Decizia nr. 50/1996

Ioan Muraru - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent

Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de Zugravu Maria împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 129 din 6 decembrie 1995 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 martie 1996, în lipsa recurentei și a intimatului, cu care procedura de citare a fost legal îndeplinită, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeași dată, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunțarea la 26 martie 1996 și apoi, datorită absentei unui membru al completului de judecată, la data de 30 aprilie 1996, când a adoptat prezenta decizie.

CURTEA

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995 s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, invocată de recurenta parte vătămată Zugravu Maria în Dosarul nr. 2.083 P/1995 al Tribunalului Brașov.

Pentru a pronunța aceasta soluție s-a reținut ca prevederea din articolul respectiv, potrivit căreia "Hotărârea de declinare a competentei nu este supusă recursului", nu contravine Constituției, fiind în concordanta cu prevederile art. 21 și 128 din legea fundamentală.

Împotriva acestei decizii, la data de 18 decembrie 1995, Zugravu Maria a declarat recurs, în cererea respectiva menționînd ca motivele le va depune în termen. La data de 7 martie 1996 Zugravu Maria a transmis prin telex motivele recursului.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, raportul judecătorului-raportor, prevederile ce fac obiectul excepției, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:

Potrivit art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2, conform căruia "motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care, însă, este obligată să le pună în discuția părților".

În speta, Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995 a fost comunicată Mariei Zugravu la data de 19 ianuarie 1996, iar motivarea recursului s-a făcut la 7 martie 1996, deci cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, situație în care sunt incidente prevederile art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ce sancționează cu nulitatea recursului neîndeplinirea acestei obligații de către partea care l-a formulat.

Examinînd din oficiu decizia recurată, se constată că nu sunt motive de ordine publică care să justifice admiterea recursului și modificarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, vazind și prevederile art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) și ale art. 25 din Legea nr. 47/1992, precum și pe cele ale art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Constata ca recursul declarat de Zugravu Maria împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 129 din 6 decembrie 1995

este nul, nefiind motivat în termenul legal.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 1996.