Decizia nr. 106/1996

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Constantin Burada - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Judecătoria Constanta, prin Încheierea din 17 octombrie 1995, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 din Codul penal, ridicate de Bosca Petrica și Corbu Maria-Sofia în Dosarul nr. 2.240/1995.

Încheierea împreună cu dosarul cauzei au fost înaintate la data de 12 august 1996 și înregistrate la Curtea Constituțională sub nr. 1.452 din 15 august 1996.

În motivarea excepțiilor se susține de către apărătorul inculpatelor, în esenta, ca dispozițiile art. 328 din Codul penal, adoptate sub imperiul Constituției din anul 1965 ce reflecta conceptia comunista asupra drepturilor omului, contravin Constituției din anul 1991 care consacra dreptul la libertate și la viața privată, ceea ce înseamnă ca orice persoană are dreptul sa dispună de trupul sau. Se mai arata ca în sarcina inculpatelor s-a reținut săvârșirea infracțiunii de prostituție, însă, de fapt, statul român era obligat sa stabilească condițiile în care prostituția, ca exercitare a drepturilor persoanei asupra propriului corp, poate fi legală și sa prevadă sancțiuni numai în cazul încălcării acestor reguli. De aceea considera ca, în lipsa unei reglementări legale, incriminarea prostituției reprezintă culpa proprie a legiuitorului în încălcarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Se mai afirma ca la reuniuni internaționale se pune problema recunoașterii prostituției ca profesie, iar inculpatele au muncit pentru a-și câștiga mijloacele de existenta. În sprijinul excepției se invoca și Decizia Curții Constituționale nr. 81 din 15 iulie 1994, rămasă definitivă prin Decizia nr. 136 din 7 decembrie 1994, prin care s-a declarat neconstitutional textul incriminator al homosexualitatii, respectiv art. 200 alin. 1 din Codul penal.

Exprimindu-și opinia, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, judecătoria apreciază excepția ca neîntemeiată, deoarece, "potrivit principiului legalității incriminării și legalității pedepselor, consacrat în textul art. 2 din Codul penal", legea se interpretează restrictiv, potrivit voinței legiuitorului, iar instanța nu poate "sa pună de acord legea cu necesitățile în continua schimbare, căci aceasta ar putea conduce la arbitrar și abuzuri".

CURTEA,

examinînd încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, precum și dispozițiile art. 328 din Codul penal, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 23 și următoarele din Legea nr. 47/1992 și potrivit practicii sale constante, Curtea constata ca este competența să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate invocate, întrucît, chiar dacă dispozițiile legale contestate sunt anterioare Constituției, raporturile juridice stabilite pe baza lor sunt posterioare intrării în vigoare a acesteia.

În legătură cu prevederile art. 328 din Codul penal, se constată că acestea au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate al Curții, care, prin Decizia nr. 74 din 11 iunie 1996, rămasă definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27 august 1996, a respins o excepție similară, intemeiata, în esenta, pe aceleași motive ca și excepția de fața, și anume pe dispozițiile constituționale ale art. 26 alin. (2), potrivit cărora persoana fizica are dreptul sa dispună de ea însăși, dacă nu încalcă ordinea publică sau bunele moravuri, precum și ale art. 38 alin. (1), conform cărora dreptul la munca nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei și a locului de muncă este libera. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 74/1996 s-a reținut ca, incriminând prostituția, legea nu ingradeste libertatea sexuală, ci comerțul cu raporturi sexuale, restringere conformă prevederilor art. 49 din Constituție și justificată de necesitatea apărării moralei și sănătății publice, cît timp prostituția nu a fost legal recunoscută ca o profesie. În aceste condiții, prostituția reprezintă, totodată, o atingere adusă demnității persoanei, prin disprețul public pe care îl atrage, asa încât nu poate avea semnificatia unei restringeri a dreptului la munca, acesta putindu-se exercită numai prin activitățile legal recunoscute.

În sensul celor arătate sunt și prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.323 din 21 decembrie 1990, emisă în aplicarea Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, potrivit căreia nu pot face obiectul unor asemenea societăți "activitățile care, potrivit legii penale, constituie infracțiuni", ceea ce, implicit, vizează și fapta prevăzută la art. 328 din Codul penal. Deci, conform acestei hotărâri, este interzisă organizarea pe baze comerciale a raporturilor sexuale pentru practicarea prostituției.

Considerentele care fundamentează Decizia Curții Constituționale nr. 74 din 11 iunie 1996, inclusiv soluția pronunțată, subzistă și în speta de fața, întrucît nu a intervenit nici un element nou care să le infirme și deci să facă necesară reconsiderarea lor.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c), al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondate excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 din Codul penal, invocate de Bosca Petrica și Corbu Maria-Sofia în Dosarul nr. 2.240/1995 al Judecătoriei Constanta.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 2 octombrie 1996.