Decizia nr. 68/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Milenium 2000" - S.R.L. Botoșani în Dosarul nr. 4.326/2004 al Judecătoriei Botoșani.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de contencios constituțional, ocazie cu care, prin

Decizia nr. 226 din 3 iunie 2003 , Curtea a constatat că acestea sunt conforme cu Legea fundamentală. Până în prezent nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 4.326/2004, Judecătoria Botoșani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Milenium 2000" - S.R.L. Botoșani în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluționarea unei plângeri contravenționale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul legal criticat, care permite procurorului să pună concluzii în orice proces civil dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept și a drepturilor și libertăților cetățenilor, este neconstituțional, deoarece prin această conduită se substituie calității de parte în proces, deși el nu poate avea o asemenea calitate decât atunci când legea prevede că este titularul acțiunii. Ca atare, participarea procurorului la dezbateri lezează egalitatea părților în fața justiției.

De altfel, nu este normal ca un subiect de drept participant la circuitul civil să fie considerat o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, căreia trebuie să i se substituie, în scopul apărării intereselor sale civile, organele judiciare penale.

Judecătoria Botoșani opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt în concordanță cu dispozițiile art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora, "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor".

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece soluția participării procurorului la judecată pentru anumite materii este firească și în deplin acord cu art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, care prevede în mod expres că reglementarea procedurii de judecată se face prin lege, dând astfel libertate legiuitorului să statueze în aceste domenii.

Libertatea procurorului de a pune concluzii în orice proces civil, în orice fază a acestuia, în funcție de aprecierea sa, constituie însă o expresie a aplicării dispoziției de principiu a art. 131 alin. (1) din Constituție.

De subliniat este faptul că dreptul procurorului de a participa la judecata cauzelor civile, în cazurile în care apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept și a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și atunci când legea prevede expres acest lucru, incluzând dreptul de a pune concluzii în orice proces civil, în orice fază a acestuia - conform art. 45 alin. 3 și 4 din Codul de procedură civilă -, nu trebuie confundat cu dreptul procurorului de a porni procesul civil în cazurile în care este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.

Referitor la invocarea neconstituționalității textului criticat în raport cu art. 16 din Constituție, Guvernul arată că art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu creează discriminări între cetățeni pe criterii de rasă, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială, criterii ale egalității în drepturi prevăzute atât în art. 4 alin. (2) din Constituție, cât și în art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De altfel, Curtea Constituțională a stabilit în jurisprudența sa că principiul egalității nu poate conduce la uniformitate, la negarea dreptului la diferență de tratament juridic în cazul unor situații diferite.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin sub nici un aspect dispozițiilor art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală. Astfel, faptul că, potrivit art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă, procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în cazul în care consideră necesar acest lucru pentru apărarea ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor, este justificat de dimensiunea de interes public.

În plus, prezența procurorului în procesul civil, în calitate de reprezentant al intereselor generale ale societății, constituie unul dintre modurile în care se concretizează caracterul de stat social al României, în care drepturile și libertățile cetățenilor reprezintă valori supreme și sunt garantate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă, cu următorul conținut: "Procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și libertăților cetățenilor."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, ale art. 21 alin. (1) și (2) privind exercitarea neîngrădită a accesului la justiție, precum și ale art. 132 alin. (1) referitoare la principiile ce guvernează activitatea Ministerului Public.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care reglementează participarea procurorului la judecarea cauzelor civile, se întemeiază pe dispozițiile art. 131 alin. (1) din Constituție, conform cărora, "în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor".

Procesul civil este, prin natura sa, un proces în care se confruntă interese private.

Dar raporturile juridice conflictuale ce fac obiectul procesului civil depășesc, în unele cazuri, interesul părților și intră în sfera interesului public. Pe de altă parte, este de reținut că, în toate cazurile, conflictul juridic este generat de o încălcare reală sau presupusă a unei norme de drept și că judecătorul este chemat să rezolve cauza în conformitate cu legea care guvernează drepturile subiective disputate de părți. Or, legea însăși, norma obiectivă pe care se întemeiază drepturile subiective ale părților, este un element de interes general, fiind izvorâtă - în procedurile stabilite prin Constituție - din voința societății constituite în stat.

Procurorul fiind, prin natura sa, un organ al legii, un reprezentant al interesului general al societății în activitatea judiciară, prezența lui în procesul civil este cât se poate de firească.

Susținerea autorului excepției în sensul că, întrucât procurorului i se atribuie calitatea de parte în procesul civil, dispozițiile legale atacate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) și art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție nu poate fi primită, în primul rând pentru faptul că procurorul nu este parte în procesul civil decât în sens procesual, iar nu și în sens material, iar în îndeplinirea acestei atribuții - ca de altfel în îndeplinirea tuturor atribuțiilor sale - el are obligația, înscrisă în art. 132 alin. (1) din Constituție, de a fi imparțial.

În toate cazurile de participare a procurorului în procesul civil, calitatea de parte în acest sens material aparține titularului dreptului subiectiv ce formează obiectul litigiului, care este liber să dispună de acest drept și să-și exercite fără nici o constrângere toate drepturile procesuale. Procurorul este, fără îndoială, un organ al statului, dar el nu este un "reprezentant al statului" în procesul civil. Atunci când statul are interese procesuale, acestea sunt reprezentate prin autoritățile care administrează aceste interese - Ministerul Finanțelor Publice, instituțiile administrației publice cu personalitate juridică, societățile comerciale cu capital de stat ș.a. Ca și în procesul penal, procurorul este, în procesul civil, un exponent al intereselor generale ale societății, consacrate prin Constituție și prin legi.

Procurorul apără ordinea normativă, iar în felul acesta nu dezechilibrează procesul în favoarea unuia sau altuia dintre titularii drepturilor supuse judecății, așa cum fără temei se susține în motivarea excepției.

Ca și judecătorul, procurorul este un subiect oficial al procesului civil. El acționează întotdeauna din oficiu și atunci când declanșează procesul, și atunci când intervine în proces, și în cererile pe care le adresează. Scopul acțiunii sale nu este acela de a obține pentru una dintre părți satisfacerea unei pretenții, ci de a veghea ca admiterea sau respingerea cererilor părților să se facă în conformitate cu legea. Procurorul nu este parte, în sensul afirmat în motivarea excepției de neconstituționalitate, el este un organ al legii. În felul acesta, principiul oficialității în temeiul căruia acționează procurorul nu anihilează și nici măcar nu micșorează efectele principiului disponibilității care guvernează acțiunea și comportamentul părților în procesul civil.

Independent de acțiunea Ministerului Public, părțile au în continuare libertatea să dispună de drepturile lor subiective, materiale sau procesuale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Milenium 2000" - S.R.L. Botoșani în Dosarul nr. 4.326/2004 al Judecătoriei Botoșani.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 februarie 2005.