Decizia nr. 98/1996

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Ioan Deleanu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Raul Petrescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea recursurilor declarate de Ministerul Public și Ministerul Transporturilor împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 65 din 21 mai 1996 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17 septembrie 1996, în prezenta recurentului - Ministerul Public, a intimatei Societatea Comercială "Regent" - S.R.L. Pitesti, în lipsa recurentului - Ministerul Transporturilor, legal citat. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea Constituțională, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunțarea la data de 24 septembrie 1996.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Decizia nr. 65 din 21 mai 1996, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 35 alin. 2 din Legea bugetului de stat pe anul 1994 nr. 36 din 9 iunie 1994 , care prevăd: "Sumele încasate prin aplicarea cotei de 5% asupra încasărilor realizate din vânzările în numerar prin stațiile de distribuție a benzinei și motorinei în condițiile art. 31 din Legea bugetului de stat pe anul 1993 nr. 21/1993, pe perioada 1 ianuarie - 18 martie 1994, sunt și rămân valabil încasate, iar stațiile de distribuție care nu au plătit aceste sume sunt obligate sa o facă, potrivit legii".

Pentru a pronunța aceasta soluție, Curtea a reținut ca prin Legea bugetului de stat pe anul 1993 s-a instituit cota de 5% numai până la 31 decembrie 1993, ea având astfel caracter temporar. Textul atacat ca neconstitutional -

art. 35 alin. 2 din Legea nr. 36/1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 iunie 1994 - a prelungit aplicarea acestei cote, dar a făcut-o retroactiv, respectiv pe perioada 1 ianuarie - 18 martie 1994, incalcindu-se astfel prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție.

Împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 65 din 21 mai 1996

au declarat recurs Ministerul Public și Ministerul Transporturilor.

Ministerul Public critica aceasta decizie pe considerentul ca obligația de plată a cotei de 5% este prevăzută în Legea bugetului de stat pe anul 1993 nr. 21/1993 care se aplică și în anul următor, potrivit art. 137 alin. (3) din Constituție. Totodată, se susține ca obligația revine comerciantului, încă din anul 1991, și în baza Hotărârii Guvernului nr. 803/1991, fiind preluată anual în fiecare lege de adoptare a bugetului.

În recursul formulat de Ministerul Transporturilor se susține ca

art. 35 alin. 2 din Legea nr. 36/1994

nu are caracter retroactiv, menționînd, în mod expres, ca obligația de plată a cotei de 5% își are izvorul în Legea bugetului de stat pe anul 1993, care se aplică până la adoptarea noului buget pe anul următor. Or, Legea bugetului de stat pe anul 1994 a prevăzut, în art. 35 alin. 2, valabilitatea încasării cotei de 5% pe perioada 1 ianuarie - 18 martie 1994, de la stațiile de distribuție.

Prin urmare, principala critica formulată de ambii recurenti se referă la aplicabilitatea în continuare a Legii bugetului de stat pe anul 1993 și pentru anul 1994, respectiv în perioada 1 ianuarie - 18 martie 1994, în temeiul art. 137 alin. (2) din Constituție, care prevede că, dacă legea bugetului de stat nu a fost adoptată cu cel puțin 3 zile înainte de expirarea exercițiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat al anului precedent. În plus, în recursul Ministerului Public se face referire la existenta unui alt temei al obligației de plată a cotei de 5% și anume Hotărârea Guvernului nr. 803/1991, contrar afirmațiilor Ministerului Transporturilor, potrivit cărora aceasta obligație își are temeiul în Legea nr. 21/1993 privind bugetul de stat pe anul 1993.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile

art. 35 alin. 2 din Legea nr. 36/1994

raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:

Motivele de recurs, care vizează, în esenta, aplicabilitatea în continuare a Legii bugetului de stat pe anul 1993 nr. 21/1993 și pentru anul 1994, respectiv în perioada 1 ianuarie - 18 martie 1994, în temeiul art. 137 alin. (3) din Constituție, urmează a fi inlaturate ca nefondate.

Prin Legea nr. 21/1993 s-a prevăzut la art. 31 instituirea unei cote de 5% asupra încasărilor realizate din vânzările în numerar prin stațiile de distribuție a benzinei și motorinei. Veniturile astfel obținute erau destinate modernizării drumurilor publice. Ultimul alineat al art. 31 stabilește ca toate prevederile legale de aplicare a acestei cote se aplică până la 31 decembrie 1993. Ulterior,

Legea bugetului de stat pe anul 1994 nr. 36/1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 iunie 1994, a reglementat, prin art. 35 alin. 2, obligația de plată a cotei de 5% pentru stațiile de distribuție a benzinei și motorinei și pentru perioada 1 ianuarie - 18 martie 1994, cu mentinea ca sumele plătite "..... sunt și rămân valabil încasate, iar stațiile care nu au plătit aceste sume sunt obligate sa o facă potrivit legii".

Este evident ca referirea, în iunie 1994, la obligații privind perioada 1 ianuarie - 18 martie 1994, are caracter retroactiv. Problema se pune dacă, în condițiile în care obligația ar fi existat prin aplicarea în continuare a Legii bugetului de stat pe anul 1993, mai era necesară reiterarea ei la mijlocul anului 1994. Desigur răspunsul nu poate fi decît negativ, el fiind consecința fireasca a caracterului temporar al obligației instituite prin art. 31 alineatul final al Legii bugetului de stat pe anul 1993, care prevede că dispozițiile art. 2-4 "... se vor aplica până la data de 31 decembrie 1993".

Rezultă ca

art. 35 alin. 2 din Legea nr. 36/1994

reinstituie, practic, o obligație care incetase la data de 31 decembrie 1993 pentru stațiile de distribuție a benzinei și motorinei. Astfel fiind, întemeiat s-a reținut prin decizia recurată ca, în situația în care nu ar fi existat acest termen, firește ca aplicarea în continuare a prevederilor art. 31 din Legea nr. 21/1993 ar fi fost justificată în temeiul art. 137 alin. (3) din Constituție. Dar fixarea termenului, coroborata cu reinstituirea retroactivă a obligației, conferă, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție, caracterul de retroactivitate și deci de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 35 alin. 2 din Legea nr. 36/1994 , considerent pentru care decizia recurată urmează a fi menținută.

Cît privește temeiul legal al obligației de plată, se constată că acesta interesează însă fondul litigiului, neintrând în sfera contenciosului constituțional. Sesizarea Curții Constituționale are în vedere exclusiv constituționalitatea textului

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 36/1994 , asa cum rezultă și din Încheierea din 24 ianuarie 1996 a Judecătoriei Sectorului 1 București.

Fața de considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, ale art. 1, art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 23, art. 25 și 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de Ministerul Public și de Ministerul Transporturilor împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 65 din 21 mai 1996 .

Definitivă.

Prezenta decizie se comunică președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 1996.