Legea nr. 15/1991
LEGE pentru soluționarea conflictelor colective de muncă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Decizii de neconstituționalitate 1
- Decizia nr. 57/1998 24 martie 1998 (prevederi anume) referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr.…
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Parlamentul României adopta prezenta lege.
Capitolul 1 Dispoziții generale
Articolul 1
Exercitarea dreptului la munca și revendicarea drepturilor economice și sociale aferente muncii sînt garantate de legile tarii și nu pot fi îngrădite.
Articolul 2
Conflictele cu privire la interesele profesionale cu caracter economic și social ale salariaților, organizați sau neorganizati în sindicate, rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă dintre unitate, pe de o parte, și salariații acesteia ori majoritatea salariaților ei, pe de altă parte, constituie conflicte colective de muncă și se soluționează potrivit prevederilor prezentei legi.
Conflictele colective de muncă pot avea loc și între conducerea unității și salariații unei subunitati sau unui compartiment al acesteia, precum și între conducerea unității și salariații care exercită aceeași meserie sau profesie în respectiva unitate.
Articolul 3
Nu constituie conflicte colective de muncă:
a) litigiile dintre salariați și unitate a căror soluționare este supusă altor reglementări legale decît cele prevăzute în prezenta lege;
b) revendicarile salariaților pentru a căror rezolvare este necesară adoptarea unei legi.
Articolul 4
În conflictele colective de muncă, salariații sînt reprezentați de sindicate.
În cazul în care în unitate nu este constituit un sindicat sau dacă nu toți salariații sînt membri de sindicat, în vederea soluționării conflictului colectiv de muncă, salariații își vor alege reprezentanții lor.
Articolul 5
Salariații pot declara greva numai în condițiile prevăzute de prezenta lege.
Articolul 6
În sensul prezentei legi, prin unitate se înțeleg regiile autonome, societățile comerciale, alte organizații cu scop lucrativ, instituțiile publice, asociațiile de orice fel și organele de stat.
Capitolul 2 Concilierea conflictelor colective de muncă
Secțiunea I Concilierea directa
Articolul 7
În toate cazurile în care într-o unitate exista premisele declanșării unui conflict colectiv de muncă, organul sindical sau, în lipsa acestuia, reprezentanții aleși ai salariaților vor sesiza conducerea unității despre aceasta situație.
Sesizarea se va face în scris, cu precizarea revendicarilor salariaților, inclusiv motivarea acestora, precum și a propunerilor de soluționare, iar conducerea unității este obligată sa o primească și sa o înregistreze.
Cerința prevăzută de alin. 2 se considera îndeplinită și dacă revendicarile salariaților, motivarea acestora și propunerile de soluționare sînt exprimate de sindicat sau de către reprezentanții aleși ai salariaților cu ocazia primirii la conducerea unității și discutiile purtate au fost consemnate într-un proces-verbal.
Articolul 8
Conducerea unității are obligația de a răspunde în scris organului sindical sau, în lipsa acestuia, reprezentanților salariaților, în termen de 48 de ore de la primirea sesizării, cu precizarea punctului de vedere pentru fiecare dintre revendicarile formulate.
Articolul 9
În situația în carte unitatea nu a răspuns la toate revendicarile formulate sau, deși a răspuns, nu s-a realizat un consens, conflictul colectiv de muncă se considera declansat.
Secțiunea II Concilierea organizată de Ministerul Muncii și Protecției Sociale
Articolul 10
În cazul în care conflictul colectiv de muncă a fost declansat în condițiile prevăzute la art. 9, sindicatul sau, după caz, reprezentanții salariaților sesizează Ministerul Muncii și Protecției Sociale, prin organele sale teritoriale - direcțiile de muncă și protecție socială - în vederea continuării concilierii.
Articolul 11
Sesizarea pentru concilierea conflictului de muncă se formulează în scris și va cuprinde, în mod obligatoriu, cel puțin următoarele mențiuni:
a) unitatea la care s-a ivit conflictul colectiv de muncă, cu indicarea sediului și numelui conducătorului;
b) obiectul conflictului colectiv de muncă și motivarea acestuia;
c) dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 7-9;
d) indicarea persoanelor delegate sa reprezinte, la conciliere, sindicatul sau, după caz, salariații.
Sesizarea se depune în doua exemplare la direcția de muncă și protecție socială în a carei raza teritorială își are sediul unitatea și trebuie să fie datată și semnată de organul sindical indicat de statut sau, după caz, de reprezentanții salariaților.
Articolul 12
În termen de 24 de ore de la înregistrarea sesizării, Ministerul Muncii și Protecției Sociale desemnează delegatul sau pentru participare la concilierea conflictului colectiv de muncă, care are obligația sa ia măsuri pentru:
a) comunicarea sesizării către conducătorul unității în termen de 48 de ore de la desemnarea sa;
b) convocarea părților la procedura de conciliere la un termen ce nu poate depăși șapte zile de la înregistrarea sesizării.
Articolul 13
Pentru susținerea intereselor lor la conciliere, sindicatul sau, după caz, salariații aleg o delegație formată din 2-5 persoane, care va fi imputernicita în scris sa participe la concilierea organizată de Ministerul Muncii și Protecției Sociale. Din delegația sindicatului pot face parte și reprezentanți ai federației sau confederatiei la care sindicatul este afiliat.
În mod excepțional, cînd natura activității unității o impune, delegatul Ministerului Muncii și Protecției Sociale poate stabili ca la conciliere sa participe un număr mai mare de delegați din partea sindicatului sau salariaților.
Poate fi aleasă ca delegat al sindicatului sau, după caz, al salariaților orice persoană salariata a unității de cel puțin trei ani sau de la înființarea acesteia, dacă unitatea nu are trei ani de la înființare, și care a împlinit vîrsta de 21 ani, nu a fost condamnata pentru săvîrșirea infracțiunilor prevăzute la art. 46 și 47 din prezenta lege și nici nu se afla în executarea uneia din pedepsele complimentare prevăzute de art. 64 din Codul penal.
Articolul 14
Pentru susținerea punctului de vedere al unității, conducătorul acesteia, dacă nu participa personal, va desemna, printr-o împuternicire scrisă, o delegație de 2-5 membri ai consiliului de administrație care să participe la conciliere.
Articolul 15
Concilierea poate avea loc la sediul Ministerului Muncii și Protecției Sociale ori al direcției de muncă și protecție socială sau într-un loc stabilit de părți.
Procedura de conciliere se încheie în ziua pentru care au fost convocate părțile, în afară de cazul în care ele, de comun acord, hotărăsc continuarea ei.
Articolul 16
La data fixată pentru conciliere, delegatul Ministerul Muncii și Protecției Sociale verifica împuternicirile delegaților părților și stăruie ca aceștia sa acționeze pentru a se realiza concilierea.
Susținerile părților și rezultatul dezbaterilor se consemnează într-un proces-verbal, semnat de către părți și de delegatul Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
Procesul-verbal se întocmește în trei exemplare, cîte unul pentru delegații sindicatului sau după caz, ai salariaților, conducerea unității și delegatul Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
Articolul 17
În cazul în care în urma dezbaterilor se ajunge la un acord cu privire la soluționarea conflictului colectiv de muncă, acesta este obligatoriu pe întreaga durata stabilită și pentru toate părțile între care a avut loc conflictul colectiv de muncă.
Articolul 18
În situațiile în care acordul cu privire la soluționarea conflictului colectiv de muncă este numai parțial, în procesul-verbal se vor consemna revendicarile asupra cărora s-a realizat acordul și cele rămase nesolutionate, împreună cu punctele de vedere ale fiecărei părți referitoare la acestea din urma.
Articolul 19
Rezultatele concilierii menționate la art. 17 și 18 vor fi aduse la cunoștința salariaților de cei care au făcut sesizarea pentru efectuarea concilierii.
Capitolul 3 Declanșarea, desfășurarea și încetarea grevei
Articolul 20
Greva constituie o încetare colectivă și voluntara a lucrului. Hotărîrea de declarare a grevei se ia de către sindicate, cu acordul a cel puțin jumătate din numărul membrilor. Pentru salariații neorganizati în sindicate, hotărîrea de declarare a grevei se ia prin vot secret, cu acordul a cel puțin jumătate din numărul acestora.
Grevele pot fi de avertisment sau propriu-zise.
Greva de avertisment nu poate avea o durată mai mare de 2 ore, dacă se face cu încetarea lucrului și trebuie, în toate cazurile, sa preceada cu cel puțin 48 de ore greva propriu-zisa.
Articolul 21
Greva este organizată și condusă de organul sindical sau, după caz, de reprezentanții salariaților, care vor stabili și durata acesteia.
Articolul 22
Greva poate fi declarata numai dacă, în prealabil, au fost epuizate toate posibilitățile de soluționare a conflictului colectiv de muncă prin procedurile de conciliere prevăzute la art. 7-19 și dacă momentul declanșării a fost adus la cunoștința conducerii unității de către organizatori, cu 48 de ore înainte.
Articolul 23
În situația în care, după declararea grevei, jumătate din membrii de sindicat sau jumătate din salariații care au hotărît declararea grevei renunța la greva, aceasta trebuie să înceteze.
Articolul 24
Greva poate fi declarata numai pentru apărarea intereselor profesionale cu caracter economic și social ale salariaților.
Greva nu poate urmări realizarea unor scopuri politice.
Este interzisă, de asemenea, greva pentru anularea măsurii desfacerii contractului de muncă de către unitate, încadrarea în unități sau schimbarea din funcție a unei persoane.
Articolul 25
Nu pot fi declarate greve pentru obținerea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă, a unui acord realizat anterior sau a unei hotărîri definitive a comisiei de arbitraj, pronunțate conform art. 43, prin care s-a soluționat un conflict colectiv de muncă pe toată durata de aplicare a acestora.
Articolul 26
Participarea la greva este libera. Nimeni nu poate fi constrîns sa participe la greva sau sa refuze sa participe.
Salariații care nu participa la greva își pot continua activitatea, dacă aceasta este posibil.
Salariații aflați în greva trebuie să se abțină de la orice acțiune de natura sa împiedice continuarea activității de către cei care nu participa la greva.
Nu se considera acțiune de natura sa împiedice activitatea faptul ca din cauza grevei a încetat întregul proces de producție din unitate.
Articolul 27
Organizatorii grevei, împreună cu conducerea unității, au obligația ca pe durata acesteia sa protejeze bunurile unității și să asigure funcționarea continua a utilajelor și instalațiilor a căror oprire ar putea constitui un pericol pentru viața sau sănătatea oamenilor ori ar putea cauza pagube ireparabile.
Articolul 28
Pe durata grevei, conducerea unității nu poate fi împiedicată să-și desfășoare activitatea de salariații aflați în greva sau de organizatorii acesteia.
Articolul 29
Participarea la greva sau organizarea acesteia, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi, nu reprezintă o încălcare a obligațiilor de serviciu ale salariaților și nu poate avea consecințe negative pentru grevisti sau organizatori.
Dispozițiile alin. 1 nu se aplică dacă greva este suspendată sau este declarata ilegala, potrivit art. 30 sau, după caz, art. 35 alin. lit. b).
Pe durata grevei, salariații își mențin toate drepturile ce decurg din raportul de muncă, cu excepția dreptului la salariu și la sporuri de salariu.
Articolul 30
Curtea Suprema de Justiție, la sesizarea conducerilor unităților în care s-a declansat un conflict colectiv de muncă, poate suspenda pe un termen de cel mult 90 de zile începerea sau continuarea grevei, dacă prin aceasta ar fi afectate interese majore pentru economia naționala sau interese de ordin umanitar.
Articolul 31
Sesizările adresate Curții Supreme de Justiție se soluționează în termen de 7 zile de la înregistrarea lor.
Hotărîrile pronunțate sînt definitive.
Articolul 32
În timpul grevei, organizatorii continua negocierile cu conducerea unității în vederea satisfacerii revendicarilor care au constituit motivele încetării colective a lucrului.
În cazul în care organizatorii grevei și conducerea unității ajung la un acord, greva încetează.
Refuzul organizatorilor grevei de a îndeplini obligația prevăzută la alin. 1 atrage răspunderea patrimonială a acestora pentru pagubele cauzate unității.
Articolul 33
Conducătorul unității, cînd apreciază ca greva a fost declarata ori de continua fără respectarea legii, se poate adresa judecătoriei în raza căreia își are sediul unitatea, cu o cerere pentru constatarea neîndeplinirii condițiilor prevăzute de prezenta lege pentru declanșarea sau continuarea grevei.
Articolul 34
Judecătoria fixează termen pentru soluționarea cererii, care nu poate fi mai mare de trei zile de la sesizare, și dispune citarea părților.
Articolul 35
Judecătoria examinează cererea și pronunța, de urgenta, o hotărîre prin care, după caz:
a) respinge cererea unității;
b) admite cererea unității și dispune încetarea grevei ca fiind ilegala.
Împotriva hotărîrii judecătoriei se poate declara recurs la tribunalul
județean sau, după caz, al municipiului București, în termen de trei zile de la pronunțare.
Articolul 36
Judecătoria și tribunalul județean sau al municipiului București soluționează cererea sau, după caz, recursul în complet format potrivit legii pentru judecarea litigiilor individuale de muncă.
Judecarea conflictelor colective de muncă se face potrivit Codului de procedura civilă, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.
În cazul în care dispun încetarea grevei ca fiind ilegala, instanțele vor decide obligarea celor vinovați la despăgubiri cerute de unitate pentru pagubele ce i-au fost pricinuite.
Articolul 37
Toate actele de procedura întocmite potrivit dispozițiilor prezentei legi sînt scutite de taxa de timbru.
Articolul 38
În situația în care greva s-a derulat pe o durată de 20 de zile fără ca părțile implicate sa fi ajuns la o înțelegere și dacă continuarea grevei ar fi de natura sa afecteze interesele economiei naționale sau interese de ordin umanitar, Ministerul Muncii și Protecției Sociale poate solicita solicitarea conflictului colectiv de muncă de către o comisie de arbitraj.
Inițiativa Ministerului Muncii și Protecției Sociale se comunică în scris părților din conflictul colectiv de muncă. La data comunicării se suspenda continuarea grevei.
Articolul 39
Comisia de arbitraj se compune din trei arbitri.
Lista persoanelor care pot fi desemnate ca arbitri se stabilește o dată pe an de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, dintre specialiștii în domeniul economic, tehnic, juridic și alte profesii, cu consultarea sindicatelor și a Camerei de Comerț și Industrie.
Articolul 40
În raport de obiectul conflictului colectiv de muncă, arbitrii se desemnează după cum urmează:
- un arbitru stabilit de conducerea unității;
- un arbitru stabilit de sindicat sau, după caz, de reprezentanții salariaților;
- un arbitru stabilit de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
Articolul 41
Comisia de arbitraj își desfășoară activitatea de soluționare a conflictului colectiv de muncă la sediul Ministerului Muncii și Protecției Sociale sau, după caz, la sediul direcției de muncă și protecție socială.
Articolul 42
După stabilirea comisiei de arbitraj, părțile sînt obligate să depună la aceasta întreaga documentație privind conflictul colectiv de muncă și susținerile lor.
Articolul 43
În termen de trei zile de la primirea documentației prevăzute la art. 42 comisia de arbitraj are obligația sa convoace părțile și sa examineze, împreună cu acestea, conflictul colectiv de muncă, pe baza dispozițiilor legii și a prevederilor contractelor colective de muncă aplicabile.
Comisia de arbitraj se pronunța printr-o hotărîre definitivă, în termen de 24 de ore de la încheierea dezbaterilor.
Hotărîrea se comunică părților în termen de 24 de ore de la pronunțare.
Prin hotărîrea comisiei de arbitraj conflictul colectiv de muncă încetează.
Articolul 44
Pentru activitatea desfășurată în soluționarea unui conflict colectiv de muncă, membrii comisiei de arbitraj primesc onorariu care se stabilește și se plătește de către părțile în litigiu în mod egal. În situația în care nu se realizează acordul părților cu privire la cuantumul onorariului, acesta se stabilește de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, ținînd seama și de propunerile părților.
Capitolul 4 Dispoziții finale
Articolul 45
Nu pot declara greva:
a) salariații care dețin funcții de specialitate în aparatul Parlamentului, Guvernului, ministerelor al altor organe centrale ale administrației de stat, prefecturilor și primăriilor, funcții de procuror sau judecător, personalul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne și al unităților din subordinea acestor ministere, precum și personalul militarizat din unitățile aflate în subordinea Ministerului Justiției;
b) salariații din unitățile sistemului energetic național, din serviciile operative de la reactoarele nucleare, din unitățile cu foc continuu care, prin oprire, prezintă pericol de explozie, precum și cei din unitățile care executa producție pentru nevoile de apărare a tarii.
În situația existenței unui conflict de muncă între unitate și salariații prevăzuți la alin. 1 lit. b) ori personalul civil din unitățile subordonate Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne, organul sindical sau, după caz, reprezentanții salariaților vor rezolva revendicarile prin conciliere directa și cu participarea delegatului Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
Personalul din transporturile aeriene, navale, terestre de orice fel, de la plecarea și pînă la întoarcerea în țara, nu poate declara greva. Personalul imbarcat pe navele marinei comerciale sub pavilion românesc poate declara greva numai cu respectarea normelor stabilite prin convenții internaționale ratificate de statul român.
În unitățile sanitare, de învățămînt, telecomunicații, ale radioteleviziunii, în unitățile de transporturi pe căile ferate, inclusiv cele de reparat material rulant, în unitățile de transporturi fluviale, în unitățile de aviatie civilă și cele de stat care asigura transportul în comun și salubritatea localităților, precum și aprovizionarea populației cu pîine, lapte, carne, gaze, energie electrica, căldură și apa, greva este permisă cu condiția ca organizatorii să asigure serviciile esențiale, dar nu mai puțin de 1/3 din activitatea normală.
Articolul 46
Fapta persoanei care prin amenințări ori violențe împiedica sau obliga un salariat sau un grup de salariați sa participe la greva sau sa munceasca în timpul grevei, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă de la 2.000 la 7.000 lei, dacă fapta nu întrunește elementele unei alte infracțiuni pentru care legea penală prevede o pedeapsă mai grava.
Tentativa se pedepsește.
Articolul 47
Declararea grevei de către organizatori cu nesocotirea interdictiilor și condițiilor prevăzute la art. 24 alin. 2 sau la art. 45 alin. 1, 3, și 4 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă de la 2.000 la 7.000 lei, dacă fapta nu întrunește elementele unei infracțiuni pentru care legea penală prevede o pedeapsă mai grava.
Articolul 48
Participarea salariaților la greva nu inlatura răspunderea lor materială, contravențională, civilă sau penală, după caz, dacă faptele săvîrșite în timpul grevei atrag, potrivit legii, aceasta răspundere.
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.