Decizia nr. 322/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 și 75 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Aurel Ionescu în Dosarul nr. 1.183/2003 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal răspund autorul excepției, precum și părțile Asociația de proprietari din Bd. Națiunilor Unite nr. 8, bl. 104, sc. 4, sectorul 5, București, prin împuternicit cu delegație la dosar, și Nicolae Zadarojnea. Lipsește partea Ioana David, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererilor Asociației de proprietari depuse la dosarul cauzei, prin care aceasta solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, precum și respingerea cererii autorului excepției pentru acordarea asistenței juridice gratuite și pentru scutirea de taxă de timbru.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepției arată că discriminarea este interzisă de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar Protocolul adițional la această convenție prevede că exproprierea este justificată numai în caz de utilitate publică. Consideră că, în conformitate cu dispozițiile art. 31 din anexa nr. 2 la

Legea locuinței nr. 114/1996 , asociația de proprietari este scutită de taxa de timbru, fapt discriminatoriu prin raportare la obligația autorului la plata taxei de timbru. De asemenea, apreciază că prevederile

Hotărârii Guvernului nr. 400/2003

permit ca reprezentanții asociației proprietarilor să recurgă la abuzuri grave, precum și că art. 26-33 din acest act normativ conferă asociației privilegii asupra bunurilor proprietarilor. Consideră că astfel se încalcă dreptul de proprietate al acestora, și anume prerogativa de dispoziție. Pe de altă parte, arată că el nu a invocat în fața instanței de judecată neconstituționalitatea dispozițiilor art. 74 și 75 din Codul de procedură civilă, ci a prevederilor art. 31 din anexa nr. 2 la

Legea nr. 114/1996 , precum și a dispozițiilor

Hotărârii Guvernului nr. 400/2003 , iar instanța a reținut greșit obiectul excepției de neconstituționalitate.

Având cuvântul, reprezentantul Asociației de proprietari arată că argumentele autorului excepției de neconstituționalitate sunt nefondate, sens în care a depus la dosar două cereri, însoțite de un număr de 26 de anexe.

Partea Nicolae Zadarojnea este de acord cu opinia reprezentantului asociației și solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 74 și 75 din Codul de procedură civilă. Consideră că, în conformitate cu prevederile art. 146 din Constituția României, republicată, și cu dispozițiile

art. 12 din Legea nr. 47/1992 , republicată, cererea prin care autorul excepției solicită extinderea controlului de constituționalitate asupra prevederilor art. 31 din anexa nr. 2 la

Legea nr. 114/1996 , precum și asupra dispozițiilor

Hotărârii Guvernului nr. 400/2003 , direct în fața Curții Constituționale, este inadmisibilă. Pune concluzii de respingere a excepției, apreciind că prevederile art. 74 și 75 din Codul de procedură civilă reprezintă o garanție a accesului liber la justiție. Apreciază că, în realitate, autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit de modul de aplicare a legii de către instanță, ceea ce însă constituie atributul exclusiv al acesteia.

Curtea, deliberând, respinge, în temeiul

art. 29 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cererea autorului excepției, formulată în fața sa, prin care acesta solicită extinderea controlului de constituționalitate asupra dispozițiilor art. 31 din anexa nr. 2 la

Legea nr. 114/1996

și ale

Hotărârii Guvernului nr. 400/2003 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 noiembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr.1.183/2003, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 și 75 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Aurel Ionescu într-o cauză civilă având ca obiect obligația de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că asociația de locatari cu care se află în litigiu este scutită de plată taxelor de timbru, în vreme ce el, în calitate de reclamant, este supus plății acestor taxe, ceea ce reprezintă un tratament diferențiat al părților. Arată că Legea fundamentală consacră prioritatea pactelor și tratatelor internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, iar art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale are titlul "Dreptul la un proces echitabil". Apreciază că îi este încălcat dreptul la un proces echitabil, precum și accesul liber la justiție, deoarece nu i-a fost acordată scutire de taxă de timbru.

Judecătoria Sectorului 5 București apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 74 și 75 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, întrucât acestea nu aduc atingere dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție, ci, din contră, îl ocrotesc.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere arată că, prin conținutul său, asistența judiciară constituie un instrument de garantare a principiului constituțional privind accesul liber la justiție și nicidecum de încălcare a acestuia. Consideră că dreptul la un proces echitabil nu suferă nici o atingere prin reglementarea asistenței juridice. Arată că tratamentul diferențiat al timbrării pentru asociațiile de proprietari și proprietarii-pârâți, datorat scutirii prevăzute în art. 31 alineatul final din anexa nr. 2 la

Legea locuinței nr. 114/1996 , este justificat de necesitatea de a nu mări cheltuielile asociației și ale membrilor acesteia, ori riscul acestora în cazul insolvabilității debitorului. Apreciază, însă, că această diferențiere de regim juridic nu își are temeiul în nici una dintre prevederile art. 74 sau 75 din Codul de procedură civilă.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 74 și 75 din Codul de procedură civilă instituie o procedură specială privind acordarea de asistență judiciară și nu conțin prevederi care să îngrădească accesul liber la justiție. Arată că starea de nevoie prevăzută în art. 74 trebuie dovedită, instanța de judecată urmând a dispune cu privire la admisibilitatea cererii de acordare a asistenței judiciare, fără dezbateri, prin încheiere, în camera de consiliu; această încheiere nu are autoritate de lucru judecat, deoarece, în conformitate cu art. 75 alin. 2, solicitantul are posibilitatea de a reitera cererea de asistență judiciară. Totodată, constată că partea căreia instanța i-a respins cererea de asistență judiciară, printr-o încheiere irevocabilă, are posibilitatea de a ataca această soluție. Consideră că dispozițiile de lege criticate sunt norme procedurale, iar reglementarea lor este de competența exclusivă a legiuitorului. Apreciază că, în conformitate cu jurisprudența Curții Constituționale, dreptul privind accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitatea acestuia, iar, ca o garanție a asigurării acestui drept, Codul de procedură civilă reglementează procedura acordării de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru (art. 74-81). De altfel, liberul acces la justiție nu este un drept absolut și, întrucât valorificarea sa necesită concursul statului, poate face obiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși esența dreptului și sunt respectate condițiile prevăzute în art. 53 din Constituție, republicată. Constată că, în realitate, ceea ce a determinat ridicarea excepției este modul de aplicare, de către instanța de judecată, a dispozițiilor legale criticate. În concluzie, Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 74 și 75 din Codul de procedură civilă sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 74 și 75 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:

- Art. 74: "Cel care nu e în stare să facă față cheltuielilor unei judecăți, fără a primejdui propria sa întreținere sau a familiei sale, poate cere asistență juridică.";

- Art. 75: "Asistența judiciară cuprinde:

1. acordarea de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în condițiile legii;

2. apărarea și asistența gratuită printr-un avocat delegat de baroul avocaților.

Asistența judiciară poate fi încuviințată oricând în cursul judecății, în totul sau numai în parte."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate contravin art. 16 alin. (1) și art. 21 din Constituție, care au următorul conținut:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 21: (1) "Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constată că aceasta este neîntemeiată și, în consecință, urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit de faptul că asociația de locatari cu care se află în proces este scutită de taxa de timbru, în condițiile în care el este ținut să o achite. Pretinsa discriminare pe care autorul o reclamă nu își are însă suportul în textele de lege supuse controlului, ci în cu totul altă reglementare, cu privire la care Curtea Constituțională nu a fost sesizată.

Critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 și 75 din Codul de procedură civilă este lipsită de relevanță, întrucât, atât redacțional, cât și prin finalitatea urmărită, acestea nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și art. 21 din Constituție, republicată, ci, dimpotrivă, le dau expresie, materializând preocuparea legiuitorului de a complini insuficiența posibilităților materiale ale celor care apelează la justiție pentru apărarea drepturilor și intereselor lor legitime. În această manieră se asigură egalitatea de tratament între subiectele de drept, principiu care, în materie procesuală, îmbracă forma specifică a egalității de arme între justițiabili, precum și premisele accesului liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Împrejurarea că, în speță, instanța de judecată a respins cererea petentului, întemeiată pe cele două texte legale, este o măsură care se integrează în activitatea de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței, și nu relevă nici un aspect de neconstituționalitate a reglementărilor în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 și 75 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Aurel Ionescu în Dosarul nr. 1.183/2003 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 septembrie 2004.