Decizia nr. 74/1996
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Decizii de neconstituționalitate 1
- Decizia nr. 21/2002 24 ianuarie 2002 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 și 329 din Codul…
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Pune în aplicare 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Are ca temei 2
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Victor Dan Zlatescu - judecător
Ioan Griga - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 din Codul penal, invocată de apelanta Anton Veturia Elena în Dosarul nr. 2.193/1995 al Tribunalului Constanta.
Dezbaterile au avut loc în ședința din 6 iunie 1996, în lipsa autoarei excepției cu care procedura de citare a fost legal îndeplinită, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea cu aceeași dată. Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11 iunie 1996, când a adoptat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Tribunalul Constanta, prin Încheierea din 24 octombrie 1995, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 328 din Codul penal, invocată de apărătorul apelantei Anton Veturia Elena în Dosarul nr. 2.193/1995.
În motivarea excepției se susține, în esenta, ca dispozițiile art. 328 din Codul penal, care incrimineaza prostituția, sunt contrare art. 26 din Constituție, deoarece reprezintă o ingradire a dreptului unei persoane de a dispune de ea însăși și, totodată, contravin art. 38 din legea fundamentală privitor la dreptul persoanei de a-și alege liber profesia și locul de muncă.
Exprimandu-și opinia, tribunalul "nu impartaseste punctul de vedere al aparatorului, astfel încât apreciază ca art. 328 din Codul penal în redactarea actuala se circumscrie prevederilor Constituției României".
Pentru soluționarea excepției, s-au solicitat, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, iar, potrivit art. 5 din aceeași lege, și opiniile Ministerului Sănătății și ale Institutului Roman pentru Drepturile Omului.
Camera Deputaților, în punctul sau de vedere, menționează că fapta incriminata prin art. 328 din Codul penal face parte din categoria infracțiunilor care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială, ca ansamblu de norme de comportare a oamenilor unii față de alții și față de colectivitate. Art. 49 din Constituție prevede posibilitatea restrângerii, prin lege, a exercițiului unor drepturi și libertăți în scopul "apărării ordinii, sănătății ori a moralei publice", fără a se aduce atingere existenței drepturilor și libertăților respective. O astfel de restrangere legală o constituie și prevederile art. 328 din Codul penal, care sunt constituționale întrucât, în actualul sistem legislativ, prostituția nu este o activitate autorizata. Se mai arata ca și în țările în care prostituția este institutionalizata, exercitarea acesteia în afară cadrului legal respectiv constituie infracțiune. În concluzie, se propune respingerea excepției.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția nu este intemeiata, deoarece art. 328 din Codul penal nu contravine nici uneia dintre prevederile constituționale ci, dimpotriva, sunt în concordanta cu dispozițiile art. 26 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Persoana fizica are dreptul sa dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri". Se considera ca unele dintre faptele ilicite penale, între care și prostituția, constituie fapte antisociale, deoarece aduc atingere bunelor moravuri ale societății protejate de alin. (2) al art. 26 din Constituție.
Se mai arata ca de esenta prostituției fiind comerțul de ordin sexual cu propriul sau corp - comerț care, prin sine însuși, lezeaza demnitatea omului, ca valoare suprema ocrotită și garantată de art. 1 alin. (3) din Constituție - nu se poate susține ca dispozițiile art. 328 din Codul penal sunt neconstituționale, iar incriminarea faptei ca infracțiune este chiar necesară, ținând seama de pericolul social relativ ridicat și de tendinta de creștere a numărului infracțiunilor de prostituție în actuala perioada de tranzitie.
Senatul nu a comunicat punctul sau de vedere.
Ministerul Sănătății, în opinia exprimată, apreciază, în esenta, ca interzicerea practicării prostituției, asa cum este reglementată, nu constituie o ingradire a dreptului unei persoane de a dispune de ea însăși, ci este o măsura cu un profund caracter social, care incearca sa limiteze proliferarea necontrolata a bolilor cu transmisie sexuală.
În sens contrar, Institutul Roman pentru Drepturile Omului considera ca art. 328 din Codul penal nu răspunde exigențelor impuse de art. 2 și art. 11 din Constituția României. Se propune ca numai faptele de favorizare, încurajare, constrângere și exploatare a prostituției altora sa rămână în continuare incriminate. În avizul institutului se arata ca documentele internaționale și, îndeosebi, Convenția referitoare la reprimarea traficului cu ființe umane și a exploatării prostituarii altora nu prevăd incriminarea prostituției, ci doar a unor fapte contingente, cum ar fi: recrutarea, antrenarea sau deturnarea unei persoane, chiar cu consimțământul acesteia, în vederea prostituarii; exploatarea prostituției altei persoane, chiar dacă aceasta consimte; ținerea, conducerea, finanțarea unei case de prostituție; darea sau luarea voluntara în locatie, în întregime sau în parte, a unui imobil sau a unui alt loc, în scopul prostituarii.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Camerei Deputaților și Guvernului, opiniile Ministerului Sănătății și ale Institutului Roman pentru Drepturile Omului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 328 din Codul penal raportate la dispozițiile Constituției și ale documentelor internaționale în materie, precum și prevederile Legii nr. 47/1992, retine:
Deși excepția se referă la un text de lege adoptat anterior Constituției, Curtea este competența sa o soluționeze, deoarece instanța a reținut ca dispozițiile criticate nu contravin legii fundamentale și deci sunt în vigoare, sesizand Curtea pentru a se pronunța cu privire la constituționalitatea lor.
Potrivit art. 328 din Codul penal, fapta persoanei care își procura mijloacele de existenta sau principalele mijloace de existenta practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane constituie elementele constitutive ale infracțiunii de prostituție.
În susținerea excepției de neconstituționalitate a acestor dispoziții, se invoca, în principal, încălcarea prevederilor art. 26 alin. (2) și ale art. 38 alin. (1) din Constituție.
*) Definitivă prin nerecurare.
Costica Bulai - președinte
Articolul 26
alin. (2) din legea fundamentală prevede că persoana fizica are dreptul sa dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.
Dreptul persoanei de a dispune de ea însăși fiind un aspect al vieții sale intime și private, care include și dreptul acesteia de a dispune liber de corpul sau, incriminarea și sancționarea practicării de raporturi sexuale reprezintă o atingere grava adusă acestor drepturi și libertăți garantate prin Constituție.
De asemenea, se invoca în susținerea excepției dispozițiile art. 38 alin. (1) din Constituție, care prevăd ca dreptul la munca nu poate fi îngrădit și ca alegerea profesiei și alegerea locului de muncă sunt libere. Or, practicarea prostituției fiind, în conceptia autorului excepției, o profesiune ca oricare alta, interzicerea ei sub sancțiune penală reprezintă o încălcare a acestui drept constituțional.
Argumentele invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate nu pot fi acceptate.
Din examinarea textului art. 328 din Codul penal se constată că, prin dispozițiile acestuia, a fost incriminata fapta persoanei, indiferent de sex, care își procura mijloacele de existenta sau principalele mijloace de existenta prin practicarea de raporturi sexuale cu diferite persoane. Întrucât se referă la relații sexuale normale, textul menționat nu instituie nici un fel de restrangeri ale libertății persoanei în domeniul vieții sexuale, aceasta putând să-și aleagă absolut liber partenerii și condițiile relațiilor cu aceștia, bineînțeles cu restricțiile unanim recunoscute în acest domeniu, cum sunt: raportul sexual cu o minora, incestul sau violul, ori relațiile homosexuale, de perversiune sexuală, în măsura în care acestea sunt incriminate. Restrangerea pe care textul art. 328 din Codul penal o instituie, într-adevăr, privește practicarea raporturilor sexuale cu diferite persoane, ca mijloc de procurare de mijloace de existenta, deci ca profesie. Acest fapt a fost considerat de legiuitorul român nu numai ca profund imoral, în raport cu morala dominantă în societate, dar și ca socialmente periculos prin consecințele sale imediate și mai ales prin cele indepartate. Prostituția este în vădită contradictie cu moralitatea vieții de familie și cu sarcinile de importanța deosebită ce revin familiei în creșterea și educarea tinerei generații. În același timp, tolerarea prostituției reprezintă o grava atingere adusă demnității persoanei, știut fiind ca persoana care practica prostituția se situeaza într-o condiție de inferioritate caracteristica celui care se vinde pe sine. La aceasta se adauga situația umilitoare, consecința a disprețului public la care aceste persoane sunt supuse pretutindeni, tocmai pentru ca prostituția este condamnata de morala publică, laica sau religioasă.
Fața de caracterul nu numai profund imoral, dar și socialmente periculos al prostituției, interzicerea practicării ei este justificată în temeiul art. 49 din Constituție, care prevede că exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, între altele, pentru apărarea sănătății ori a moralei publice. De altfel, chiar dispoziția art. 26 alin. (2) din Constituție, menționată în susținerea excepției de neconstituționalitate, prevede că persoana are dreptul sa dispună de ea însăși "dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri". În aceste condiții, nici invocarea, în sprijinul excepției, a dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Constituție nu poate fi reținută, practicarea prostituției nefiind recunoscută ca o profesie.
Dispozițiile art. 328 din Codul penal nu contravin Constituției și deci nu pot fi considerate ca abrogate. În același timp, aceste dispoziții nu contravin nici convențiilor internaționale privind prevenirea prostituției, la care România este parte. Poate fi invocată, în acest sens, Convenția pentru reprimarea traficului cu ființe umane și a exploatării prostituarii altora, adoptată de Adunarea generală a O.N.U. la 2 decembrie 1949, la care România a aderat prin Decretul nr. 482/1955 și care a fost avută în vedere la elaborarea Codului penal român din anul 1968. Aplicarea Convenției din 1949 și-a găsit expresia în special în redactarea dispozițiilor art. 329 din Codul penal privitoare la infracțiunea de proxenetism. Indirect însă, Convenția și-a găsit expresie și în redactarea textului art. 328 din Codul penal, pornindu-se de la premisa ca dacă îndemnul sau înlesnirea practicării prostituției constituie infracțiune, nu se poate concepe ca însăși practicarea prostituției, de către persoana care n-a fost constransa în nici un fel la aceasta, sa nu fie calificată ca atare.
Legiuitorul român a considerat, deci, ca pentru prevenirea și combaterea prostituției, unanim recunoscută ca fenomen antisocial, nu este suficient să se incrimineze și să se sanctioneze numai proxenetismul sub diferitele forme ale acestuia, ci trebuie incriminata și sancționată însăși practicarea prostituției, ca expresie a folosirii abuzive și antisociale a dreptului persoanei de a dispune de ea însăși.
Poziția legiuitorului român își găsește suport în chiar preambulul convenției internaționale la care ne-am referit, în care se arata ca "prostituția și raul care o însoțește, traficul cu ființe umane în vederea prostituarii lor sunt incompatibile cu demnitatea și valoarea persoanei umane și pun în pericol bunăstarea individului, a familiei și a comunității".
Fața de considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23, art. 24 și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 din Codul penal, invocată de Anton Veturia Elena în Dosarul nr. 2.193/1995 al Tribunalului Constanta.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 1996.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. Costica Bulai Magistrat-asistent, Constantin Burada
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.