Decizia nr. 57/1998

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a

art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 15/1991 , invocată de Federația Naționala a Sindicatelor din Electricitate "Univers" în Dosarul nr. 3.427/1997 al Tribunalului Municipiului București - Secția a IV-a civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3 martie 1998, în prezenta părților și a reprezentantului Ministerului Public, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 10 martie 1998.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Tribunalul Municipiului București - Secția a IV-a civilă, prin Încheierea din 5 septembrie 1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. 45 alin. (4) din Legea nr. 15/1991 , ridicată de Federația Naționala a Sindicatelor din Electricitate "Univers".

În motivarea excepției se susține ca

art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 15/1991 , care prevede că nu pot declara greva salariații din unitățile sistemului energetic național, încalcă art. 40 din Constituție, care consacra acest drept ce poate fi exercitat în condițiile și în limitele stabilite de lege. Prin interzicerea dreptului la greva, acest text încalcă și prevederile constituționale ale art. 49, care stabilește posibilitatea restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți proporțional cu situația care a creat-o, fără a putea însă atinge existenta dreptului sau a libertăților.

Deoarece, contrar art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, instanța nu-și exprimase opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a solicitat, în temeiul art. 15 din Regulamentul sau de organizare și funcționare, completarea actului de sesizare.

Completand încheierea de sesizare, Tribunalul Municipiului București - Secția a IV-a civilă opineaza ca excepția de neconstituționalitate a

art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 15/1991

este intemeiata, deoarece prevederile constituționale limitează sau condiționeaza dreptul la greva, dar nu-l interzic, pentru a nu îngrădi libertatea salariaților "de a milita pentru drepturile lor socioeconomice și profesionale".

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, iar prevederile art. 45 alin. (1) lit. b) și ale

art. 45 alin. (4) din Legea nr. 15/1991

sunt constituționale, întrucât acestea permit greva în unitățile care aprovizioneaza cu energie electrica, cu condiția ca organizatorii să asigure cel puțin o treime din activitatea normală.

Președinții celor două Camere nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate invocată.

Curtea constata ca, deși în dispozitivul Încheierii din 5 septembrie 1997 se prevede că excepția ar avea ca obiect alin. (4) al

art. 45 din Legea nr. 15/1991 , în realitate, prin aceasta a fost contestată legitimitatea constituțională a alin. (1) lit. b) din același articol, în ceea ce privește partea referitoare la interdicția pentru salariații din "unitățile sistemului energetic național" de a declara greva. Aceasta constatare se impune, deoarece, în însuși cuprinsul încheierii s-a reținut ca excepția privește dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. b), opinia instanței se referă tot la aceste prevederi, iar autoarea excepției, Federația Naționala a Sindicatelor din Electricitate "Univers", are în vedere, de asemenea, constituționalitatea aceluiași text. De aceea, instanța, neputând modifica excepția astfel cum a fost ridicată, Curtea urmează să se pronunțe cu privire la

art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 15/1991 , în partea referitoare la interdicția dreptului la greva pentru salariații din unitățile sistemului energetic național.

Motivul principal invocat prin excepție este acela ca, potrivit art. 40 alin. (2) din Constituție, dreptul la greva se exercită în condițiile și în limitele stabilite prin lege, precum și cu respectarea garanțiilor necesare asigurării serviciilor esențiale pentru societate, prevăzute tot prin lege, pe când

art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 15/1991

interzice salariaților din unitățile sistemului energetic național sa declare greva. Autoarea excepției invoca și prevederile art. 49 din Constituție, potrivit cărora legea poate limita exercitarea unui drept, fără însă a putea atinge existenta acestuia.

Conform art. 40 din Constituție, salariații au dreptul la greva pentru apărarea intereselor profesionale, economice și sociale. Rezultă din aceasta prevedere constituțională ca dreptul la greva se poate exercita numai colectiv, ca și alte drepturi instituite de Constituție, cum ar fi libertatea întrunirilor (art. 36) sau dreptul la asociere (art. 37).

Cu privire la dreptul la greva, alin. (2) al art. 40 din Constituție prevede că legea stabilește condițiile și limitele exercitării acestui drept, precum și garanțiile necesare asigurării serviciilor esențiale pentru societate. Prevederea menționată este în concordanta cu dispozițiile art. 8 pct. 1 lit. d) din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, potrivit cărora dreptul la greva se exercită în conformitate cu legile fiecărui stat, ca și cu dispozițiile art. G din Carta socială europeană (revizuită), semnată de România la 15 mai 1997, dar neratificata, în care se prevede că este permisă stabilirea, prin lege, de restrictii "necesare, într-o societate democratica, pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea naționala, sănătatea publică sau bunele moravuri".

Rezultă, din dispozițiile constituționale ca și din prevederile documentelor internaționale menționate, ca dreptul la greva poate fi supus unor limitări și condiționari, îndeosebi pentru a garanta asigurarea serviciilor esențiale necesare societății, deoarece, în mod inevitabil, de regula, exercitarea acestui drept afectează nu numai părțile în conflict, ci și pe alții, din domenii sau sectoare în care activitatea este paralizata ca urmare a încetării unor servicii datorită grevei. Deci, greva ar putea afecta servicii esențiale pentru societate, cum este încetarea funcționarii sistemului energetic național. Încetarea activității în întreg sistemul energetic național poate determina nu numai căderea acestuia din cauze tehnice, dar are drept consecința și privarea întregii economii și a populației de energie electrica. Aceste consecințe afectează în mod evident exercițiul unor drepturi și libertăți garantate de Constituție cetățenilor, cat și interesele ce privesc întreaga economie și, implicit, ordinea publică și securitatea naționala.

Interdicția prevăzută la

art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 15/1991 , în ceea ce privește salariații din unitățile sistemului energetic național, nu poate fi analizata decât în conexiune cu prevederile alin. (4) ale aceluiași articol, care, cu referire la unitățile ce asigura aprovizionarea populației cu energie electrica, stabilește ca greva "este permisă cu condiția ca organizatorii să asigure serviciile esențiale, dar nu mai puțin de o treime din activitatea normală".

Din interpretarea sistematica a acestor dispoziții legale rezultă ca interdicția grevei salariaților din unitățile sistemului energetic național nu are un caracter absolut, greva fiind permisă în limitele prevăzute la alin. (4) al art. 45 din lege.

În consecința, aceasta interdicție, raportată la toți salariații sistemului energetic național, are semnificatia unei limite, justificată de un interes public și național incontestabil, spre a se evita consecințele ce s-ar produce ca urmare a încetării furnizarii energiei electrice în întreaga țara.

Dispozițiile

art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 15/1991

nu au semnificatia sacrificarii intereselor de ordin profesional, economic și social ale salariaților ce ocupa funcții în sistemul energetic național, unde dreptul la greva nu este permis.