Decizia nr. 226/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954

pentru punerea în aplicare a Codului familiei și a Decretului privitor la persoanele fizice și persoanele juridice și a dispozițiilor art. 43-45 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Stelian Rosca în Dosarul nr. 8.205/2002 al Tribunalului Dambovita - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepției susține neconstituționalitatea textelor de lege criticate, arătând ca prin punerea sub interdicție persoana este lipsită de capacitatea de exercițiu a drepturilor procedurale, astfel încât nu poate beneficia de drepturile garantate prin Constituție, respectiv de accesul liber la justiție. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca textele de lege criticate nu contravin principiilor constituționale invocate de autorul excepției, întrucât procedura punerii sub interdicție a persoanelor care nu au capacitatea de a discerne, cu consecința pe care această măsură o antreneaza pe plan procesual, are ca scop ocrotirea efectivă a persoanei aflate în imposibilitatea juridică de a-și exercită drepturile.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 13 ianuarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 8.205/2002, Tribunalul Dambovita - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954

pentru punerea în aplicare a Codului familiei și a Decretului privitor la persoanele fizice și persoanele juridice și a dispozițiilor art. 43-45 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Stelian Rosca.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca textele de lege criticate contravin prevederilor constituționale invocate, întrucât aceste drepturi și principii nu mai sunt garantate pentru persoana care este pusă sub interdicție.

Tribunalul Dambovita - Secția civilă apreciază ca excepția este neîntemeiată, întrucât normele de drept incidente cauzei sunt în conformitate cu Constituția României.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul arata ca dispozițiile legale criticate conțin reglementări procedurale pentru punerea sub interdicție a celor care nu au capacitatea de a discerne cu privire la propria persoana ori la drepturile și obligațiile lor. De asemenea, se apreciază ca prin măsura punerii sub interdicție se realizează valorificarea în condiții speciale a capacității de folosință a drepturilor recunoscute de lege, iar nu golirea de conținut a acesteia. Cei puși sub interdicție continua sa beneficieze, potrivit art. 15 alin. (1) din Constituție, de drepturile și libertățile consacrate de lege și au obligațiile prevăzute de aceasta. Prin urmare, scopul reglementărilor în discuție fiind ocrotirea drepturilor și intereselor legitime ale persoanei, ele sunt în deplina concordanta cu principiile constituționale invocate de autorul excepției.

Avocatul Poporului considera ca prin punerea sub interdicție instanța de judecată urmărește ca persoana care nu are discernamantul de a se îngriji singura de interesele sale să fie reprezentată de un tutore sau curator. Acest regim juridic diferențiat se justifica prin necesitatea asigurării unei protecții speciale pentru o categorie aparte de persoane, aflate într-o situație specială, lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954

pentru punerea în aplicare a Codului familiei și a Decretului privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, publicat în Buletinul Oficial al României nr. 32 din 31 ianuarie 1954, precum și dispozițiile art. 43-45 din Codul de procedură civilă. Textele legale criticate din

Decretul nr. 32/1954

au următorul conținut:

- Art. 30: "Președintele instanței sesizate cu o cerere de punere sub interdicție va lua măsuri ca cererea, împreună cu înscrisurile anexate, să fie comunicate procurorului. Acesta va dispune efectuarea cercetărilor ce le va socoti necesare, va lua și părerea unei comisii de medici specialiști, iar dacă cel a cărui punere sub interdicție este cerută se găsește internat într-o instituție sanitară, va lua și părerea medicului sub supravegherea căruia se afla.

Președintele instanței sesizează totodată autoritatea tutelara de la domiciliul celui a cărui punere sub interdicție este cerută, pentru a se face aplicarea dispozițiilor art. 146 din Codul familiei, referitoare la numirea curatorului.";

- Art. 31: "Luând concluziile procurorului, instanța tutelara va putea dispune internarea provizorie a celui a cărui punere sub interdicție este cerută, pe timp de cel mult șase săptămâni, dacă observarea mai îndelungată a stării lui mintale este necesară, potrivit avizului unui medic specialist, iar aceasta observare nu se poate face în alt mod.";

- Art. 32: "După ce primește rezultatul cercetărilor și avizul comisiei de medici specialiști, precum și, dacă va fi cazul, părerea medicului instituției sanitare, președintele va fixa termenul pentru judecata cererii, dispunând citarea părților. Cererea și toate înscrisurile depuse se vor comunică celui a cărui punere sub interdicție este cerută.";

- Art. 33: "Judecata se va face ascultând concluziile procurorului.

La termenul de judecată, instanța va asculta pe cel a cărui punere sub interdicție este cerută, pentru a constata starea sa mintală.

Dacă cel a cărui punere sub interdicție este cerută nu este în stare să se înfățișeze la instanța, el va fi ascultat, în prezenta procurorului, la locul unde se afla.";

- Art. 34: "Prin îngrijirea instanței, hotărârea de punere sub interdicție, rămasă definitivă, se va publică în extras într-un ziar indicat de instanța.

Instanța judecătorească va comunică autorității tutelare, de la domiciliul celui a cărui punere sub interdicție este cerută, hotărârea data asupra cererii de punere sub interdicție, pentru ca autoritatea tutelara sa dispună ridicarea curatelei, dacă aceasta a fost instituită, iar în caz ca instanța a hotărât punerea sub interdicție, sa dispună numirea unui tutore.";

- Art. 35: "Ridicarea interdicției se face cu aceeași procedura și publicitate, ca și pronunțarea ei."

Textele legale criticate din Codul de procedură civilă au următorul conținut:

- Art. 43: "Lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinii.

Actele de procedura îndeplinite de cel care nu are exercițiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul incapabilului sau curatorul acestuia va putea însă confirma toate sau numai o parte din aceste acte.";

- Art. 44: "În caz de urgenta, dacă persoana fizica lipsită de capacitatea de exercițiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanța, la cererea părții interesate, va putea numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanța va putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant și cel reprezentat sau când o persoană juridică, chemată sa stea în judecata, nu are reprezentant legal.

Dispozițiile alin. 1 se aplică, în mod corespunzător, și persoanelor cu capacitate de exercițiu restrânsă.

Numirea acestor curatori se va face de instanța competența sa hotărască asupra cererii de chemare în judecata.";

- Art. 45: "Ministerul Public poate porni acțiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale disparutilor, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.

În cazul în care procurorul a pornit acțiunea, titularul dreptului la care se referă acțiunea va fi introdus în proces. El se va putea folosi de dispozițiile prevăzute în art. 246, 247 și 271-273, iar în cazul în care procurorul și-ar retrage cererea, va putea cere continuarea judecații.

Procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în oricare faza a acestuia, dacă apreciază ca este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și libertăților cetățenilor.

În cazurile anume prevăzute de lege, participarea și punerea concluziilor de către procuror sunt obligatorii.

Procurorul poate, în condițiile legii, sa exercite căile de atac împotriva oricăror hotărâri, iar în cazurile prevăzute de alin. 1 poate să ceara punerea în executare a hotărârilor pronunțate în favoarea persoanelor prevăzute la acel alineat."

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituționale:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 26: "(1) Autoritățile publice respecta și ocrotesc viața intima, familială și privată.

(2) Persoana fizica are dreptul sa dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.";

- Art. 30 alin. (1): "Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea retine ca măsura punerii sub interdicție a unei persoane fizice este dispusă în situația în care, ca urmare a unei cercetări judecătorești ample și complexe, instanța de judecată sesizată își formează convingerea ca persoana respectiva este lipsită de discernamantul necesar pentru a se îngriji de propriile interese. Prin efectul hotărârii de punere sub interdicție, aceasta este lipsită, în totalitate, de capacitate de exercițiu, fiind asimilată minorului până la vârsta de 14 ani, având posibilitatea să își valorifice capacitatea de folosință exclusiv prin reprezentarea sa, la încheierea actelor juridice, de către ocrotitorul legal.

Punerea sub interdicție nu constituie o sancțiune, ci are o evidenta finalitate de protecție atât a persoanei fizice, care este astfel pusă la adapost de consecințele prejudiciabile ale propriilor sale acte, consecințe pe care, din cauza lipsei discernamantului, nu le-a putut prevedea, cat și a societății, în ansamblu, ale carei rânduieli ar putea fi grav perturbate prin menținerea deplinului exercițiu al drepturilor unei asemenea persoane.

Ținând seama de consecințele deosebit de drastice ale punerii sub interdicție - lipsirea de capacitate de exercițiu și instituirea tutelei interzisului -, legiuitorul a instituit o procedură care oferă suficiente garanții de natura sa prevină și sa anihileze eventualele abuzuri în aceasta materie, astfel încât numai instanța are competența de a hotărî punerea alienatului sau debilului mintal sub interdicție. Astfel, procedura punerii sub interdicție poate fi initiata de orice persoană care are interes și cuprinde doua faze, faza necontradictorie, în care sunt efectuate cercetările necesare stabilirii situației de fapt, și faza contradictorie, care îmbracă forma unui proces civil obișnuit, în baza probelor administrate instanța hotărând admiterea sau respingerea cererii.

Analizând critica de neconstituționalitate, Curtea constata ca textele legale deduse controlului nu fac decât sa dea expresie exigențelor garantarii drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei și, în consecința, nu contravin prevederilor constituționale invocate.

Astfel, dat fiind ca persoana fizica pusă sub interdicție se găsește într-o situație diferita de cea a majorității semenilor săi, lipsa discernamantului plasand-o în afară normalului și, deci, singularizand-o, și cum situațiile diferite impun și justifica soluții legale diferite, evident, nu se poate retine ca reglementarea acestei măsuri ar fi în contradictie cu principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor.

Pe de altă parte, exercitarea oricărui drept, deci și a celui privind accesul liber la justiție și, cu atât mai mult, a celui de a dispune de propria persoana, ca și valorificarea oricărei libertăți, deci și a celei de exprimare, nu pot avea loc în absenta unei voințe constiente. În cazul în care absenta acesteia a fost constatată prealabil printr-o hotărâre judecătorească, persoana în cauza fiind lipsită de capacitate de exercițiu, invocarea încălcării art. 21, art. 30 alin. (1) și art. 26 alin. (2) din Constituție este lipsită de relevanta.

În sfârșit, față de finalitatea punerii sub interdicție, respectiv asigurarea protecției persoanei lipsite de discernământ, reglementarea prevăzută în textele de lege criticate reprezintă o măsura judecătorească de ocrotire, fiind departe de a încalcă dispozițiile art. 26 alin. (1) din Constituție privind obligația autorităților publice de a respecta și ocroti viața intima, familială și privată a persoanei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954

pentru punerea în aplicare a Codului familiei și a Decretului privitor la persoanele fizice și persoanele juridice și a dispozițiilor art. 43-45 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Stelian Rosca în Dosarul nr. 8.205/2002 al Tribunalului Dambovita Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2003.