Decizia nr. 70/1996

Lucian Stangu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent

Completul de judecată convocat fără citarea părților, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/1992 privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acțiunea de compensare, regimul plăților agenților economici, prevenirea incapacității de plată și a blocajului financiar, constata următoarele:

Judecătoria Baia Mare, prin Sentinta civilă nr. 3.686 din 18 septembrie 1995, sesizează Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 7 din Legea nr. 76/1992, invocată de Societatea Comercială "Martexin" - S.A. Baia Mare, în calitate de pârâți în Dosarul nr. 997/1995 al acestei instanțe.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/1992 încalcă prevederile art. 49 din Constituție referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Exprimandu-și opinia, Tribunalul Brăila apreciază ca "dispozițiile art. 7 alin. 1 și 2, prin care se aduce atingere dreptului agenților economici de a-și exprima liber voința de a contracta și de a le impune obligații față de alte persoane juridice, obligații pe care nu și le-au asumat, la care nu au consimțit, contravin dispozițiilor art. 49 din Constituție".

Deoarece excepțiile de neconstituționalitate invocate privesc aceeași dispoziție legală, art. 7 din Legea nr. 76/1992, și pentru mai buna administrare a justiției, judecătorul-raportor a propus conexarea Dosarului nr. 56 C/1996 la Dosarul nr. 152 C/1995.

CURTEA,

având în vedere încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul - raportor, dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/1992, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:

Curtea Constituțională, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, constata ca este legal investită și este competența să soluționeze excepțiile invocate.

Dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/1992 au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate și Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 89 din 4 octombrie 1995, rămasă definitivă, ca urmare a respingerii recursului, prin Decizia nr. 18 din 27 februarie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996.

Prin deciziile menționate, Curtea a statuat ca dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/1992 sunt constituționale atât sub aspectul concordanței cu art. 49 din Constituție, cat și al altor prevederi constituționale: art. 16, art. 29, art. 30, art. 134 alin. (2) lit. a), art. 135 alin. (1).

Instituirea penalității criticate nu aduce atingere libertății contractuale și principiului consensualismului, sunt libere sa încheie orice contract permis de lege, potrivit propriului lor acord de voința, neexistand nimic neconstitutional în împrejurarea ca neexecutarea obligațiilor asumate da dreptul creditorului sa pretindă, în condițiile prevăzute de lege, un minimum de penalități pe care aceasta le instituie.

Pe de altă parte, nu se poate nega atributul legiuitorului de a stabili o clauza penală pentru plata prețului datorat, existând interesul public ca persoana juridică ce și-a îndeplinit obligația de livrare să-și poată constitui resursele financiare de care depinde îndeplinirea obligațiilor sale fiscale și de alta natura, continuarea producției și propria sa dezvoltare. În acest fel statul își îndeplinește și una dintre prerogativele sale constituționale stabilite de art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, luând măsuri, ca economia naționala sa funcționeze corespunzător, în condițiile proprii economiei de piața în actuala perioada de tranzitie.

Se retine, astfel, ca textul contestat nu împiedica dreptul părților de a încheia contractul, nici libertatea lor în stabilirea clauzelor contractuale, fiind doar un mijloc contractual de sancționare a părții care, deși a primit livrarea, își încalcă obligația de plată a prețului datorat, întrucât generalizarea unei asemenea practici este contrară unui interes public evident.

În consecința, apare ca neîntemeiată referirea facuta de părți relativ la încălcarea art. 49 din Constituție, nefiind în discuție o restrangere a vreunui drept sau a vreunei libertăți.

În temeiul art. 145 alin. (2) din Constituție și întrucât nu exista nici un element nou care să justifice îndepărtarea Curții de la practica sa, motivele de neconstituționalitate invocate nu pot fi reținute.

Fața de considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Conexeaza Dosarul nr. 56 C/1996 la Dosarul nr. 152 C/1995.

2. Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/1992, invocată de Societatea Comercială "Martexin" - S.A. Baia Mare în Dosarul nr. 997/1995 al Judecătoriei Baia Mare și de către șantierul Naval Brăila în Dosarul nr. 527/1996 al Tribunalului Brăila.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 23 mai 1996.