Decizia nr. 21/2002
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 și 329 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 3
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 privind adoptarea Codului penal al României
- Decizia nr. 74/1996 11 iunie 1996 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 din Codul penal
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Nicolae Popa - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Ioan Vida - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 și 329 din Codul penal, excepție ridicată de Ion Dia și Mihaela Baba în Dosarul nr. 3.856/2000 al Curții de Apel Iași.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca prevederile art. 328 și 329 privind prostituția și proxenetismul sunt criticate din perspectiva dispozițiilor art. 26 alin. (1) și (2) din Constituție, potrivit cărora persoana fizica are dreptul la "viața intima, familială și privată" și "sa dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri". România a aderat, prin
Decretul nr. 482 din 1955 , la Convenția pentru reprimarea traficului cu ființe umane și a exploatării prostituarii acestora, incriminarea celor două fapte fiind consecința acestei aderari. State civilizate, cum ar fi Franța, incrimineaza în legislația lor penală săvârșirea acestor fapte. De altfel, Curtea Constituțională, prin doua decizii (nr. 74 și nr. 106 din 1996), a respins excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 328 din Codul penal, arătând ca exercitarea dreptului la viața intima este condiționată de respectarea drepturilor și libertăților altora, precum și a bunelor moravuri. Incriminarea acestor fapte poate fi corelata cu dispozițiile art. 49 din Constituție care permit restrangeri, prin lege, a exercițiului unor drepturi, în scopul apărării sănătății ori moralei publice. Se solicita respingerea excepției ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 4 octombrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 3.856/2000, Curtea de Apel Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 și 329 din Codul penal, excepție ridicată de Ion Dia și Mihaela Baba, inculpați-recurenti într-o cauza de proxenetism.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arata ca dispozițiile art. 328 și 329 din Codul penal, privitoare la infracțiunile de prostituție și, respectiv, de proxenetism, sunt neconstituționale, fiind în contradictie cu prevederile art. 26 alin. (1) și (2) din Constituție. În opinia autorilor excepției prevederile art. 26 alin. (2) din Constituție permit persoanei să aibă o viața intima neingradita și sa întrețină raporturi intime cu cine dorește și indiferent de interesele care o anima. Aceste interese ar putea consta și în satisfacerea unor nevoi materiale, iar partenerii pot fi mai mulți în decursul anilor. Autorii excepției susțin, de asemenea, ca cele doua dispoziții legale sunt neconstituționale, deoarece mențin definitia infracțiunii asa cum a fost formulată, sub influența ideologiei comuniste, ca fapta contrară relațiilor socialiste de conviețuire. În realitate, susțin autorii excepției, practicarea raporturilor sexuale cu diferite persoane nu constituie decât mijlocul de procurare a bunurilor și valorilor necesare existenței, aceasta dobândire fiind de esenta infracțiunii de prostituție.
Curtea de Apel Iași, exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, arata ca aceasta este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 328 și 329 din Codul penal nu contravin Constituției și convențiilor internaționale privind prevenirea prostituției și proxenetismului, la care România este parte. Dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Constituție nu pot fi invocate în sprijinul excepției, practicarea prostituției nefiind recunoscută ca o profesie.
Potrivit dispozițiilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, arata ca excepția este neîntemeiată. Proxenetismul, fiind o formă de exploatare a prostituției și de încurajare a acesteia, prezintă un ridicat grad de pericol social. Potrivit art. 26 din Constituție, persoana are dreptul sa dispună de ea însăși, însă cu condiția sa nu încalce drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri, drepturi și libertăți care sunt incalcate prin infracțiunea de proxenetism, realizată prin tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției, care vizează obținerea de profituri, avantaje materiale de orice natura de pe urma practicării prostituției de către o persoană. Art. 26 din Constituție, invocat în sprijinul excepției, creează un cadru adecvat pentru afirmarea și dezvoltarea deplina a personalității umane și în nici un caz pentru apărarea fenomenului infractional. Atât prostituția, cat și proxenetismul contravin tuturor normelor legale elaborate în vederea apărării drepturilor și libertăților persoanei, încalcă relațiile privind conviețuirea socială, prin nerespectarea normelor morale și juridice și încălcarea demnității umane. De esenta prostituției și proxenetismului este comerțul de ordin sexual cu propriul corp, comerț care, prin sine însuși, lezeaza demnitatea omului, ca valoare suprema ocrotită și garantată de art. 1 alin. (3) din Constituție.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepția este, de asemenea, neîntemeiată. Incriminarea prin art. 328 din Codul penal a prostituției privește practicarea raporturilor sexuale cu diferite persoane ca mijloc de procurare a mijloacelor de existenta, deci ca profesie, iar acest fapt a fost considerat de legiuitor ca fiind socialmente periculos prin consecințele sale. Aceasta fapta este de natura sa aducă atingere moralității și chiar
demnității persoanelor care practica prostituția. Or, art. 26 din Constituție instituie dreptul persoanei de a dispune de ea însăși, însă prevede și limitele de exercitare a acestui drept, și anume fără sa încalce drepturile și libertățile altor persoane, ordinea publică sau bunele moravuri. Se citeaza, de asemenea, din preambulul Convenției pentru reprimarea traficului cu ființe umane și a exploatării prostituarii acestora, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la 2 decembrie 1949, la care România a aderat prin
Decretul nr. 482/1955 , în care se arata ca prostituția, traficul cu ființe umane în vederea prostituarii, adică proxenetismul, sunt incompatibile cu demnitatea și valoarea persoanei umane.
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 328 și 329 din Codul penal, care au următorul conținut:
- Art. 328: "Fapta persoanei care își procura mijloacele de existenta sau principalele mijloace de existenta, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.";
- Art. 329: "Îndemnul sau constrângerea la prostituție ori înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană, precum și recrutarea unei persoane pentru prostituție ori traficul de persoane în acest scop, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
Dacă fapta prevăzută în alin. 1 este săvârșită față de un minor sau prezintă un alt caracter grav, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au servit sau au fost destinate sa servească, direct sau indirect, la comiterea infracțiunii prevăzute în alin. 1 și 2 și cele care au fost dobândite prin săvârșirea acesteia se confisca, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Tentativa se pedepsește."
Prevederile art. 26 din Constituție, considerate a fi incalcate de dispozițiile legale criticate, sunt următoarele:
- Art. 26: "(1) Autoritățile publice respecta și ocrotesc viața intima, familială și privată.
(2) Persoana fizica are dreptul sa dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca incriminarea și sancționarea faptelor de prostituție și de proxenetism, în Codul penal de la 1968, reprezintă și îndeplinirea obligației asumate de statul român prin
Decretul nr. 482/1955
de aderare la convenție, care prevede că părțile la aceasta convenție decid pedepsirea oricăror persoane care, pentru a satisface pasiunile altei persoane, ademeneste, atrage sau indeamna, în vederea prostituarii, o altă persoană, chiar cu consimțământul acesteia, sau care exploatează prostituția altei persoane, chiar cu consimțământul acesteia. În preambulul convenției se arata ca "prostituția și raul care o însoțește, traficul de ființe umane în vederea prostituarii, sunt incompatibile cu demnitatea și valoarea persoanei umane și pun în pericol bunăstarea individului, a familiei și a comunității".
Curtea s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 din Codul penal prin Decizia nr. 74 din 11 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27 august 1996, și Decizia nr. 106 din 2 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 16 ianuarie 1997. Respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate, Curtea Constituțională a subliniat, în Decizia nr. 74/1996, ca pentru prevenirea și combaterea prostituției nu este suficient să se incrimineze și să se sanctioneze numai proxenetismul, ci trebuie incriminata și sancționată însăși practicarea prostituției, ca expresie a folosirii abuzive și antisociale a dreptului femeii de a dispune de ea însăși.
Curtea retine ca în ceea ce privește proxenetismul, incriminat prin însăși convenția menționată, caracterul sau profund antisocial nu poate fi pus la indoiala și nu se poate vorbi despre neconstituționalitatea dispozițiilor art. 329 din Codul penal.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 și 329 din Codul penal, excepție ridicată de Ion Dia și Mihaela Baba în Dosarul nr. 3.856/2000 al Curții de Apel Iași.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 ianuarie 2002.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Laurentiu Cristescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.