Decizia nr. 508/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marilena Mincă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul Galați - Secția penală în Dosarul nr. 221/P/2004.

La apelul nominal răspunde Ioan Băbușanu, care arată că lasă soluționarea excepției de neconstituționalitate la aprecierea instanței de contencios constituțional. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 martie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 221/P/2004, Tribunalul Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de instanța de judecată cu prilejul soluționării plângerii împotriva unei rezoluții a procurorului de netrimitere în judecată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța susține, în esență, că art. 278^1 din Codul de procedură penală contravine prevederilor constituționale ale art. 21 care consacră accesul liber la justiție. În acest sens arată că, în cazul admiterii plângerii formulate împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată și a existenței la dosar a unor probe suficiente pentru judecarea cauzei, instanța va reține cauza spre judecată. Această perspectivă l-ar putea determina pe cel față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală să renunțe la a se mai adresa justiției în virtutea art. 278^1 din Codul de procedură penală, deoarece și-ar putea agrava situația prin propria cale de atac, dobândind calitatea de inculpat.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, iar în conformitate cu

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , a fost solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților consideră că textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor constituționale invocate. Astfel, arată că posibilitatea părții interesate de a face plângere în fața instanței de judecată împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului "constituie o garanție suplimentară a dreptului de acces liber la justiție și un mod de verificare și de control a acestor acte, ceea ce, din punct de vedere procesual, este în concordanță cu Constituția". De asemenea, apreciază că "o altă interpretare a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală nu reprezintă un atribut al Curții Constituționale, întrucât aceasta se pronunță asupra problemelor de drept, nu asupra modului de aplicare a legii".

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Argumentând acest punct de vedere, arată că plângerea prevăzută de art. 278^1 din Codul de procedură penală reprezintă o cale de control judecătoresc care se supune principiului de aplicare generală non reformatio în pejus, "indiferent dacă acest principiu este sau nu prevăzut în mod expres de lege".

Avocatul Poporului apreciază că, atâta vreme cât textul de lege criticat reglementează tocmai posibilitatea de a sesiza instanța de judecată cu plângerea împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, argumentele invocate pentru a demonstra neconstituționalitatea art. 278^1 din Codul de procedură penală sunt neîntemeiate.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, dispoziții ce au fost introduse prin

art. I pct. 168 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003.

Acest text de lege are următoarea redactare: "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului de 20 de zile.

Dosarul va fi trimis de parchet instanței în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.

Persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi, precum și persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane legal citate nu împiedică soluționarea cauzei. Când instanța consideră că este absolut necesară prezența persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia.

La judecarea plângerii prezența procurorului este obligatorie.

La termenul fixat pentru judecarea plângerii, instanța dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi și apoi procurorului.

Instanța, judecând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Instanța pronunță una dintre următoarele soluții:

a) respinge plângerea, prin sentință, menținând soluția din rezoluția sau ordonanța atacată;

b) admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale, după caz. Dispozițiile art. 333 alin. 2 se aplică în mod corespunzător;

c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reține cauza spre judecare, dispozițiile privind judecarea în primă instanță și căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător.

În cazul prevăzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanței, ca primă instanță, îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.

Hotărârea instanței pronunțată potrivit alin. 8 lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.

În situația prevăzută în alin. 8 lit. a) persoana în privința căreia instanța, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.

Instanța este obligată să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire și să comunice, de îndată și motivat, persoanei care a făcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvată."

În susținerea neconstituționalității acestui text de lege autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2), potrivit cărora: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în opinia instanței de judecată, textul de lege criticat reprezintă, pentru cel față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, o piedică de a se adresa instanței, atât timp cât există posibilitatea ca, prin propria cale de atac, să-și agraveze situația, dobândind calitatea de inculpat.

Analizând dispozițiile legale criticate, Curtea reține că acestea reprezintă un răspuns la necesitatea consacrării legale exprese a dreptului persoanei de a se adresa instanței de judecată competente, atunci când este nemulțumită de soluția dată plângerii sale contra actelor procurorului, aspect reținut, de altfel, și de Curtea Constituțională în

Decizia nr. 486/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998. Astfel, legiuitorul a creat celui interesat posibilitatea de a ataca actul procurorului de netrimitere în judecată, urmărind, după caz, începerea sau redeschiderea urmăririi penale ori desființarea actului procurorului și reținerea spre judecare a cauzei. De asemenea, cel față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, dorind păstrarea soluției de netrimitere în judecată, poate cere instanței schimbarea temeiului acesteia. În această ultimă ipoteză, instanța nu poate proceda la reținerea cauzei spre judecare, chiar dacă probele existente la dosar ar fi suficiente pentru aceasta. Astfel, plângerea prevăzută de art. 278^1 reprezintă, într-un sens larg, o cale de atac, care se supune principiului de generală aplicabilitate în dreptul penal, non reformatio în pejus. Într-adevăr, deși legea nu prevede în mod expres aplicarea acestui principiu cu prilejul soluționării plângerii împotriva actelor procurorului, rațiuni identice cu cele care determină extinderea aplicabilității acestui principiu și în alte situații decât cele prevăzute în art. 372, art. 385^8 sau art. 414^1 alin. 1 din Codul de procedură penală justifică luarea sa în considerare și în cazul procedurii reglementate de art 278^1. Astfel, dacă se păstrează raționamentul textului de lege criticat, soluția pronunțată cu prilejul soluționării plângerii poate duce la agravarea situației celui care a sesizat-o. Cunoscând acest lucru, persoana față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală are motive rezonabile să se abțină de la a se adresa instanței judecătorești pentru a nu-și agrava propria situație. Așa fiind, accesul la justiție ar fi obstrucționat dacă nu s-ar lua în considerare principiul non reformatio în pejus.

Aceste argumente au în vedere și faptul că, în situația în care instanța reține cauza spre judecare, actul de sesizare a instanței îl constituie, potrivit dispozițiilor art. 278^1 alin. 9 din Codul de procedură penală, chiar plângerea persoanei interesate. Consecința este aceea că, dacă nu se ia în considerare principiul non reformatio în pejus, în situația în care autorul plângerii este persoana față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, acțiunea penală ar fi declanșată de însăși plângerea celui împotriva căruia se îndreaptă procesul penal.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1, 2, 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul Galați - Secția penală în Dosarul nr. 221/P/2004.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2004.