Decizia nr. 366/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Filty" - S.A. Timișoara în Dosarul nr. 605/C/2004 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 230D/2004 privind excepția de neconstituționalitate cu același obiect, ridicată de același autor în Dosarul nr. 613/C/2004 al aceleiași instanțe.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea obiectului excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 229D/2004 și nr. 230D/2004, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , republicată, pentru o mai bună administrare a justiției, dispune conexarea Dosarului nr. 230D/2004 la Dosarul nr. 229D/2004, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate și nu există elemente noi de natură a determina modificarea jurisprudenței Curții în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierile din 20 februarie 2004, pronunțate în dosarele nr. 605/C/2004 și nr. 613/C/2004, Tribunalul Timiș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Filty" - S.A. Timișoara.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, identică în ambele dosare, se susține, în esență, că prevederile

art. 28 din Legea nr. 54/2003

încalcă dispozițiile constituționale ale art. 51 alin. (2), întrucât "organizațiile legal constituite (implicit organizațiile sindicale) au dreptul să formuleze acțiuni în instanță doar în numele colectivelor, așadar doar în numele tuturor membrilor săi", sindicatul nefiind deci îndreptățit să formuleze acțiuni sau să reprezinte în instanță membrii săi luați individual "atât timp cât Constituția prevede acest drept doar pentru membrii săi priviți ca o entitate".

Tribunalul Timiș - Secția civilă, formulându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, consideră, în ambele dosare, că aceasta este neîntemeiată. În acest sens, se arată că sesizarea instanțelor judecătorești nu poate fi analizată ca un aspect al dreptului de petiționare, acesta concretizându-se doar în "cereri, reclamații, sesizări și propuneri în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiției", așa cum a statuat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 39 din 7 iulie 1993 .

Instanța apreciază că organizațiile sindicale legal constituite sunt subiecte de drept cu structură determinată, patrimoniu propriu distinct, care urmăresc realizarea unui scop licit și care reprezintă colectivul membrilor din care sunt alcătuite. Din această perspectivă, în conformitate cu prevederile art. 9 din Constituție, republicată, scopul sindicatelor nu se referă exclusiv la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale colectivității, ci și la membrii sindicatelor priviți individual, ceea ce este în concordanță cu prevederile art. 11 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cu cele ale art. 22 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Se consideră că prevederile legale supuse criticii de neconstituționalitate "se întemeiază pe dispozițiile art. 9 din Constituție", iar "dreptul de a se adresa justiției se întemeiază pe dispozițiile art. 21 din Constituție".

Guvernul face referire și la

Decizia nr. 39/1993

a Curții Constituționale, prin care aceasta a statuat că "nu se poate reține că sesizarea instanțelor judecătorești [...] este un aspect al dreptului la petiționare", acesta concretizându-se în cereri, reclamații, sesizări și propuneri în legătură cu rezolvarea unor probleme personale ce nu presupun calea justiției.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Se apreciază că dispozițiile legale criticate nu contravin dreptului de petiționare, acesta concretizându-se în cereri, reclamații, sesizări și propuneri în legătură cu rezolvarea unor probleme personale ce nu presupun calea justiției. Totodată, se mai arată că "sesizarea instanțelor judecătorești pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori încălcat sau pentru realizarea unui interes care se poate obține numai pe calea justiției [...] este un aspect al accesului liber la justiție reglementat de art. 21 din Constituție, și nu al dreptului de petiționare". Totodată se arată că, în conformitate cu jurisprudența în materie a Curții Constituționale, "dreptul de petiționare nu este identic cu accesul la justiție, care presupune o cerere adresată instanței, fiecare dintre aceste drepturi având determinări specifice și exclusive, [...] cererea în justiție se rezolvă în cadrul unei proceduri jurisdicționale", în timp ce "petiția se rezolvă, de regulă, în cadrul unei proceduri administrative, având o anumită specificitate de natură necontencioasă".

Avocatul Poporului apreciază, în concluzie, că "dispozițiile

art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003

reprezintă o concretizare a accesului liber la justiție prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003.

Textul criticat ca fiind neconstituțional are următorul cuprins:

"(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată."

Textul constituțional invocat în susținerea excepției este cel al art. 51 alin. (2), cu următorul cuprins: "Organizațiile legal constituite au dreptul să adreseze petiții exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă."

Critica de neconstituționalitate constă, în esență, în susținerea că dreptul de a formula acțiuni în instanță, calificate de autorul excepției ca fiind petiții, de către organizațiile sindicale în numele membrilor săi încalcă prevederile constituționale ale art. 51 alin. (2), întrucât organizațiile sindicale au dreptul să adreseze petiții numai în numele colectivelor pe cale le reprezintă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate în cauza de față au mai format obiect al controlului de constituționalitate exercitat de Curte. Astfel, prin

Decizia nr. 175 din 15 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 17 mai 2004, Curtea a respins ca nefondată o excepție cu același obiect și prin raportare la aceleași texte din Constituție.

Pronunțând această soluție, Curtea a reținut că dreptul organizațiilor sindicale de a formula cereri în justiție în numele membrilor lor pentru apărarea drepturilor individuale ale acestora "nu poate fi raportat la art. 51 din Constituție, republicată, care reglementează «dreptul de petiționare», diferit de dreptul de a introduce acțiuni la instanțele judecătorești, drept consacrat de art. 21 alin. (1) din Constituție, republicată, în sensul că: «Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime»". Curtea a reținut, în considerentele deciziei pronunțate, că "sesizarea instanțelor judecătorești pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori încălcat sau pentru realizarea unui interes care se poate obține numai pe calea justiției nu este un aspect al dreptului de petiționare, reglementat de prevederile constituționale ale art. 51. Dreptul de petiționare se concretizează în cereri, reclamații, sesizări și propuneri în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiției, la care autoritățile publice au obligația de a răspunde în termenele și condițiile stabilite potrivit legii, în timp ce cererile de chemare în judecată, care declanșează procesul civil, se rezolvă după reguli specifice, proprii activității de judecată".

În considerentele aceleiași decizii, Curtea a reținut că temeiul constituțional în virtutea căruia sindicatele au "dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor", îl constituie prevederile art. 9, potrivit căruia: "Sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale se constituie și își desfășoară activitatea potrivit statutelor lor, în condițiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor lor".

Prin decizia sus-menționată, Curtea a mai constatat că "nu există nici o interdicție constituțională pentru ca legea și statutele organizațiilor sindicale să prevadă dreptul acestora de a introduce acțiuni în justiție în numele membrilor lor și de a-i reprezenta pe aceștia în cauzele al căror obiect este compatibil cu rolul sindicatelor, respectiv de a apăra drepturile sau interesele profesionale, economice și sociale ale membrilor lor".

Soluția adoptată în decizia sus-menționată, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu au apărut elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Filty" - S.A. Timișoara în dosarele nr. 605/C/2004 și nr. 613/C/2004 ale Tribunalului Timiș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 septembrie 2004.