Decizia nr. 78/1996

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Ioan Deleanu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, soluționarea recursului declarat de Stanescu Rodica Ileana împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 49 din 30 aprilie 1996 .

La apelul nominal se constata lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent face referatul cauzei.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele completului da cuvintul procurorului, care pune concluzii de respingere a recursului, apreciind ca decizia de fond este temeinica și legală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 49/1996, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a

Decretului nr. 648/1964

privind exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unor imobile din orașul Iași, invocată de Stanescu Rodica Ileana, fosta proprietara a unuia dintre aceste imobile. Pentru a pronunța aceasta soluție, s-a reținut ca soluționarea excepției de neconstituționalitate nu este de competența Curții Constituționale.

Decretul nr. 648/1964

este anterior Constituției din 1991, iar după adoptarea acesteia nu s-au stabilit, pe baza lui, raporturi juridice noi, imobilul în litigiu fiind preluat de către stat imediat după exproprierea sa. Totodată, s-a apreciat că nu este posibila constatarea neconstitutionalitatii

Decretului nr. 648/1964

nici în temeiul criteriului ierarhic, al supremației Constituției, deoarece ar insemna să se confere regimului constituțional actual un efect retroactiv, ceea ce ar reprezenta o încălcare a principiului neretroactivitatii legii, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituție. Pe cale de consecința, prevederile Constituției din anul 1991 nu pot desfiinta modalitatea în care legea anterioară a constituit dreptul de proprietate al statului asupra imobilului în litigiu.

Împotriva

Deciziei nr. 49/1996 , Stanescu Rodica Ileana a declarat recurs. În motivarea acestuia s-au invocat următoarele argumente:

- prevederile art. 41 din Constituție privind asigurarea și ocrotirea în mod egal, indiferent de titular, a proprietății private trebuie interpretate, potrivit art. 20 din legea fundamentală, în concordanta cu prevederile art. 17 pct. 2 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, în care se precizează ca nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa, considerind ca exproprierea contestată a fost un act abuziv;

- principiul neretroactivitatii legii a fost aplicat în practica jurisdicțională a Curții - cum ar fi Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1993 privind dispozițiile Codului penal referitoare la avutul obștesc și Decizia nr. 20/1993 privind neconstituționalitatea dispozițiilor unor decrete de expropriere - într-un mod care a permis constatarea ca neconstituționale și abrogate a unor prevederi anterioare Constituției din anul 1991, ceea ce a solicitat și recurenta prin excepția invocată.

Deoarece soluționarea excepției s-a făcut în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fără citarea părților, după declararea recursului s-au solicitat, conform art. 24 alin. (3) din aceeași lege, punctele de vedere ale Camerei Deputaților, Senatului și Guvernului.

În punctul sau de vedere, Guvernul considera temeinica Decizia nr. 49/1996 și nefondata excepția, solicitând respingerea recursului deoarece, pe de o parte, practica jurisdicțională a Curții în materie de exproprieri nu este aplicabilă în speta, aceasta practica având ca obiect neconstituționalitatea art. 4 din Decretul nr. 467/1979, în prezent abrogat, pe când exproprierea imobilului în litigiu s-a întemeiat pe Decretul nr. 545/1958, potrivit căruia o dată cu exproprierea se constituia și dreptul de proprietate al statului. Pe de altă parte, se arata ca imobilul respectiv a fost efectiv preluat de către stat după exproprierea sa, iar ulterior adoptării Constituției din anul 1991 nu s-au stabilit raporturi juridice noi privind proprietatea acestui imobil.

Camerele Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile

Decretului nr. 648/1964 , raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:

Primul motiv de recurs este neîntemeiat și urmează a fi respins. Într-o interpretare sistematica a Constituției, într-adevăr dispozițiile art. 41 urmează a fi interpretate și aplicate prin coroborare cu prevederile art. 20, care se referă și la dispozițiile Declarației Universale a Drepturilor Omului. Aceasta interpretare este aplicabilă însă numai în ce privește controlul constituționalității dispozițiilor legale supuse regimului constituțional actual, cu atât mai mult cu cît Declarația Universala a Drepturilor Omului a fost incorporată în legislația naționala numai în temeiul Constituției din anul 1991, prin

art. 20. Prevederile Decretului nr. 648/1964

nu sunt supuse regimului constituțional actual, deoarece, asa cum corect s-a reținut prin decizia atacată, pe baza lor nu s-au stabilit raporturi juridice noi după adoptarea Constituției din anul 1991, imobilul revendicat fiind preluat efectiv în administrarea unității locative specializate prin Decizia nr. 1095 din 14 decembrie 1964 a fostului Sfat popular al orașului Iași, data la care deci era deja constituit dreptul de proprietate al statului.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs privind practica jurisdicțională a Curții Constituționale referitoare la legislația anterioară Constituției din anul 1991 nu este intemeiata. Este de menționat ca aceasta practica nu încalcă principiul neretroactivitatii legii, ea referindu-se la acte normative pe baza cărora s-au stabilit raporturi juridice noi, după intrarea în vigoare a Constituției, pe când, în speta, imobilul fiind preluat de stat o dată cu exproprierea sa, prin ipoteza nu pot exista asemenea raporturi legate de constituirea dreptului de proprietate al statului. De aceea, principiul neretroactivitatii legii, asa cum s-a statuat prin decizia recurată, fiind aplicabil și prevederilor constituționale, împiedica desființarea dreptului de proprietate al statului, constituit în temeiul unui act normativ preconstitutional. Soluțiile pronunțate de Curtea Constituțională și considerentele avute în vedere la declararea ca neconstituționale a unor decrete de expropriere la care face referire recurenta - Decizia nr. 20/1993 - nu sunt aplicabile în cauza de fața, deoarece regimul juridic este diferit. Decretele de expropriere declarate neconstituționale au fost emise în baza Legii nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, abrogată prin Decretul-lege nr. 1/1989, și a Decretului nr. 467/1979, abrogat prin Legea nr. 33/1994, care în art. 4 prevedea ca imobilele expropriate trec în proprietatea statului la data preluării efective în vederea demolarii. Rezultă ca, în aceste situații, dreptul de proprietate al statului nu se constituia la data emiterii decretului de expropriere, cum este cazul în speta, ci la data emiterii actului administrativ de preluare. Asa încât, dacă acest act nu a fost emis până la intrarea în vigoare a Constituției din anul 1991, s-a putut pune problema neconstitutionalitatii dispozițiilor art. 4 din Decretul nr. 467/1979, raportate la prevederile art. 41 din Constituție.

Având în vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 și ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Stanescu Rodica Ileana împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 49 din 30 aprilie 1996 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 1996.