Decizia nr. 195/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 și 337 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gratian Oprean în Dosarul nr. 478/2002 al Judecătoriei Deva, județul Hunedoara.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocand în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din data de 26 martie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 3 aprilie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 478/2002, Judecătoria Deva, județul Hunedoara, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 și 337 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gratian Oprean în dosarul acelei instanțe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale menționate sunt neconstituționale, întrucât ingradesc posibilitatea celorlalți participanți la procesul penal, în afară procurorului, de a pune în discuție, în cursul judecații, extinderea procesului penal cu privire la alte persoane decât cele reținute în actul de sesizare a instanței. În aceasta situație autorul considera ca sunt incalcate prevederile constituționale ale art. 11 referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (2) potrivit cărora "nimeni nu este mai presus de lege", art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și ale art. 125 referitoare la instanțele judecătorești, precum și prevederile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil.

În opinia Judecătoriei Deva dispozițiile art. 317 și 337 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției, părțile având posibilitatea ca în cursul cercetării judecătorești sa administreze orice fel de proba, care să dovedească, eventual, implicarea altor persoane în săvârșirea faptei reținute în sarcina inculpatului, astfel încât sa îl determine pe procuror sa pună în discuție extinderea procesului penal cu privire la alte persoane.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a transmite punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate în cauza.

Președintele Camerei Deputaților arata ca autorul excepției de neconstituționalitate face confuzie între exercitarea dreptului la acțiune în justiție în vederea protejării unui interes legitim și exercitarea funcției de acuzare, respectiv extinderea acuzarii în procesul penal. Se considera ca numai în condițiile în care procurorul solicita extinderea procesului penal pentru fapte noi și declara ca pune în mișcare acțiunea penală instanța de judecată este obligată sa procedeze la judecarea cauzei și cu privire la aceste noi infracțiuni, incluse, în acest mod, în obiectul judecații. Realizarea justiției prin instanțele judecătorești echivaleaza cu judecarea cauzei penale în limitele impuse de actul de sesizare, persoana nemultumita de soluția adoptată de organul judiciar având la indemana suficiente modalități de a o contesta prin intermediul căilor de atac. În concluzie, se considera ca dispozițiile art. 317 și 337 din Codul de procedură penală sunt constituționale.

Guvernul apreciază ca dispozițiile art. 317 și 337 din Codul de procedură penală, potrivit cărora judecata se margineste la fapta și la persoana arătate în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care face referire extinderea, sunt în concordanta cu dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției. Scopul extinderii procesului penal este asigurarea operativitatii procesuale, evitandu-se desfășurarea întregii faze a urmăririi penale.

Întrucât acțiunea penală a fost pusă în mișcare de procuror, legiuitorul a lăsat la latitudinea procurorului inițiativa extinderii procesului penal, în cazul în care acesta participa la judecata. Se precizează ca, întrucât art. 317 și 337 din Codul de procedură penală nu abiliteaza procurorul sa infaptuiasca un act de justiție, nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia textele legale atacate contravin dispozițiilor art. 125 alin. (1) din Constituție. Se mai arata ca aceste dispoziții nu ingradesc liberul acces la justiție sau exercitarea drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În concluzie, Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de președintele Camerei Deputaților și de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 317 și 337 din Codul de procedură penală, care prevăd:

- Art. 317: "Judecata se margineste la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea.";

- Art. 337: "În cursul judecații, când se descoperă date cu privire la participarea și a unei alte persoane la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana.

Dacă instanța găsește cererea intemeiata, o admite și procedează potrivit dispozițiilor art. 336, care se aplică în mod corespunzător."

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece încalcă prevederile constituționale ale art. 11 referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (2) potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege", art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 125 referitoare la instanțele judecătorești, precum și prevederile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca asupra constituționalității dispozițiilor art. 317 și 337 din Codul de procedură penală Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 26 martie 2001, respingând excepția ca fiind neîntemeiată. Cu acel prilej Curtea a reținut ca, în afară cazurilor prevăzute la art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, în toate celelalte cazuri Ministerul Public sesizează instanțele judecătorești în vederea soluționării cauzelor penale. Faptul ca o persoană fizica sau juridică nu poate pune în mișcare acțiunea penală nu contravine principiului egalității în drepturi a cetățenilor în fața legii, exercitarea drepturilor personale realizandu-se în limitele corelării interesului subiectiv cu interesele generale ale societății. Curtea a reținut ca fiind neîntemeiată și critica autorului excepției, în sensul că dispozițiile legale criticate ingradesc accesul liber la justiție. S-a reținut ca "exercitarea dreptului la acțiune în justiție pentru apărarea unui ╟interes legitim╚ nu este echivalenta cu exercitarea funcției de acuzare, inclusiv cu extinderea acuzarii în procesul penal. Astfel, numai atunci când procurorul cere extinderea procesului penal și dacă declara ca pune în mișcare acțiunea penală, instanța este obligată sa procedeze la judecarea cauzei și cu privire la noua infracțiune, care se include astfel în obiectul judecații (art. 17 din Codul de procedură penală). În același sens, în cazul extinderii cu privire la alte persoane, dacă procurorul nu cere extinderea procesului penal, instanța este obligată să soluționeze cauza în limitele în care a fost sesizată prin actul de sesizare și nu poate să dispună extinderea procesului penal din proprie inițiativă". Acest drept al procurorului corespunde prevederilor art. 130 alin. (1) din Constituție.

Pe de altă parte, susținerea autorului excepției în sensul că dispozițiile art. 334 din Codul de procedură penală aduc atingere independentei și imparțialității instanței de judecată este, de asemenea, neîntemeiată. Curtea constata ca prevederile legale criticate nu numai că nu ingradesc independenta și imparțialitatea instanței, ci, dimpotriva, acestea sunt expresia principiului consacrat la art. 123 alin. (2) din Constituție, conform căruia "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii". Înfăptuirea justiției prin instanțele judecătorești are semnificatia judecării unei cauze penale în limitele prevăzute în actul de sesizare, iar persoana nemultumita de soluția adoptată de un organ judiciar are la dispoziție suficiente modalități de a contesta aceasta, folosind căile de atac.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor legale în raport cu prevederile art. 11 și 20 din Constituție, cu referire la cele ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, Curtea constata ca actele și măsurile procurorului nu sunt scoase de sub controlul justiției, întrucât împotriva acestora persoana interesată se poate plange, în condițiile prevăzute la

art. 278 din Codul de procedură penală. De altfel, potrivit Deciziei nr. 486 din 2 decembrie 1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, Curtea a reținut ca persoana nemultumita de soluționarea plângerii se poate adresa justiției, în temeiul art. 21 din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 și 337 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gratian Oprean în Dosarul nr. 478/2002 al Judecătoriei Deva, județul Hunedoara.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 iunie 2002.