Decizia nr. 48/1996

---------------------

Ioan Deleanu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Georgeta Panoviciu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat fără citarea părților, potrivit

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, examinînd excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Decretului nr. 134/1949

pentru naționalizarea unor unități sanitare, constata următoarele:

Prin Încheierea din 28 februarie 1996 a Tribunalului Mehedinti, pronunțată în Dosarul nr. 4.464/1995, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Decretului nr. 134/1949

pentru naționalizarea unor unități sanitare, invocată în apel de reclamantul Marcu Vichentie, prin avocatul sau.

Autorul excepției considera ca prevederile respectivului decret de naționalizare sunt neconstituționale, incalcindu-se dreptul de proprietate garantat de Constituție.

Exprimindu-și opinia, potrivit

art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , instanța apreciază ca excepția este "neîntemeiată", întrucît "actul de naționalizare ce a operat asupra proprietății apelantului nu contravine prevederilor art. 41 din Constituție, care garantează dreptul de proprietate", dar - precizează instanța - cu observarea "prevederii exprese ca limitele și conținutul acestor drepturi sunt stabilite prin lege".

Până la soluționarea excepției, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei.

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile

Decretului nr. 134/1949 , dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție și ale

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Prin

Decretul nr. 134 din 2 aprilie 1949

s-a dispus naționalizarea unităților sanitare, între care și farmaciile din comunele urbane resedinte și neresedinte de județ și centre importante muncitoresti.

S-a considerat de către autorul excepției de neconstituționalitate ca prevederile respectivului decret de naționalizare sunt neconstituționale, incalcindu-se dreptul de proprietate garantat de Constituție.

Potrivit art. 41 alin. (1) din Constituție, dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate. În sensul aceluiași articol din Constituție, nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire.

Prevederile

Decretului nr. 134/1949

nu pot fi însă confruntate cu cele ale art. 41 din Constituție, pentru a constata astfel dacă ele sunt sau nu constituționale.

În condițiile art. 41 alin. (3), (5) și (8) din Constituție, singurele posibilități de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri proprietate privată sunt exproprierea și confiscarea. Dar suprematia Constituției, inclusiv a dispozițiilor constituționale referitoare la regimul juridic al proprietății private, privește reglementările adoptate sub imperiul ei, nu și cele anterioare momentului intrării în vigoare a legii fundamentale. Cu alte cuvinte, nu se poate discuta constituționalitatea unor reglementări juridice în raport cu normele constituționale adoptate ulterior acelor reglementări. În considerarea și a unui asemenea conflict temporal de norme,

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

a precizat ca: "Repararea daunelor suferite anterior intrării în vigoare a Constituției din 1991 se reglementează prin lege".

Punerea în discuție a raportului de constituționalitate dintre prevederile

Decretului nr. 134/1949

și cele ale Constituției nu este posibila nici sub un alt aspect. Potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, care vizează tocmai conflictul temporal de legi, legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin Constituției.

Or, un act normativ care nu mai este în vigoare, ca urmare a abrogării lui implicite, pe baza art. 150 alin. (1) din Constituție, nu poate face evident obiectul excepției de neconstituționalitate. Cît privește efectele produse de un asemenea act, aceasta nu este o problemă de constituționalitate, raminind ca instanța de drept comun sa o rezolve potrivit legislației în vigoare.

În esenta, acestea au fost și considerentele Deciziei nr. 134 din 6 decembrie 1994 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, care au fundamentat în drept soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Decretului nr. 134/1949 .

Întrucît nu exista nici un element nou care să justifice abaterea de la soluția anterioară, excepția urmează a fi respinsă ca vadit nefondata.

În consecința, ținând seama de prevederile art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și de dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 alin. (2) și ale

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Decretului nr. 134/1949

pentru naționalizarea unor unități sanitare, invocată de reclamantul Marcu Vichentie în Dosarul nr. 4.464/1995 al Tribunalului Mehedinti.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 30 aprilie 1996.