Decizia nr. 451/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală, ridicată de Mihai Suciu, Dănilă Suciu, Lucian David și Crăișor Bana Gusti în Dosarul nr. 6.075/2004 al Tribunalului Suceava - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile legale criticate reprezintă transpunerea în dreptul intern a reglementărilor internaționale, respectiv a prevederilor art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 august 2004, pronunțată în Dosarul 6.075/2004, Tribunalul Suceava - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Mihai Suciu, Dănilă Suciu, Lucian David și Crăișor Bana Gusti, prin avocat Radu Ursu, într-o cauză având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile legale criticate sunt neconstituționale "față de dispozițiile art. 20 alin. (2), cu trimitere la art. 11 pct. 2 din Constituția României și la art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care se aplică prioritar."

Tribunalul Suceava - Secția penală apreciază că textul de lege criticat este în concordanță cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv cu dispozițiile constituționale ale art. 11 alin. (2) și ale art. 20 alin. (2), cu modificările aduse Codului de procedură penală prin

Legea nr. 281/2003

și prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2003 , în ceea ce privește măsura arestării preventive, având tocmai scopul de a transpune în legislația națională prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se arată că temeiurile de arestare preventivă prevăzute de textul de lege criticat constituie o garanție a respectării drepturilor și îndatoririlor fundamentale ale omului prin indicarea clară a situațiilor în care o persoană poate fi lipsită de libertatea sa.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că reglementarea în detaliu a condițiilor și a cazurilor în care se dispune arestarea inculpatului, realizată prin dispozițiile art. 148 din Codul de procedură penală, nu face decât să indice situațiile distincte în care o persoană poate fi lipsită de libertate, textul de lege criticat fiind în concordanță cu dispozițiile constituționale. Se apreciază că modificările aduse Codului de procedură penală prin

Legea nr. 281/2003 , respectiv prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2003 , aprobată prin

Legea nr. 159/2004 , s-au realizat în scopul armonizării dispozițiilor procesual-penale cu principiile, recomandările și reglementările internaționale în domeniul justiției, precum și în scopul asigurării respectării, în legislația națională, a prevederilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu protocoalele adiționale, inclusiv a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Guvernul consideră că "temeiurile de arestare prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală constituie o garanție a respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului prin indicarea exactă a cazurilor în care o persoană poate fi lipsită de libertatea sa", astfel încât textul de lege criticat este în concordanță cu dispozițiile internaționale invocate de autorul excepției. Se mai arată că garanțiile procesuale pe care legea le oferă inculpatului și, în special, dreptul acestuia de a se plânge împotriva măsurii arestării preventive atestă conformitatea dispozițiilor legale criticate și cu prevederile art. 23 din Constituție, care impun ca măsura arestării preventive să se ia numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate, stabilind condițiile și cazurile în care se dispune arestarea inculpatului, nu contravin în nici un mod reglementărilor art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pentru ca acestea din urmă să fie aplicate cu prioritate, aceste reglementări fiind de altfel transpuse în legislația națională prin modificările aduse instituției măsurii arestării preventive din Codul de procedură penală. Totodată arată că dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală sunt în concordanță cu prevederile art. 23 din Constituție, care, în urma revizuirii acesteia, are un conținut complex și relativ minuțios reglementat, ce aduce mai multe garanții persoanei față de care se iau măsuri ce privesc libertatea individuală.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepția este neîntemeiată.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992

reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și numai în vreunul din următoarele cazuri: [...] h) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."

Textele constituționale invocate de autorii excepției ca fiind încălcate sunt următoarele:

- Art. 11 (Dreptul internațional și dreptul intern) alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";

- Art. 20 (Tratatele internaționale privind drepturile omului) alin. (2): "Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile."

Autorii excepției invocă și încălcarea, prin textul legal criticat, a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora "Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și potrivit căilor legale: [...] c) dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată și raportând dispozițiile legale criticate la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că prevederile art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală constituie expresia, în dreptul intern, a dispozițiilor art. 5 lit. c) din Convenție. Ca urmare, nu poate fi reținută nici o neconcordanță între norma internă criticată și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care să determine aplicarea prioritară a reglementării internaționale, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Constituție. Așa fiind, nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare, prin textul de lege criticat, a prevederilor constituționale cuprinse în art. 11 alin. (2), respectiv în art. 20 alin. (2).

De altfel, în ceea ce privește constituționalitatea dispozițiilor art. 148 din Codul de procedură penală (așadar implicit a prevederilor legale ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate în prezenta cauză), Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 344 din 5 decembrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 11 februarie 2003, constatând că acestea "nu încalcă prevederile constituționale privind drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor." Prin aceeași decizie s-a mai constatat că dispozițiile art. 148 din Codul de procedură penală "sunt în concordanță cu prevederile art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale."

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții, soluția și considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală, ridicată de Mihai Suciu, Dănilă Suciu, Lucian David și Crăișor Bana Gusti în Dosarul nr. 6.075/2004 al Tribunalului Suceava - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2004.