Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 129/1995

privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului
6 decembrie 1995
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 105 din 23 mai 1996
Citat de
27 de acte
Citează
1 act
Structură
0 articole · 8.916 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce i s-a întâmplat acestui act

Stă la baza 2

  • Decizia nr. 15/2025 28 ianuarie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (3) din Cod…
  • Decizia nr. 667/2025 25 noiembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 475 din Codul de pro…

Ce face acest act

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

-----------------------

Ioan Deleanu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent

Pe rol pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, invocată de recurenta parte vătămată Zugravu Maria în Dosarul nr. 2.083 P/1995 al Tribunalului Brașov.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 30 noiembrie 1995, concluziile părților fiind consemnate în încheierea din aceeași dată. Curtea, având nevoie de timp pentru deliberare, a aminat pronunțarea pentru data de 6 decembrie 1995, când a adoptat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 29 august 1995, pronunțată în Dosarul nr. 2.083 P/1995, Tribunalul Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, invocată de recurenta parte vătămată Zugravu Maria.

În susținerea excepției se arata, în esenta, ca prevederile art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție, care garantează accesul liber la justiție, precum și celor ale art. 128 din Constituție, potrivit cărora împotriva hotărîrilor judecătorești părțile interesate pot exercita căile de atac.

În opinia exprimată, Tribunalul Brașov considera ca excepția nu este intemeiata, dispozițiile art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală fiind în concordanta cu prevederile art. 21 și ale art. 128 din Constituție. Se precizează ca prevederile criticate sub aspectul constituționalității nu ingradesc dreptul persoanei de a se adresa justiției - art. 21 din Constituție - și nici pe acela de a exercita căile de atac - art. 128 din Constituție -, deoarece, după soluționarea fondului cauzei, partea interesată are deschise căile de atac, instanța de control judiciar putind indrepta eventualele greșeli ale instanței de fond.

Pentru soluționarea excepției, în conformitate cu art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere Camerei Deputaților, Senatului precum și Guvernului.

În punctul de vedere al Camerei Deputaților se arata, în esenta, ca dispozițiile art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală nu ingradesc accesul liber la justiție, consacrat în art. 21 din Constituție, și sunt în concordanta cu prevederile art. 128 din legea fundamentală, care reglementează folosirea căilor de atac împotriva hotărîrilor judecătorești, în sensul că acestea se exercită "în condițiile legii". În concluzie, se propune respingerea excepției.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția nu este intemeiata, deoarece dispozițiile legale ce fac obiectul acesteia nu privesc fondul cauzei, ci numai aspecte adiacente ale procesului penal. Se considera ca, potrivit art. 128 din Constituție, părțile și Ministerul Public pot exercita căile de atac "în condițiile legii", ceea ce înseamnă ca acestea pot fi folosite numai împotriva hotărîrilor prin care s-a soluționat fondul procesului penal și numai în condițiile prevăzute de lege, respectiv de Codul de procedură penală. Se considera, de asemenea, ca excepția este nefondata și pentru faptul ca ea nu se referă la o problemă de constituționalitate, ci la una de interpretare juridică, de competența exclusiva a instanțelor judecătorești. Totodată, se arata ca, în speta, nu se poate retine ca, în lipsa căilor de atac, hotărârea de declinare a competentei este exclusa controlului judiciar, deoarece, prin orice declinare, determinata fie de competența materială, fie de cea teritorială, se ajunge la cel puțin un control judiciar din partea unei instanțe superioare, cu prilejul regulatorului de competența.

Senatul nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinînd încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților și ale reprezentantului Ministerului Public și ținând seama de prevederile art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea a fost legal sesizată și este, potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și art. 1, art. 3 și art. 23 din Legea nr. 47/1992, competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate.

Referitor la fondul excepției, este de menționat ca, într-adevăr, potrivit art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, "Hotărârea de declinare a competentei nu este supusă recursului".

În motivarea excepției se arata ca aceasta dispoziție legală este contrară prevederilor art. 21 și 128 din Constituție.

Dispozițiile art. 21 din Constituție prevăd, în alin. (1), ca "Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime", iar în alin. (2), ca "Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept".

Prin excepție se apreciază ca împiedicarea unei persoane de a exercita o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești de declinare a competentei în materie penală ingradeste accesul liber la justiție și creează posibilitatea menținerii unor hotărâri nelegale, acestea nefiind cenzurabile.

În legătură cu aceasta critica, este de reținut ca liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește. Accesul liber la justiție nu înseamnă însă ca el trebuie asigurat la toate structurile judecătorești - judecătorii, tribunale, curți de apel, Curtea Suprema de Justiție - și la toate căile de atac prevăzute de lege - apel, recurs etc. -, deoarece competența și căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situații diferite, asa cum s-a statuat prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994. De aceea dispoziția înscrisă în art. 21 alin. (2) din Constituție, în sensul că nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție, are ca semnificație, astfel cum s-a reținut prin aceeași decizie, faptul ca legiuitorul nu poate exclude de la exercitarea unor drepturi pe care le-a instituit nici o categorie sau grup social.

Prin excepție se considera ca prevederile art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală ar contraveni și dispozițiilor art. 128 din Constituție.

Nici aceasta sustinere nu poate fi acceptată, deoarece textul legal contestat nu restringe dreptul celor interesați de a se adresa justiției, el fiind în concordanta cu prevederile art. 128 din Constituție, care reglementează modul de folosire a căilor de atac împotriva hotărîrilor judecătorești și precizează ca acestea se exercită "în condițiile legii", în speta, potrivit Codului de procedura penală.

Desigur, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a institui regula potrivit căreia hotărârea de declinare a competentei nu este supusă recursului în considerarea faptului ca prin această instanță nu se pronunța asupra fondului, exercitarea unor cai de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitivă a dosarului, cu consecința diminuării rolului preventiv și educativ al procesului penal și a unor materiale suplimentare pentru justițiabili. Eventualele erori pe care le-ar conține hotărârea de declinare a competentei pot fi îndreptate de către instanța de control judiciar, cu ocazia exercitării căilor de atac împotriva hotărârii prin care s-a rezolvat fondul cauzei. Asa fiind, se constată că dispozițiile art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală sunt constituționale, nefiind contrare prevederilor art. 128 din legea fundamentală, care prevede că exercitarea căilor de atac se face "în condițiile legii".

Pentru aceleași considerente nu poate fi primită nici critica potrivit căreia textul de lege atacat ar contraveni dispozițiilor art. 13 din Convenția europeană a drepturilor omului, care prevăd dreptul oricărei persoane, ale carei drepturi și libertăți au fost violate, la un recurs efectiv în fața instanței naționale.

În raport de cele arătate, vazind și prevederile art. 144, lit. c) din Constituție, precum și pe cele ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 24 și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, invocată de recurenta parte vătămată Zugravu Maria în Dosarul nr. 2.083 P/1995 al Tribunalului Brașov.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 6 decembrie 1995.

*) A se vedea și Decizia Curții Constituționale nr. 50 din 30 aprilie 1996.

Lucian Stangu - președinte

PREȘEDINTE,
dr. Lucian Stangu
Magistrat-asistent,
Constantin Burada

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.