Decizia nr. 37/1996

-------------

Mihai Constantinescu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Valer-Vasile Bica - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990

privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, invocată de Societatea Comercială "Poiana Brașov" - S.A. din Poiana Brașov, județul Brașov, în Dosarul nr. 574/C/R/1994 al Curții de Apel Brașov.

La apelul nominal părțile au fost lipsa.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvintul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în esenta, pe motiv ca interpretarea data prin sesizare prevederilor

art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990

este în afară textelor Constituției.

Președintele completului declara dezbaterile închise.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine:

Prin Încheierea din 9 februarie 1995, pronunțată în Dosarul nr. 574/C/R/1994, Curtea de Apel Brașov a trimis Curții Constituționale, spre soluționare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 .

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Poiana Brașov" - S.A. din Poiana Brașov, județul Brașov, pirita-recurenta într-un litigiu privind revendicarea unui imobil.

În susținerea neconstitutionalitatii

art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990

sunt invocate prevederile art. 135 alin. (2) și (3) din Constituție care statuează ca proprietatea este publică sau privată, respectiv ca proprietatea publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale.

Argumentele aduse în sprijinul criticii textului de lege a cărui neconstituționalitate se invoca sunt următoarele:

1. Textul nu explica natura juridică a proprietății bunurilor din punctul de vedere al art. 135 alin. (2) și (3) din Constituție, referirea fiind facuta la "acele bunuri dobîndite cu alt titlu".

2. Pe cale de excludere, aceste bunuri nu fac parte din proprietatea societăților comerciale, iar din text nu rezultă cine ar fi proprietarul lor.

3. Se da posibilitatea interpretării naturii dreptului, cu consecințe grave în apărarea proprietății, între care neputință de a se stabili dacă bunurile dobîndite cu alt titlu pot fi supuse regimului privatizării.

4. Dacă între aceste bunuri ar figura și cele naționalizate, aflate deja în patrimoniul Societății Comerciale "Poiana Brașov" - S.A., s-ar realiza o diminuare a acestuia, contrar dispozițiilor aceluiași articol 135 din Constituție.

5. Textul art. 20 alin. 2 ar fi constituțional doar dacă s-ar fi prevăzut și pentru bunurile respective ca reparațiile pentru daunele suferite în trecutul regim totalitar se vor reglementa prin lege.

Toate criticile de mai sus au ca factor comun doua asertiuni:

a) formularea cuprinsă în art. 20 alin. 2 este neconstitutionala, fiind inexplicita și prin consecințele pe care le-ar provoca ipoteticele sale interpretări, și

b) considerarea imobilului în litigiu ca intrat în proprietatea Societății Comerciale "Poiana Brașov" - S.A. în urma naționalizarii lui fără drept nu are nici o relevanta pentru petenta, iar îndreptarea erorii s-ar fi putut realiza numai dacă textul criticat ar fi fost redactat la fel ca art. 77 din Legea nr. 58/1991 sau ca art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. A răspuns numai acesta din urma, în sensul că, în lumina dispozițiilor art. 35 alin. (5) din Constituție, excepția este lipsită de temei.

CURTEA,

examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat în cauza, raportul judecătorului-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale atacate ca neconstituționale, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Legea nr. 15/1990

privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale este o lege anterioară Constituției.

În legătură cu acest fapt, practica constanta a Curții a stabilit ca, dacă instanța judecătorească nu constata abrogarea în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție, înseamnă ca dispoziția legală anterioară acesteia este considerată valabilă și exista interesul de a declansa controlul de constituționalitate. Curtea Constituțională este obligată ca, în virtutea dreptului constituțional al cetățenilor de a invoca neconstituționalitatea unui text legal, pe care instanța înțelege sa îl aplice, să se pronunțe asupra excepției.

Analizînd criticile aduse prevederilor

art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990

și raportindu-le la textele constituționale, rezultă ca excepția nu poate fi reținută.

Este adevărat ca aceste prevederi legale reglementează doua componente distincte ale patrimoniului societăților comerciale: bunuri aflate în proprietate și bunuri dobîndite cu alt titlu. Dacă interpretarea acestei ultime părți a textului ar putea conduce la concluzii neconforme cu Constituția, aceasta este o problemă ce nu intră în câmpul de acțiune al contenciosului constituțional. Potrivit Constituției și legii sale de organizare și funcționare, Curtea Constituțională rezolva litigii relative la neconstituționalitatea legilor, nicidecum la posibilele lor interpretări de către instanțele judecătorești.

Cît despre faptul ca textul nu ar lămuri cine este totuși proprietarul bunurilor din această categorie, este de relevat ca însăși Constituția prevede modalități de dobândire a unor bunuri pe alte cai decît intrarea lor în proprietate. Este cazul, asa cum prevede art. 135 alin. (5), de posibilitatea concesionarii sau închirierii bunurilor proprietate publică. Deci chiar legea fundamentală indreptateste statul ca, în condițiile legii, să poată incredinta bunuri aflate în proprietate publică pe alte cai decît atribuirea lor în proprietate.

În consecința, sintagma "cu excepția bunurilor dobîndite cu alt titlu" are acoperire constituțională, iar posibilele interpretări de care se plînge Societatea Comercială "Poiana Brașov" - S.A. nu sunt de natura a atrage neconstituționalitatea textului. Dacă imobilul în litigiu a intrat, prin naționalizare, în proprietatea petentei, problema nu se mai pune, pentru ca el face parte din patrimoniul acesteia, în aceasta situație juridică (proprietate), și atunci nu mai operează în cauza partea finala a textului criticat ca pretins neconstitutional.

În ce privește critica referitoare la nereglementarea în

Legea nr. 15/1990

a problemei reparațiilor pentru bunurile preluate de stat în mod abuziv, este de reținut ca acest aspect a fost prevăzut de art. 77 din Legea nr. 58/1991 și de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, texte citate și de autoarea excepției. Sistematizarea unei dispoziții legale într-un act normativ sau în altul constituie o problemă de tehnica legislativă nu de constituționalitate. De aceea motivul de neconstituționalitate invocat nu este justificat, mai ales ca el reprezintă o neconstituționalitate prin omisiune care, asa cum în mod constant s-a reținut în practica jurisdicțională a Curții, excede limitele atribuțiilor conferite acesteia prin art. 144 din Constituție.

Fața de toate aceste considerente, în temeiul art. 144 lit c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990

privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, invocată de Societatea Comercială "Poiana Brașov" - S.A. din Poiana Brașov, județul Brașov, în Dosarul nr. 574/C/R/1994 al Curții de Apel Brașov.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 1996.