Decizia nr. 486/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 din Codul de procedură penală, invocată de Rusti Ioan în Dosarul nr. 3.298/1997 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13 noiembrie 1997 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 25 noiembrie 1997 și apoi pentru data de 2 decembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Judecătoria Sectorului 3 București, prin Încheierea din 24 aprilie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 3.298/1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 278 din Codul de procedură penală, invocată de Rusti Ioan.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile art. 278 din Codul de procedură penală contravin art. 21 din Constituție, care garantează accesul liber la justiție, deoarece nu exista cale de atac împotriva ordonanței procurorului de scoatere de sub urmărire penală.

Examinandu-și opinia în conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanța subliniaza ca principiul liberului acces la justiție nu este contrazis de instituția plângerii împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, în general, deci nici de aceea a plângerii contra actelor procurorului, în speta, a plângerii împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală, adresată procurorului ierarhic superior. Textul art. 278 din Codul de procedură penală, care reglementează o cale de atac specifică împotriva actelor procurorului, nu este neconstitutional, el nu interzice accesul liber la justiție in terminis.

În același timp, în opinia instanței, se arata ca, de lege ferenda, ar fi necesară introducerea unui text prin care să se dea posibilitatea părții nemultumite de soluția procurorului ierarhic superior, data plângerii sale, sa o atace la instanța competența să soluționeze fondul cauzei. Aceasta soluție ar fi conformă prevederilor art. 125 din Constituție, care consacra principiul infaptuirii justiției de către instanțele judecătorești, precum și principiilor consacrate în convenții internaționale privitoare la drepturile omului, la care România este parte și care, potrivit art. 11 alin. (2) din legea fundamentală, fac parte din dreptul intern. O astfel de modificare a Codului de procedura penală ar corespunde principiului separației puterilor.

În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, conform art. 24 alin. (1) al Legii nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere primit de la Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunități și validari a Senatului se arata ca textul art. 278 din Codul de procedură penală este constituțional, excepția ridicată în fața instanței de judecată fiind nefondata.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca, din analiza prevederilor art. 278 din Codul de procedură penală, raportate la art. 21 din Constituție, rezultă ca acestea sunt incomplete, dar nu sunt neconstituționale.

Președintele Camerei Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunități și validari a Senatului, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile art. 278 din Codul de procedură penală, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost legal sesizată.

Potrivit dispozițiilor art. 278 din Codul de procedură penală, plângerea împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror se rezolva de prim-procuror Parchetului, iar atunci când măsurile sau actele sunt ale acestuia, plângerea se rezolva de procurorul ierarhic superior. Împotriva soluției date plângerii, de către prim-procurorul sau de procurorul ierarhic superior, legea nu prevede nici o cale de atac. Or, fiind vorba de acte și măsuri luate de procuror în cursul procesului penal, acestea trebuie să fie supuse nu numai controlului ierarhic, în cadrul Ministerului Public, dar și controlului din partea instanțelor judecătorești. De aceea, persoana nemultumita de soluția data plângerii sale în cadrul Ministerului Public are dreptul, potrivit art. 21 din Constituție, de a se adresa justiției, pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, iar dispoziția alin. (2) al aceluiași articol din legea fundamentală precizează ca: "Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". Asa fiind, dispozițiile art. 278 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care inchid calea persoanei, nemultumite de soluția data plângerii sale de către Ministerul Public, de a se adresa justiției.

Acest drept al persoanei este evident în cazul actelor prin care procurorul pune capăt conflictului de drept penal, real sau aparent, cum sunt rezoluția de neincepere a urmăririi penale, art. 228 alin. 6 din Codul de procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, art. 11 pct. 1 lit. b) și c) din Codul de procedură penală. Fiind vorba de acte prin care se înfăptuiește justiția, este firesc ca acestea să fie verificate și confirmate ori infirmate de instanțele judecătorești, singurele autorități prin a căror activitate se realizează justiția [art. 125 alin. (1) din Constituție].

Desigur, ar fi necesar o intervenție a legiuitorului, prin care să se reglementeze dreptul persoanei de a se adresa instanței de judecată competente, atunci când este nemultumita de soluția data plângerii sale contra actelor procurorului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA,

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate invocată de Rusti Ioan în Dosarul nr. 3.298/1997 al Judecătoriei Sectorului 3 București și constata ca art. 278 din Codul de procedură penală este constituțional numai în măsura în care nu oprește persoana nemultumita de soluționarea plângerii împotriva măsurilor sau actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta și care nu ajung în fața instanțelor judecătorești să se adreseze justiției în temeiul art. 21 din Constituție, ce urmează să se aplice în mod direct.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 decembrie 1997.