și, deci, nu pot justifica declararea grevei.
În consecința, rezultă ca
cuprinde reglementări cu caracter special - respectiv, interesele pentru a căror satisfacere salariații pot declara greva, condițiile și limitele exercitării dreptului la greva - ce sunt în deplina concordanta cu prevederile art. 40 alin. (1) din Constituție.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (1), (4) și (5), art. 24 alin. (2) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a art. 2 și a
art. 24 din Legea nr. 15/1991 , ridicată de Sindicatul Liber "Ulpia" Deva cu sediul în Deva, str. 22 Decembrie nr. 37. județul Hunedoara, în Dosarul Tribunalului Hunedoara nr. 2.165/1995.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8 noiembrie 1995.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. Ioan Deleanu Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.