Decizia nr. 55/1996
referitoare la soluționarea recursului declarat de Belcin Victor și Belcin Maria împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 8 din 31 ianuarie 1996
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Muraru - președinte
Costica Bulai - judecător
Viorel Mihai Ciobanu - judecător
Mihai Constantinescu - judecător
Lucian Stingu - judecător
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol soluționarea recursului declarat de Belcin Victor și Belcin Maria împotriva
Deciziei Curții Constituționale nr. 8 din 31 ianuarie 1996 .
La apelul nominal se constata lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent face referatul cauzei.
Dosarul fiind în stare de judecată, președintele completului da cuvintul procurorului, care pune concluzii de respingere a recursului, apreciind ca decizia de fond este temeinica și legală.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Decizia nr. 8 din 31 ianuarie 1996, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin. 2 și ale
art. 75 alin. 2 din Legea presei nr. 3/1974 .
În considerentele deciziei s-a reținut ca dreptul la replica nu este menționat în mod expres în dispozițiile Constituției, dar printr-o interpretare sistematica a prevederilor acesteia - art. 1 alin. (3), art. 15, art. 30 alin. (6) și alin. (8), art. 31 alin. (4) - rezultă caracterul sau constituțional, fără a avea însă o valoare absolută.
Împotriva aceste decizii, Belcin Victor și Belcin Maria au declarat recurs, pentru următoarele motive:
- soluționarea cauzei s-a făcut deși cele două Camere al Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere;
- motivarea soluției este imprecisa și contradictorie;
- nu s-a analizat încălcarea art. 16 alin. (1) și a art. 24 alin. (1) din Constituție, deși au fost invocate în motivarea excepției.
CURTEA,
Având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 74 alin. 2 și ale
art. 75 alin. 2 din Legea presei nr. 3/1974
raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Primul motiv de recurs este neîntemeiat și urmează a fi respins. Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea este obligată numai să solicite punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului, iar necomunicarea lor nu poate împiedica soluționarea cauzei. De altfel, asa cum s-a statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 20 din 27 februarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 11 aprilie 1996, punctele de vedere, chiar dacă ar fi exprimate de către autoritățile publice, la fel ca și probele, nu sunt obligatorii pentru judecători în soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, ei hotarind conform intimei lor convingeri.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu poate fi reținut, deoarece menționarea în considerentele deciziei recurate a unor situații ce ar justifica refuzul instanței judecătorești de a dispune publicarea sau difuzarea replicii nu este în contradictie cu soluția pronunțată, dimpotriva, o justifica, iar în combaterea acestor argumente recurentul nu a invocat nici un motiv de natura să le infirme.
Cel de-al treilea motiv de recurs urmează, de asemenea, a fi respins. Chiar prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 24 alin. (1) din Constituție, soluția nu poate fi alta decît cea pronunțată în decizia recurată. Egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, ca și dreptul la apărare nu implica în nici un fel caracterul absolut al dreptului la replica. Prin Decizia nr. 8 din 31 ianuarie 1996 a Curții Constituționale, s-a reținut caracterul constituțional al dreptului la replica în temeiul libertății de exprimare, prevăzut de art. 30 din Constituție. Aceasta însă nu înseamnă ca dreptul la replica poate fi exercitat abuziv sau eronat, sau ca instanța judecătorească nu este competența să soluționeze litigiul rezultat din refuzul organului de presa de a publică replica solicitată. Potrivit art. 54 din Constituție, drepturile și libertățile constituționale trebuie exercitate cu buna-credința, fără încălcarea drepturilor și libertăților altora. De aceea nici egalitatea cetățenilor în fața legii și nici dreptul la apărare nu justifica caracterul absolut al dreptului la replica. Problema criteriilor de care trebuie să țină seama instanța pentru a considera ca neîntemeiat refuzul de publicare a replicii excede - asa cum s-a reținut în decizia recurată - analiza constituționalității dispoziției criticate. Desigur, în soluționarea litigiului rezultat din nepublicarea replicii, instanțele judecătorești sunt ținute de aplicarea corespunzătoare a prevederilor Constituției, inclusiv cele ale art. 16 alin. (1) și ale art. 24 alin. (1) invocate în sesizare și în recurs.
Având în vedere considerentele expuse, vazind și prevederile art. 144 lit. c) din Constituție, precum și pe cele ale art. 13 alin. (1) lit. A. c), ale art. 25 și ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Belcin Victor și Belcin Maria împotriva
Deciziei Curții Constituționale nr. 8 din 31 ianuarie 1996 .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 1996.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.