Decizia nr. 47/1996

------------

Mihai Constantinescu - judecător

Ioan Deleanu - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat fără citarea părților, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, examinînd excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 30/1994

privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta convenție, constata următoarele:

Judecătoria Sectorului 1 București, prin Încheierea de la data de 28 septembrie 1995, pronunțată în Dosarul nr. 4.706/1993 al acestei judecătorii, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Legii nr. 30 din 18 mai 1994

privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta convenție, invocată de reclamantul Panaitescu Edmond, pentru următoarele motive:

- încălcarea prevederilor art. 99 alin. (1) din Constituție, deoarece analizarea, votarea și promulgarea legii sunt anterioare publicării în Monitorul Oficial al României a Decretului nr. 40 din 23 martie 1994 privind aprobarea și supunerea spre ratificare a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta convenție;

- încălcarea prevederilor art. 11, 20 și 21 din Constituție și a prevederilor Legii nr. 4/1991, ca urmare a includerii în

Legea nr. 30/1994

a art. 3, întrucît astfel s-au exclus de la jurisdicția Curții Europene a Drepturilor Omului violarile prevederilor convenției, anterior aderării României.

Întrucît încheierea de sesizare nu cuprinde opinia instanței, obligatorie, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, și, întrucît instanța, prin aceeași încheiere, a dispus scoaterea dosarului de pe rol, ca urmare a faptului ca reclamantul a "renunțat la judecata", fiind astfel incidente prevederile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora excepția de neconstituționalitate poate privi numai o prevedere dintr-o lege sau ordonanța "de care depinde judecarea cauzei", s-a solicitat instanței, prin adresele nr. 133 C/1995 din 15 noiembrie 1995 și 30 ianuarie 1996, să-și exprime opinia, ținând seama și de declarația de renunțare la judecata. Instanța nu a răspuns la aceste solicitări, dar din condica de ședința a judecătoriei rezultă ca aceasta a repus cauza pe rol, a judecat-o și a respins cererea reclamantului Panaitescu Edmond.

Ținând seama de prevederile art. 26 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, potrivit cărora, o dată sesizată, Curtea procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului, Curtea constata ca este competența să soluționeze excepția cu care a fost sesizată în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, precum și prevederile

Legii nr. 30/1994 , raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Prin excepția invocată se considera ca au fost incalcate prevederile art. 99 alin. (1) din Constituție, privind obligativitatea publicării în Monitorul Oficial al României a decretelor emise de Președintele României, cu referire la Decretul nr. 40/1994 privind aprobarea și supunerea spre ratificare Parlamentului a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta convenție. Se constata însă ca acest decret a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, astfel încât critica formulată apare evident neîntemeiată.

Prin excepție se invoca neconstituționalitatea

Legii nr. 30/1994

și datorită includerii prevederilor art. 3, potrivit cărora recursul individual în fața Comisiei Europene a Drepturilor Omului și a Curții Europene a Drepturilor Omului este numai pentru cauzele în care violarea drepturilor garantate de convenție intervine după intrarea în vigoare a convenției și a protocoalelor sale menționate în prevederile acestui articol.

În motivarea criticii formulate, reclamantul invoca prevederile art. 11 din Constituție, privind obligativitatea îndeplinirii cu buna-credința a tratatelor, ale art. 20, privind prioritatea tratatelor internaționale referitoare la drepturile omului, și ale art. 21, privind accesul liber la justiție.

Nici aceste critici nu sunt întemeiate, deoarece aplicarea jurisdicției internaționale pentru cauzele anterioare aderării este contrară principiului neretroactivitatii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție. De altfel, de principiu, răspunderea statului pentru respectarea obligațiilor izvorind dintr-o convenție internationala nu poate fi angajata pentru fapte anterioare convenției. Altminteri, ar insemna ca statul sa răspundă pentru respectarea unei obligații, anterior constituirii ei. De aceea

art. 3 din Legea nr. 30/1994

nu poate fi considerat ca incalcind obligația constituțională de buna-credința prevăzută la art. 11, în aplicarea convențiilor internaționale sau a prevederilor art. 20 din Constituție, referitoare la prioritatea față de legile interne a tratatelor internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului. De altfel, amindoua aceste dispoziții constituționale se referă la aplicarea convențiilor internaționale, nu la ratificarea lor. De asemenea, art. 21 din Constituție, privind liberul acces la justiție, este aplicabil numai jurisdictiilor interne, potrivit principiului teritorialismului legii constituționale, astfel încât, din aceasta cauza, nu poate fi aplicabil unor instanțe internaționale.

În ceea ce privește critica legată de prevederile Legii nr. 4/1991 privind încheierea și ratificarea tratatelor, se constată că ratificarea convenției s-a făcut tocmai în temeiul unor prevederi ale acestei legi și ca, oricum, legea respectiva, neavînd o valoare constituțională, nu poate fi opusă legiuitorului care, de principiu, are competența ca, oricând, sa deroge, în adoptarea unei legi, de le prevederile altei legi.

Fața de cele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 30/1994

privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta convenție.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la 25 aprilie 1996.