Decizia nr. 39/1996
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 129 și ale art. 130 din Legea nr. 92/1992
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Lucian Stingu - judecător
Raul Petrescu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 129 și ale
art. 130 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, invocată de reclamantele Koncz Maria și Stoica Maria în cauzele civile ce fac obiectul dosarelor nr. 4.507/1995 și nr. 10.806/1995 ale Judecătoriei Tirgu Mures.
Președintele completului de judecată declara ședința deschisă.
La apelul nominal făcut de magistratul-asistent au fost prezente Koncz Maria, reclamanta, Stoica Rozalia și Voicu Elena, pirite. Lipsa celelalte părți, deși au fost legal citate.
Cauza, în stare de judecată. Se da cuvintul pe fond părților.
Dintre părțile prezente intervine reclamanta Koncz Maria, care solicită admiterea excepției. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, deoarece are ca obiect "modul de constituire" a completului de judecată, ce implica numărul de judecători care îl compun. Or, arata reprezentantul Ministerului Public, nici un text din Constituție nu prevede că modul de constituire a completului de judecată ar reprezenta motiv de neconstituționalitate. În acest sens, nu exista contradictie între dispozițiile
art. 129 și 130 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească și ale art. 124 din Constituție.
Mai mentionez ca o situație juridică similară o au funcționarii publici, ale căror acte săvârșite nu sunt lovite de nulitate în lipsa unei legi a funcționarului public.
Președintele completului de judecată declara dezbaterile închise.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 21 noiembrie 1995, Curtea Constituțională a fost sesizată de către Judecătoria Tirgu Mures cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 129 și 130 din Legea nr. 92/1992 .
Excepția a fost invocată de reclamanta Koncz Maria în cauza civilă ce face obiectul Dosarului nr. 4.507/1995.
O sesizare cu un conținut identic a fost înaintată Curții de aceeași judecătorie printr-o încheiere din aceeași dată. Excepția a fost invocată de către reclamanta Stoica Maria în cauza civilă ce face obiectul Dosarului nr. 10.806/1995.
Instanța din oficiu, a pus în discuția părților conexarea celor două cauze.
Ambele reclamante au ridicat excepții referitoare la nelegalitatea constituirii completului de judecată, întrucît președintele acestuia nu a fost numit ca judecător, potrivit art. 124 din Constituție, de către Președintele României, respectiv nu a devenit inamovibil în termenul de 2 ani prevăzut de
art. 129 din Legea nr. 92/1992 ; în aceste condiții, actele efectuate de acesta sunt lovite de nulitate absolută, potrivit
art. 54 din Legea nr. 92/1992 .
Judecătoria Tirgu Mures considera ca excepția este intemeiata, dispozițiile art. 129 alin. 2 și ale
art. 130 alin. 1 din Legea nr. 92/1992
contravenind prevederilor art. 124 și 130 din Constituție. Instanța își motiveaza opinia aratind ca termenul de 2 ani, prevăzut la art. 129 alin. 2 din lege, "este un termen determinat, un termen imperativ înăuntrul căruia trebuia să se efectueze numirea judecătorilor în condițiile prevăzute de actul normativ menționat". Având în vedere ca numirea judecătorilor nu s-a efectuat în acest termen, rezultă ca dispozițiile art. 129 alin. (1) din Constituția României nu au fost respectate.
Se mai arata, în motivarea data de instanța, ca, întrucît
art. 129 și 130 din Legea nr. 92/1992
sunt cuprinse în titlul cu privire la dispozițiile finale și tranzitorii, legiuitorul a înțeles ca termenul de 2 ani sa vizeze o situație de excepție; or, excepțiile fiind de stricta interpretare, dispozițiile art. 130 nu-și mai pot găsi aplicare după epuizarea termenului de 2 ani, contravenind astfel dispozițiilor art. 124 din Constituție. De asemenea, instanța considera ca, dacă inamovibilitatea a fost instituită de Constituția României ca o garanție a independentei judecătorului, termenul "de recomandare", prevăzut de
art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , a dus la încălcarea dispozițiilor sus-menționate, precum și a prevederilor art. 124 din Constituție. Rezultă, din cele arătate în opinia instanței, ca dispozițiile art. 129 alin. 2 și ale
art. 130 alin. 1 din Legea nr. 92/1992
sunt constituționale numai în măsura în care termenul de 2 ani prevăzut de lege "este imperativ, iar nu de recomandare, astfel cum a fost interpretat".
În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepțiile de neconstituționalitate sunt neintemeiate pentru următoarele motive:
Textele art. 129 alin. 2 și ale
art. 130 alin. 1 din Legea nr. 92/1992
sunt constituționale, întrucît reglementează condițiile în care se aduc la îndeplinire dispozițiile art. 124 din Constituție.
Susținerea ca textele criticate ar contraveni și prevederilor art. 130 și 133 din Constituție, care se referă la organizarea Ministerului Public și, respectiv, la competența și prezidarea Consiliului Superior al Magistraturii, este, de asemenea, neîntemeiată, deoarece nu exista nici o legătură între acele dispoziții, care să poată constitui obiectul unei excepții de neconstituționalitate.
Depășirea termenului de 2 ani prevăzut la
art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992
reprezintă o problemă de aplicare a legii și nu de constituționalitate a textelor criticate.
Guvernul mai arata, în punctul sau de vedere, ca, potrivit prevederilor codurilor de procedura civilă și penală, lipsa inamovibilității nu constituie motiv de recuzare sau abținere a judecătorilor, ori de nulitate a actelor efectuate, deși aceste coduri au fost amplu modificate ulterior intrării în vigoare a
Camera Deputaților și Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
având în vedere încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor și observind dispozițiile
art. 129 și 130 din Legea nr. 92/1992
raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Constata ca, potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și art. 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, este competența să soluționeze excepția.
Excepția de neconstituționalitate, în forma în care a fost invocată de reclamante, privește nelegalitatea constituirii completului de judecată și nicidecum o contradictie între prevederile
și cele ale Constituției.
Numirea judecătorilor de către Președintele României, potrivit art. 124 din Constituție, reprezintă o garanție constituțională de baza a regimului de separație a puterilor în definirea statutului constituțional al autorității judecătorești.
*) Definitivă prin nerecurare.
Ioan Deleanu - președinte
Articolul 129
alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , prin care se stabilește termenul de 2 ani pentru numirea judecătorilor de către Președintele României, nu este potrivnic prevederilor art. 124 din Constituție, Instituțiile democratice ale tarii nu pot fi create decît în cadrul unui proces de durata. Legea a stabilit în vederea acordării inamovibilității un termen de 2 ani, o asemenea reglementare fiind constituțională. Chiar dacă termenul astfel stabilit nu a fost respectat, aceasta nu înseamnă ca, în lipsa unei prevederi legale exprese, actele săvârșite de judecători după expirarea acestui termen ar fi "lovite de nulitate absolută". La aceasta concluzie conduc și prevederile exprese ale art. 151 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "instituțiile republicii, existente la data intrării în vigoare a prezentei Constituții, rămân în funcțiune până la constituirea celor noi".
Constituționalitatea unei legi adoptate ulterior Constituției presupune raportarea textelor sale la prevederile constituționale în momentul intrării în vigoare a legii respective.
O asemenea lege nu poate, asadar, deveni neconstitutionala ulterior intrării sale în vigoare, cita vreme nici prevederile acesteia și nici cele ale Constituției nu au suferit vreo modificare. Tot ceea ce se întâmplă după intrarea în vigoare a legii tine de interpretarea și de aplicarea - sau de neaplicarea - acesteia, iar nu de constituționalitatea ei. Asa fiind, în speta, faptul ca termenul stabilit de
art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992
a expirat nu privește constituționalitatea dispoziției legale care instituie termenul, ci o chestiune de respectare a legii, Curtea Constituțională nefiind competența sa examineze plângeri sau sesizări având un asemenea obiect. Argumentele aduse de Judecătoria Tirgu Mures în sprijinul excepției de neconstituționalitate se referă nemijlocit la concordanta dintre
art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , pe de o parte, și art. 124 și 130 din Constituție, pe de altă parte. Pornind de la constatarea ca termenul de 2 ani prevăzut la
art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992
are un caracter imperativ, instanța considera totuși ca, în condițiile în care el nu a fost respectat, s-a considerat, prin "interpretarea care a fost data", ca este vorba, de fapt, despre un termen de recomandare. Punctul de vedere, astfel exprimat de instanța nu poate fi primit. Împrejurarea ca, în practica, termenul de 2 ani nu a fost respectat, dovedindu-se insuficient, nu poate să schimbe natura juridică a unui termen, transferându-l din categoria celor imperative într-o alta categorie.
Natura juridică a unei norme juridice nu poate depinde de împrejurări legate de aplicarea sa practica.
Argumentarea adusă de Judecătoria Tirgu Mures în sprijinul excepției de neconstituționalitate duce inevitabil la concluzia ca, dacă termenul de 2 ani stabilit prin
art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992
ar fi fost respectat, textul respectiv era în deplin acord cu Constituția, iar neconstituționalitatea se datorează nerespectării termenului și datează din momentul implinirii acestuia, ceea ce nu poate fi admis.
Pe de altă parte, indiferent dacă au caracter imperativ, supletiv ori numai "de recomandare", normele juridice sunt sau nu constituționale în funcție de cuprinsul lor, iar nu în raport cu categoria din care fac parte. O "norma de recomandare" nu este, prin definiție, neconstitutionala, cum susține instanța în argumentarea adusă în sprijinul excepției de neconstituționalitate a
art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 .
În aceste condiții, natura juridică a termenului în discuție nu are nici o concludenta în problema constituționalității
art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească. În acest caz, discuția nu se poarta asupra termenului având sensul de modalitate a unui act juridic, ci asupra unui termen înțeles ca un interval de timp pe care legea îl stabilește pentru îndeplinirea anumitor operațiuni privind aplicarea prevederilor sale.
Urmările nerespectării termenului astfel stabilit nu pot influența validitatea actelor privind înfăptuirea justiției, intervenite după expirarea acestuia.
Argumentând punctul sau de vedere, Judecătoria Tirgu Mures admite ca prevederile art. 129 alin. 2 și ale
art. 130 alin. 1 din Legea nr. 92/1992
sunt constituționale numai dacă termenul de 2 ani prevăzut de lege este imperativ, iar nu de recomandare, "astfel cum a fost interpretat".
nu caracterizează în nici un fel termenul în discuție și nici nu conține elemente care ar îngădui să se considere ca este vorba despre un termen "de recomandare".
În orice caz, Curtea Constituțională nu este și nu poate fi chemată sa aprecieze asupra modului în care o lege a fost interpretată, ci numai cu privire la conformitatea ei cu Constituția.
În temeiul unei asemenea calificări a termenului de 2 ani, stabilit de
Legea nr. 92/1992 , instanța adauga la argumentele ce tind sa demonstreze neconstituționalitatea art. 129 alin. 2 din lege unele sustineri ce părăsesc sfera argumentarii juridice, căpătând conotatii politice cu caracter străin acesteia, deci care nu pot interesa în cauza. Se considera, în esenta, ca, întrucît este vorba despre un termen "de recomandare", acesta poate fi nelimitat, astfel încât exista judecători ce nu vor fi niciodată inamovibili, ceea ce apare în contradictie cu art, 124 din Constituție. Se ajunge, astfel, la concluzia ca ar fi încălcat principiul constituțional al independentei judecătorilor.
Asa cum este consacrată în Constituție și în
pentru organizarea judecătorească, inamovibilitatea este o garanție a bunei administrări a justiției și a independentei și imparțialității judecătorului. Ea nu este consacrată numai în interesul judecătorului, ci și în cel al justiției. De aceea legiuitorul a înțeles sa stabilească condiții speciale pentru numirea în funcție a magistraților. Acest sistem de exigente instituit pentru numirea magistraților are menirea sa realizeze efectiv principiul independentei judecătorilor, concomitent cu asigurarea profesionalismului și prestigiului justiției. Inamovibilitatea privește statutul judecătorului, nu aptitudinea lui de a face parte din completul de judecată.
Cît privește susținerea potrivit căreia textele criticate ar contraveni art. 130 și 133 din Constituție, se retine ca prevederile acestora, reglementind rolul Ministerului Public, respectiv atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii, nu au nici o legătură cu cauza de fața, care se referă la inamovibilitatea judecătorilor.
Rezultă deci ca nici invocarea acestor dispoziții constituționale nu conferă un temei valabil pentru admiterea excepției de neconstituționalitate formulate.
Pornind de la o caracterizare proprie asupra naturii reglementării legale, autorii excepției ajung la o concluzie contrară sensului real al acestei reglementări, legea neinterzicând dobindirea inamovibilității, ci numai condiționând-o de îndeplinirea anumitor exigente și forme procedurale.
Fața de considerentele expuse, având în vedere dispozițiile
art. 129 și 130 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Conexarea Dosarului nr. 146 C/1995 la Dosarul nr. 145 C/1995.
2. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 129 și 130 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, invocată de Koncz Maria și Stoica Maria în dosarele nr. 4.507/1995 și nr. 10.806/1995 ale Judecătoriei Tirgu Mures.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 1996.
PREȘEDINTE, prof.univ.dr. Ioan Deleanu Magistrat-asistent, Maria Bratu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.