Decretul nr. 783/1969

Articolul 1

Ministerul Muncii înfăptuiește politica partidului și statului în domeniul salarizarii, al perfecționării metodelor de conducere a activității economice, organizării producției, organizării și normarii muncii, perfecționării cadrelor ce lucrează în conducerea activității economice, al legislației muncii, forței de muncă, protecției muncii, asigurărilor sociale, pensiilor și asistenței sociale.

Articolul 2

Ministerul Muncii asigura în activitatea sa aplicarea legilor, decretelor și hotărîrilor Consiliului de Miniștri.

Articolul 3

Ministerul Muncii asigura îndrumarea metodologică a direcțiilor județene pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale și le da, prin comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, indicații de specialitate în domeniul sau de activitate.

Articolul 4

Ministerul Muncii colaborează cu celelalte ministere și organe centrale, precum și cu comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, în scopul îndeplinirii atribuțiilor ce-i revin.

La elaborarea actelor normative în domeniul legislației muncii și asigurărilor sociale, Ministerul Muncii colaborează cu Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor.

Articolul 5

Ministerul Muncii are, în ce privește salarizarea și celelalte forme de cointeresare materială, următoarele atribuții:

a) efectuează, împreună cu ministerele și celelalte organe centrale interesate, studii și cercetări în legătură cu perfecționarea elementelor sistemului de salarizare și supune Consiliului de Miniștri propuneri privind:

- cadrul de ansamblu al sistemului de salarizare, pentru toate categoriile de personal;

- salariile tarifare pentru muncitori, personalul tehnic, economic, de specialitate, administrativ și de deservire;

- principiile generale de premiere, de acordare a sporurilor la salariu, precum și ale altor forme de cointeresare materială;

- nomenclatorul general al funcțiilor, precum și condițiile de încadrare și promovare pentru personalul tehnic, economic, de specialitate, administrativ și de deservire;

b) coordonează întocmirea de către ministere și celelalte organe centrale a indicatoarelor tarifare de calificare pentru muncitori și personalul operativ;

c) inițiază și experimenteaza, împreună cu ministerele și celelalte organe centrale interesate, forme noi de salarizare și premiere;

d) asigura aplicarea unitară pe ansamblul economiei a sistemului de salarizare și a celorlalte forme de cointeresare materială, în care scop da indicații metodologice și precizări în interpretarea actelor normative care se referă la acest domeniu;

e) controlează modul de aplicare a dispozițiilor legale în domeniul salarizarii și propune ministerelor și celorlalte organe centrale măsurile ce trebuie luate pentru eliminarea deficiențelor constatate.

Articolul 6

Ministerul Muncii are, în ce privește perfecționarea metodelor de conducere a activității economice, a organizării producției, a organizării și normarii muncii, precum și în domeniul perfecționării cadrelor în probleme de conducere și organizare, următoarele atribuții:

a) întocmește, în colaborare cu ministerele și celelalte organe centrale și supune Consiliului de Miniștri propuneri de măsuri de ansamblu, în scopul creșterii eficientei economice a activității organizațiilor socialiste;

b) efectuează studii și cercetări și elaborează indicații metodologice legate nemijlocit de nevoile practice ale economiei naționale, cu privire la stabilirea structurilor organizatorice pentru întreprinderi, organizații economice și instituții de stat, perfecționarea metodelor de conducere, a sistemului informațional, a formelor și metodelor de organizare a producției, a metodelor de organizare a proceselor și locurilor de muncă, a metodelor de stabilire a normativelor și normelor de muncă pentru toate categoriile de salariați, precum și alte indicații metodologice în problemele specifice acestui domeniu de activitate;

c) acorda asistența de specialitate întreprinderilor, organizațiilor economice și instituțiilor în îmbunătățirea metodelor de conducere, de organizare a producției, de organizare și normare a muncii și de perfecționare a pregătirii cadrelor în aceste domenii;

d) elaborează norme sau normative de muncă pentru unele funcții tehnice, economice, de specialitate, administrative și de deservire, cu o larga raspindire în economie;

e) elaborează proiectul planului de stat de normare a muncii pe ansamblul economiei naționale, pe baza propunerilor ministerelor și celorlalte organe centrale, iar după aprobare, urmărește modul de aplicare a acestuia;

f) își da acordul, din punct de vedere metodologic, cu privire la normele și normativele de muncă unificate pe ramuri ale economiei naționale, elaborate de ministere și celelalte organe centrale;

g) efectuează controlul de stat de specialitate asupra modului cum se elaborează și se aplică normele de muncă, precum și asupra modului cum se asigura modificarea acestora, atunci cînd intervin schimbări în organizarea producției, a muncii și în inzestrarea tehnica, stabilind totodată răspunderile și măsurile ce se impun pentru înlăturarea lipsurilor constatate;

h) analizează și controlează periodic încadrarea cu personal a ministerelor, a celorlalte organe centrale și a consiliilor populare județene și al municipiului București, pe baza statelor de funcțiuni și a structurilor organizatorice în vigoare;

i) organizează, împreună cu Ministerul Învățămîntului, cu celelalte organe de sinteza economică și cu ministerele economice interesate, sistemul de calificare și perfecționare profesională a cadrelor ce lucrează în domeniul conducerii activității economice; asigura, prin unitățile sale, perfecționarea pregătirii cadrelor de conducere și a specialiștilor în probleme de conducere și organizare; colaborează cu Ministerul Învățămîntului în exercitarea atribuțiilor acestuia, în vederea includerii în programele de învățămînt profesional, tehnic și economic de nivel mediu și superior a cunoștințelor necesare privind conducerea, organizarea producției, organizarea și normarea muncii;

j) urmărește și analizează modul în care se desfășoară activitatea de organizare a producției și a muncii în întreprinderi, organizații economice și instituții de stat; controlează modul de aplicare a măsurilor stabilite de conducerea de partid și de stat privind perfecționarea organizării producției și a muncii și informează Consiliul de Miniștri asupra constatărilor făcute;

k) sprijină activitatea cabinetelor județene, municipale și orășenești pentru probleme de organizare a producției și a muncii.

Articolul 7

Ministerul Muncii are, în ce privește legislația muncii, următoarele atribuții:

a) elaborează, împreună cu Ministerul Justiției, Uniunea Generală a Sindicatelor din România și alte organe centrale interesate, propuneri de reglementări pentru perfecționarea legislației muncii și le supune Consiliului de Miniștri;

b) îndrumă, coordonează și controlează activitatea privind stabilirea, desfășurarea și încetarea raporturilor juridice de muncă;

c) sprijină activitatea de încheiere a contractelor colective de muncă;

d) sprijină activitatea comisiilor de judecată privind soluționarea litigiilor de muncă.

Articolul 8

Ministerul Muncii are, în ce privește forta de muncă, următoarele atribuții:

a) analizează resursele de muncă și gradul de ocupare a acestora, precum și evoluția și structura forței de muncă în perspectiva, în raport cu dezvoltarea economiei naționale și colaborează cu Comitetul de Stat al Planificarii și Direcția Centrala de Statistica la elaborarea balanței forței de muncă; propune măsuri pentru utilizarea rațională a forței de muncă;

b) studiază și organizează, împreună cu organele competente, orientarea profesională a forței de muncă; colaborează la întocmirea planurilor de pregătire a cadrelor prin învățămîntul profesional, tehnic, ucenicie la locul de muncă și cursuri de scurta durata și urmărește modul în care se realizează repartizarea absolvenților și folosirea lor;

c) elaborează planul de recrutare a muncitorilor necalificati, în funcție de nevoile economiei naționale și urmărește îndeplinirea acestuia de către direcțiile județene și a municipiului București pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale;

d) ia măsuri pentru plasarea în munca a persoanelor care solicită aceasta, în raport cu pregătirea lor profesională și cu nevoile unităților.

Articolul 9

Ministerul Muncii are, în ce privește protecția muncii, următoarele atribuții:

a) îndrumă și controlează activitatea de protecție a muncii, în vederea asigurării unor condiții normale de muncă, precum și a prevenirii accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;

b) stabilește, împreună cu Ministerul Sănătății, norme republicane de protecția muncii; stabilește normativul republican pentru acordarea și utilizarea echipamentului de protecție și de lucru și controlează modul în care se acordă și se folosește acest echipament;

c) aproba clasificarea minelor din punct de vedere al emanatiilor de gaze;

d) controlează aplicarea normelor și măsurilor de protecție a muncii în elaborarea proiectelor, la construirea obiectivelor noi, instalațiilor și utilajelor, precum și modul în care sînt nominalizate și utilizate fondurile pentru protecția muncii;

e) analizează, împreună cu organele centrale interesate, cauzele accidentelor de muncă, stabilind măsuri de prevenire a acestora; controlează înregistrarea, evidenta și raportarea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale; cercetează, sub aspectul cauzelor și raspunderilor, accidentele de muncă colective, accidentele de muncă mortale și cele care au produs invaliditate, precum și acele accidente tehnice și avarii care au legătură cu protecția muncii;

f) urmărește generalizarea pe economie a introducerii celor mai bune aparate, dispozitive, instalații și a altor mijloace de protecție a muncii; îndrumă și controlează activitatea de propaganda privind protecția muncii.

Articolul 10

Ministerul Muncii are, în ce privește asigurările sociale și pensiile, următoarele atribuții:

a) organizează, îndrumă și controlează activitatea de asigurări sociale de stat și de pensii și sprijină metodologic sectoarele de activitate care au sisteme proprii de asigurări sociale și pensii;

b) stabilește, în condițiile legii, cotele privind contribuția pentru asigurările sociale de stat datorate de unități; pregătește proiectul de buget al asigurărilor sociale de stat și asigura executarea lui; gestionează fondurile realizate din contribuția angajaților pentru pensia suplimentară;

c) organizează, îndrumă și controlează activitatea de stabilire și plata a ajutoarelor și pensiilor cuvenite în cadrul asigurărilor sociale de stat, a pensiei suplimentare, precum și a pensiilor invalizilor și accidentatilor de război, urmașilor acestora și urmașilor celor morți sau dispăruți în război;

d) organizează, îndrumă și controlează, împreună cu Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor și cu celelalte organe competente, trimiterea la odihna și tratament balneoclimatic, în condițiile legii, a angajaților, pensionarilor, inclusiv a celor militari, membrilor lor de familie și a altor persoane; face propuneri în vederea modernizării și dezvoltării stațiunilor balneoclimatice;

e) organizează, împreună cu Ministerul Sănătății, activitatea de expertiza medicală a capacității de muncă și de recuperare a acesteia.

Articolul 11

Ministerul Muncii are, în domeniul asistenței sociale, următoarele atribuții:

a) organizează, coordonează și controlează activitatea de asistența socială; studiază problemele sociale ale proceselor de muncă, colectivităților sau persoanelor, și ia măsuri sau face propuneri, după caz, pentru rezolvarea lor;

b) înființează și organizează, cu acordul Ministerului Sănătății, Ministerului Învățămîntului și al organelor locale ale administrației de stat, după caz, unități de asistența socială;

c) organizează, îndrumă și controlează activitatea de orientare profesională și de calificare și recalificare, prin învățămînt special, a deficientilor și invalizilor, și asigura plasarea lor în munca;

d) asigura îndrumarea tehnica de specialitate în domeniul asistenței sociale a organelor locale ale administrației de stat și a unităților din subordinea acestora;

e) îndrumă și controlează activitatea privind stabilirea și plata alocației de stat pentru copii și a celorlalte alocații familiale; acorda ajutoare și alte prestații de asistența socială;

f) sprijină asociațiile de invalizi.

Articolul 12

Pe lîngă atribuțiile prevăzute la articolele 5-11 inclusiv, Ministerul Muncii:

a) colaborează cu Comitetul de Stat al Planificarii la pregătirea proiectului planului de stat de perspectiva și anual de muncă și salarii, precum și a indicatorilor de plan privind creșterea nivelului de trai al populației, în vederea utilizării cu maximum de eficienta a fondurilor alocate;

b) colaborează cu Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Finanțelor, Banca Naționala a Republicii Socialiste România și Direcția Centrala de Statistica la urmărirea și informarea periodică a Consiliului de Miniștri asupra îndeplinirii planului de muncă și salarii, propunind măsuri pentru asigurarea realizării lui;

c) colaborează cu Comitetul de Stat al Planificarii, Direcția Centrala de Statistica, Comitetul pentru Prețuri și Banca Naționala a Republicii Socialiste România la analiza evoluției nivelului de trai al angajaților și la elaborarea de propuneri către Consiliul de Miniștri privind măsuri pentru asigurarea realizării indicatorilor de plan referitori la creșterea nivelului de trai;

d) colaborează cu Consiliul Național al Cercetării Științifice la coordonarea activității de studii și cercetări în domeniul sau de activitate;

e) pregătește și asigura, împreună cu Ministerul Afacerilor Externe și cu alte organe centrale competente, participarea României la organizațiile internaționale care au preocupări în domeniul muncii și ocrotirii sociale și face propuneri în vederea încheierii, aderării sau denunțării înțelegerilor internaționale în acest domeniu; asigura îndeplinirea obligațiilor care decurg din activitatea de colaborare în cadrul relațiilor internaționale privitoare la munca și ocrotirea socială;

f) organizează cooperarea tehnico-științifică cu alte tari în domeniul sau de activitate;

g) stabilește, potrivit legii, împreună cu organele centrale competente, condițiile și modul de exercitare a meseriilor de către mestesugari în ateliere proprii;

h) acorda asistența tehnica și face propuneri organizațiilor cooperatiste și celorlalte organizații obștești în problemele specifice activității sale;

i) asigura aplicarea politicii partidului și statului în probleme de personal, în domeniul sau de activitate, în care scop:

- stabilește criterii unitare de selecționare, pregătire, perfecționare și promovare a personalului și controlează aplicarea lor în unitățile subordonate;

- stabilește necesarul de personal în perspectiva și ia măsuri de pregătire a acestuia, potrivit legii;

- angajează personalul pentru aparatul propriu; numește organele de conducere ale unităților din subordinea sa;

- organizează și asigura perfecționarea cadrelor de conducere și a specialiștilor;

- asigura baza materială și dotarea liceelor de specialitate și a școlilor profesionale din subordinea sa, precum și cadrele didactice de specialitate necesare;

j) editează lucrări și publicații de specialitate pentru raspindirea experienței celei mai înaintate din țara și din străinătate, precum și a rezultatelor cercetărilor proprii, și organizează expoziții în domeniul sau de activitate;

k) prezintă Consiliului de Miniștri proiecte de acte normative privitoare la problemele ce intră în atribuțiile sale;

l) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege.

Articolul 13

Ministerul Muncii are dreptul:

a) sa ceara organelor și organizațiilor socialiste actele, datele și informațiile necesare realizării atribuțiilor sale;

b) sa ceara unităților sa ia măsuri pentru înlăturarea deficiențelor constatate în ce privește protecția muncii și sa dispună oprirea parțială sau totală a activității în unități sau locuri de muncă, în cazul cînd nerespectarea normelor de protecție a muncii prezintă un pericol grav și iminent pentru viața sau sănătatea oamenilor muncii;

c) să constate contravențiile la normele de protecție a muncii, la elaborarea și aplicarea normelor de muncă, precum și la celelalte dispoziții ale legislației muncii.

Drepturile prevăzute în prezentul articol se exercită și de direcțiile județene pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale.

Inspectorii pentru protecția muncii, în exercitarea atribuțiilor lor, pot intră în incinta unităților la orice ora din zi sau din noapte, pe baza legitimatiilor eliberate de Ministerul Muncii.

Articolul 14

Ministerul Muncii este condus de Colegiul ministerului, organ deliberativ, care hotărăște în problemele generale privind activitatea ministerului.

Articolul 15

Colegiul ministerului se compune din:

a) ministru, primul adjunct al ministrului și adjunctii ministrului;

b) directori generali și directori din aparatul ministerului, conducatori ai unor unități din subordine, precum și specialiști cu experienta îndelungată și înaltă calificare din cadrul ministerului sau din afară acestuia;

c) un secretar al Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor și un secretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist, desemnați de conducerile acestor organe.

Componenta colegiului se aproba de Consiliul de Miniștri, la propunerea ministrului.

Președintele colegiului este ministrul; în lipsa ministrului, atribuțiile de președinte se îndeplinesc de primul adjunct al ministrului.

Articolul 16

La ședințele colegiului pot fi invitați delegați ai unor organe și organizații de stat ori obștești, interesate în examinarea problemelor supuse dezbaterii. De asemenea, la ședințele colegiului pot fi invitați specialiști din cadrul ministerului sau din afară acestuia.

Articolul 17

Colegiul ministerului își desfășoară activitatea în prezenta a cel puțin două treimi din numărul membrilor săi și adopta hotărîri cu majoritatea membrilor ce-l compun.

În caz de divergenta între ministru și majoritatea membrilor colegiului, problema asupra căreia nu s-a realizat un acord se supune vicepreședintelui Consiliului de Miniștri care coordonează activitatea ministerului; dacă una dintre părți nu este de acord cu soluția data, problema va fi supusă Biroului Permanent al Consiliului de Miniștri, pentru a hotărî.

Articolul 18

Ședințele colegiului au loc cel puțin o dată pe trimestru și se convoacă, în timp util, de ministru. Colegiul poate fi convocat și la cererea a cel puțin o treime din numărul membrilor săi.

Articolul 19

Colegiul ministerului în întregul său și fiecare membru în parte răspund în fața Consiliului de Miniștri pentru întreaga activitate a ministerului; fiecare membru al colegiului răspunde în fața colegiului și a președintelui acestuia pentru îndeplinirea sarcinilor ce-i sînt încredințate.

Articolul 20

Între ședințele colegiului, ministrul împreună cu primul adjunct al ministrului și adjunctii ministrului dezbat și rezolva probleme curente ale activității ministerului și stabilesc măsurile necesare pentru îndeplinirea operativă a hotărîrilor colegiului.

Articolul 21

În executarea hotărîrilor colegiului și în exercitarea atribuțiilor proprii, ministrul emite, potrivit legii, ordine, instrucțiuni, precum și alte acte prevăzute de lege, și da indicații obligatorii în domeniul de activitate al ministerului.

Articolul 22

Ministrul informează colegiul ministerului asupra principalelor probleme rezolvate în perioada dintre ședințe.

Articolul 23

Pentru analizarea unor probleme de mare complexitate sau care interesează întreaga activitate a ministerului, colegiul poate constitui colective de lucru cuprinzînd specialiști din cadrul ministerului sau din afară acestuia. Desemnarea specialiștilor din afară ministerului se va face cu acordul ministrului sau al conducătorului organului central respectiv.

Articolul 24

Ministerul are în conducerea sa un ministru, un prim-adjunct al ministrului și cinci adjuncți ai ministrului.

Primul adjunct al ministrului și adjunctii ministrului se numesc prin hotărîre a Consiliului de Miniștri, iar atribuțiile acestora se stabilesc de colegiul ministerului.

Articolul 25

Ministrul reprezintă ministerul în raporturile cu celelalte organe și organizații din țara, precum și în relațiile internaționale.

Articolul 26

În cadrul Ministerului Muncii funcționează Consiliul tehnico-științific, care se organizează și funcționează pe baza regulamentului emis de colegiul ministerului.

Din Consiliul tehnico-științific fac parte specialiști ai Ministerului Muncii și ai altor organizații socialiste; pentru angajații altor organizații socialiste, desemnarea se face cu acordul conducerii acestor organizații.

Articolul 27

Ministerul Muncii are următoarea structura organizatorică:

a) Departamentul salarizarii, cu:

- Direcția coordonării salarizarii;

- Direcția industrie;

- Direcția social-cultural, administrație de stat și economie locală;

- Direcția agricultura și circulația mărfurilor;

- Direcția construcții și transporturi;

- Oficiul special;

b) Institutul central de studii pentru problemele conducerii economiei, organizării muncii și perfecționării cadrelor, cu:

- Centrul de studii pentru conducerea economiei și organizarea producției;

- Centrul de studii pentru organizarea și normarea muncii;

- Centrul de perfecționare a pregătirii cadrelor de conducere din întreprinderi, care funcționează ca unitate exterioară;

c) Inspecția de stat pentru protecția muncii, cu:

- Inspectoratul general pentru protecția muncii în industria grea, transporturi și telecomunicații;

- Inspectoratul general pentru protecția muncii în activitatea geologica, miniera și petroliera;

- Inspectoratul general pentru protecția muncii în industria bunurilor de consum, agricultura și economia forestieră;

- Direcția norme, echipament și dispozitive de protecția muncii;

d) Direcția de sinteza și cooperare;

e) Direcția legislației muncii;

f) Direcția generală a forței de muncă;

g) Direcția generală de asigurări sociale și pensii;

h) Direcția asistența socială;

i) Direcția plan-finanțe;

j) Direcția de control;

k) Direcția de personal și învățămînt;

l) Direcția secretariat-administrativă.

Articolul 28

Departamentul salarizarii este condus de un consiliu de conducere, organ deliberativ, format din: șeful departamentului, care este și președintele acestuia, adjunctul sau, precum și un număr de membri dintre lucrătorii cu funcții de conducere din aparatul ministerului, desemnați de ministru.

Din consiliul de conducere al departamentului mai fac parte, ca membri, și cîte un reprezentant al Comitetului de Stat al Planificarii, Ministerului Finanțelor, Băncii Naționale a Republicii Socialiste România, Direcției Centrale de Statistica și Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, desemnați de conducerile organelor centrale respective.

Șeful departamentului este și prim-adjunct al ministrului.

Articolul 29

Institutul central de studii pentru problemele conducerii economiei, organizării muncii și perfecționării cadrelor este condus de un consiliu de conducere, organ deliberativ, format din președinte, care este adjunct al ministrului, și un număr de membri dintre conducătorii și specialiștii din unitățile componente, precum și ai unor ministere și organe centrale.

Componenta consiliului de conducere al institutului se aproba de ministrul muncii. Pentru membrii consiliului desemnați din afară institutului, numirea se va face cu acordul ministrului sau al conducătorului organului central respectiv.

Pe lîngă institut va funcționa o comisie de coordonare a pregătirii și perfecționării cadrelor din economie în probleme de conducere și organizare.

Articolul 30

Prevederile art. 16, 17 alin. 1, 18 și 23 se aplică în mod corespunzător și activității Consiliului Departamentului salarizarii și al Institutului central de studii pentru problemele conducerii economiei, organizării muncii și perfecționării cadrelor din economie.

În caz de divergenta între șeful departamentului sau președintele institutului central și majoritatea membrilor consiliului departamentului, respectiv al institutului central, problema asupra căreia nu s-a realizat un acord se supune Colegiului Ministerului Muncii, pentru a hotărî.

Consiliul departamentului, respectiv al institutului central, în întregul său și fiecare membru în parte, răspund în fața colegiului ministerului pentru întreaga activitate a departamentului, respectiv a institutului; fiecare membru al consiliului răspunde în fața consiliului și a președintelui acestuia pentru îndeplinirea sarcinilor ce-i sînt încredințate.

Articolul 31

Conducerea Inspecției de stat pentru protecția muncii este asigurata de șeful inspecției, care este și adjunct al ministrului, împreună cu inspectorii generali șefi și directorul Direcției norme, echipament și dispozitive de protecția muncii.

Articolul 32

Numărul maxim de posturi în administrația centrala, raportul minim dintre numărul funcțiilor de execuție și cel al funcțiilor de conducere, precum și ponderea personalului de deservire față de totalul salariaților, sînt cele prevăzute în anexa*) care face parte integrantă din prezentul decret.

___________

Articolul 33

Ministerul Muncii are în subordine institute și alte unități de cercetări științifice, unități de prestații, de adaptare profesională, de asistența socială și de învățămînt special pentru calificarea și recalificarea deficientilor și invalizilor, unități de evidenta și plata pensiilor și a altor prestații, precum și un centru de documentare și publicații.

Articolul 34

Atribuțiile, normele de funcționare și structura organizatorică, precum și competența materială și teritorială a unităților prevăzute în articolele 27 și 33, se stabilesc de colegiul ministerului, potrivit normelor legale.

Articolul 35

În centralele industriale și celelalte unități cu statut de centrala, întreprinderile industriale mari, exploatările miniere și santierele stabilite de Ministerul Muncii vor funcționa inspectori permanenți pentru protecția muncii.

Articolul 36

Atribuțiile de control în domeniul protecției muncii ale Ministerului Muncii nu se exercită în unitățile subordonate Ministerului Forțelor Armate, Ministerului Afacerilor Interne și Consiliului Securității Statului.

De asemenea, prevederile art. 9 lit. e) nu se aplică la Ministerul Forțelor Armate, Ministerul Afacerilor Interne și Consiliul Securității Statului.

Articolul 37

Prezentul decret intră în vigoare pe data de 20 noiembrie 1969.

Legea nr. 21/1967

privind înființarea Ministerului Muncii,

Decretul nr. 262/1969

privind reorganizarea activității în domeniul organizării și salarizarii, precum și orice alte dispoziții contrare, se abroga pe aceeași dată.