Decizia nr. 44/1996

Lucian Stangu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Legea nr. 17/1994

pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafețe locative, invocată de pârâtul Simion Nicolae în cauza civilă ce face obiectul Dosarului nr. 7.176/1994 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Președintele completului de judecată declara ședința deschisă.

La apelul nominal făcut de magistratul-asistent se constată că sunt prezenți: Vasiliu Mircea Dan - reclamant - personal, asistat de avocat Talupea Ioan care prezintă împuternicirea avocațială nr. 20.559, Chiriac Adrian, procuratorul reclamantului Vasiliu Mircea Dan, și Carstea Gabriel, care depune la dosar Decizia civilă nr. 2.782 din 8 noiembrie 1995 a Curții Supreme de Justiție.

Lipsa celelalte părți.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, judecătorul-raportor expune raportul privind excepția de neconstituționalitate invocată.

Președintele completului de judecată da cuvintul în fond părților prezente.

Având cuvintul, avocatul reclamantului solicita respingerea excepției, aratind ca este de acord cu raportul întocmit.

Chiriac Adrian, procuratorul reclamantului, luând cuvintul, menționează că a oferit în schimb pârâtului Simion Nicolae un spațiu de locuit corespunzător, cu plata în rate și la prețurile oficiale, acesta refuzind schimbul.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, menționînd ca din aplicarea unor acte normative unele persoane pot fi favorizate, iar altele nu.

Astfel de cazuri nu constituie discriminări în sensul situațiilor prevăzute la art. 4 alin. (2) din Constituție.

Președintele completului de judecată declara dezbaterile închise.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 26 septembrie 1995, pronunțată în Dosarul nr. 7.176/1994, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 din Legea nr. 17/1994 , invocată de pârâtul Simion Nicolae.

În motivarea excepției se susține ca prevederile

art. 5 din Legea nr. 17/1994 , raportate la

art. 64 din Legea nr. 5/1973 , contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece creează un regim diferit pentru diversele categorii de chiriași, unii beneficiind de prelungirea contractelor de închiriere, iar alții, care au închiriat de la proprietari particulari, putind fi obligați să se mute, pe baza unui schimb aprobat de justiție.

În același timp, chiriașii care locuiau în imobile proprietate de stat pot cumpara spațiul pe care îl ocupa, ceilalți neavînd aceasta posibilitate.

Se mai susține ca prevederile

art. 5 din Legea nr. 17/1994

ar fi fost constituționale, dacă nu s-ar fi făcut trimitere la prevederile

art. 64 din Legea nr. 5/1973 , ci s-ar fi prevăzut obligația de a se pune la dispoziția chiriașului o suprafața cu același regim juridic în cadrul proprietății de stat.

Instanța, exprimindu-și opinia, susține ca Curtea Constituțională nu este competența a se pronunța asupra schimbului de locuinta, deoarece este reglementat printr-o lege anterioară Constituției, semnalind, totodată, ca reclamanții s-au angajat în fața instanței ca, în cazul în care piritii vor dori sa cumpere spațiul în care ar urma să între prin schimb, să le vinda acest spațiu, chiar și în rate.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

S-a primit doar răspunsul Guvernului, care își exprima opinia ca excepția este neîntemeiată. Astfel, se susține ca excepția care vizează

art. 5 din Legea nr. 17/1994

a fost invocată ca urmare a unei interpretări gresite, de către părți, a dispozițiilor acestei legi, situația pârâtului fiind reglementată de

art. 2 și 4 din Legea nr. 17/1994 . Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității

art. 2 și 4 din Legea nr. 17/1994

prin Decizia nr. 30/1994, care a statuat ca prelungirea termenului de validitate a contractelor de închiriere este o măsura de politica legislativă care se înscrie în ansamblul prevederilor constituționale, determinata de necesitatea realizării protecției sociale a unor categorii de persoane.

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile

art. 5 din Legea nr. 17/1994

coroborate cu dispozițiile

art. 64 din Legea nr. 5/1973 , raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Constata ca, potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și art. 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, este competența să soluționeze excepția.

Excepția de neconstituționalitate invocată se referă la dispozițiile art. 5 din Legea nr. 17/1992, potrivit cărora prevederile referitoare la prelungirea sau la reînnoirea contractelor de închiriere nu se aplică în cazul litigiilor dintre proprietar și chiriaș, având ca obiect schimbul prevăzut de

art. 64 din Legea nr. 5/1973 , și nici contractelor de închiriere încheiate de chiriași cu proprietari particulari după data de 1 ianuarie 1990.

Pronunțăndu-se asupra textului

art. 5 din Legea nr. 17/1994 , Curtea Constituțională a transat problema neconstitutionalitatii, decizia sa fiind obligatorie. Argumentele invocate în susținerea excepției nu sunt de natura sa afecteze ideea ca textul este neconstitutional.

În aplicarea unor acte normative pot aparea situații în care unele persoane sunt favorizate, iar altele nu. Uneori aceste efecte sunt urmărite chiar de legiuitor, alteori decurg din situațiile juridice concrete ce se stabilesc fără ca legiuitorul sa fi urmărit producerea lor.

Astfel de cazuri nu reprezintă discriminări.

Potrivit art. 16 din Constituție, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii sau discriminări.

În art. 4 alin. (2) din Constituție sunt arătate criteriile ce justifica considerarea ca discriminatorie a unei măsuri: rasa, naționalitatea, originea etnică, limba, religia, sexul, opinia, apartenența politică, averea sau originea socială.

Faptul ca, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective.

Respectînd dreptul de proprietate, legea nu putea dispune vânzarea proprietății aparținând unor persoane particulare chiriașilor care ocupa spațiile locative.

Închirierea este, în dreptul civil, un simplu act de administrare care nu afectează atributul dispoziției ca prerogativa a dreptului de proprietate.

Proprietarului îi rămâne intact dreptul de proprietate, beneficiind de toate prerogativele ce decurg din el: aceasta rezultind chiar din prevederile art. 135 alin. (1) din legea fundamentală, care impune statului ocrotirea proprietății. În acest sens garantarea dreptului de proprietate presupune protecția tuturor prerogativelor acestui drept și, în mod special, a dreptului de dispoziție. Proprietarului nu i se poate impune prin lege, în cadrul raporturilor contractuale, o obligație la care nu și-a dat consimțământul.

Propunerea autorului excepției, de a se reglementa punerea la dispoziția chiriașului a unei suprafețe cu același regim juridic în cadrul proprietății de stat, nu poate fi primită de Curtea Constituțională, deoarece, dacă ea ar condiționa astfel constituționalitatea textului, ar face în esenta opera de legiuitor pozitiv.

Activitatea Curții are o dubla limita, pe de o parte este ținuta în cadrul controlului pe calea excepției de neconstituționalitate, astfel cum prevede art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, de examinarea numai a prevederilor "de care depinde judecarea cauzei" și care au fost stabilite în procesul în care s-a invocat excepția, iar pe de altă parte, ea nu se poate substitui Parlamentului și sa elaboreze o noua reglementare sau sa o modifice pe cea existenta.

"Schimbul fortat" nu poate fi nici el calificat drept neconstitutional, deoarece el reprezintă o măsura de reintregire a atributelor de proprietate, care operează sub autoritatea justiției, instanțele fiind libere sa pronunțe orice hotărâre pe care o considera temeinica și legală în raport cu probele efectuate în cauza, deci cu titlul pe care îl invoca reclamantul.

Fața de cele arătate, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 din Legea nr. 17/1994

urmează a fi respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Legea nr. 17/1994 , invocată de Simion Nicolae în Dosarul nr. 7.176/1994 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 1996.