Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 128/1996

referitoare la excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) și ale art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 69/1994 , ale art. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1993, ale art. 115 din Legea nr. 69/1991 și ale Hotărârii Guvernului nr. 597/1992

prezumat în vigoare

Data actului
23 octombrie 1996
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 1 din 7 ianuarie 1997
Citat de
1 act
Citează
13 acte
Structură
1 articol · 12.232 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Are ca temei 5

  • Decretul nr. 31/1954 30 ianuarie 1954 (prevederi anume) privitor la persoanele fizice și persoanele juridice
  • Legea nr. 29/1990 7 noiembrie 1990 LEGEA contenciosului administrativ
  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • OG nr. 15/1993 9 august 1993 (prevederi anume) privind unele măsuri pentru restructurarea activității regiilor autonome
  • OG nr. 69/1994 26 august 1994 privind unele măsuri pentru reorganizarea regiilor autonome de interes local

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) și ale

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 69/1994

privind unele măsuri pentru organizarea regiilor autonome de interes local, ale art. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1993 privind unele măsuri pentru restructurarea activității regiilor autonome, ale

art. 115 din Legea administrației publice locale nr. 69/1991 , precum și ale

Hotărârii Guvernului nr. 597/1992

privind trecerea sub autoritatea consiliilor locale sau, după caz, județene, a regiilor autonome și societăților comerciale cu capital integral de stat, care prestează servicii publice de interes local sau județean, invocate de Regia Autonomă "Radet" Deta și de Bendariu Ioan, reclamanți în Dosarul nr. 114/CA/1995 al Tribunalului Timiș, Secția civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părților legal citate.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei.

Președintele completului de judecată, constatind cauza în stare de judecată, da cuvintul procurorului care, apreciind ca judecarea cauzei nu depinde de textele atacate ca neconstituționale, solicita respingerea excepțiilor invocate ca neintemeiate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 2 aprilie 1996, pronunțată în Dosarul nr. 114/CA/1995, Tribunalul Timiș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) și ale

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 69/1994 , ale art. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1993, ale

art. 115 din Legea nr. 69/1991 , precum și ale

Hotărârii Guvernului nr. 597/1992 , invocate de Regia Autonomă "Radet" Deta și de Bendariu Ioan.

În fapt, se arata ca reclamanții Regia Autonomă "Radet" Deta și Bendariu Ioan au chemat în judecata Consiliul Local al Orașului Deta, solicitând, în baza Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, anularea Hotărârii nr. 38 din 20 iunie 1996, prin care domnul Bendariu Ioan a fost destituit din funcția de director al Regiei Autonome "Radet" Deta. În motivarea acțiunii, reclamanții susțin ca hotărârea este "nelegală și inoportuna", deoarece Consiliul Local al Orașului Deta nu avea calitatea de a-l demite pe director.

La termenul de judecată din 26 martie 1996, reclamanții au invocat excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor menționate.

În motivarea excepțiilor se susține ca art. 4 alin. (1) și

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 69/1994 , aprobată prin Legea nr. 135/1994, precum și art. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1993 trebuie examinate, sub aspectul constituționalității, în raport cu art. 1 alin. 1, art. 3 alin. 2, art. 4 alin. 2 și art. 41 alin. 1 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice ca regii autonome și societăți comerciale, cu art. 40-44 și art. 46-50 din Decretul nr. 31/1954 cu privire la persoanele fizice și juridice, cu art. 2 din Legea privatizării societăților comerciale nr. 58/1991, iar apoi, în totalitatea lor, să fie analizate în raport cu prevederile art. 15 alin. (2), ale art. 72 alin. (1) și alin. (3) lit. o) și r), precum și ale art. 150 alin. (1) și (2) din Constituție. De asemenea, sunt supuse controlului de constituționalitate

art. 115 din Legea nr. 69/1991

și

Hotărârea Guvernului nr. 597/1992 , fără a se arata însă prevederile constituționale incalcate.

Exprimindu-și opinia, Tribunalul Timiș - Secția civilă apreciază excepțiile ca neintemeiate, deoarece "exista o sincronizare a dispozițiilor cuprinse în actele normative publicate succesiv, începând cu Legea nr. 15/1990,

Legea nr. 69/1991 , Ordonanța Guvernului nr. 15/1993 și

Ordonanța Guvernului nr. 69/1994 , care nu contravin Constituției României".

În vederea soluționării excepțiilor, au fost solicitate, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul sau de vedere Guvernul apreciază excepțiile ca neintemeiate, deoarece motivarea acestora "nu se referă concret la prevederile constituționale care ar fi incalcate, ci consta în aceea ca se pretinde examinarea textelor invocate în raport cu unele dispoziții din alte legi și, pe ansamblu, analizarea lor sub aspectul constituționalității".

Cît privește textele constituționale pretinse a fi incalcate, considera ca acestea sunt "enunțate la modul general" și "nu au legătură cu obiectul litigiului aflat pe rolul Tribunalului Timiș, respectiv anularea unei hotărâri a consiliului local, de eliberare din funcție a directorului Regiei Autonome <<Radet>> Deta".

În legătură cu

Hotărârea Guvernului nr. 597/1992 , apreciază că nu poate fi extinsă competența materială a Curții Constituționale și asupra hotărîrilor Guvernului.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, precum și dispozițiile atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1, 3 și 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se poate pronunța cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 4 alin. (1) și ale

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 69/1994 , ale art. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1993, precum și ale

art. 115 din Legea nr. 69/1991 .

Cît privește neconstituționalitatea prevederilor

Hotărârii Guvernului nr. 597/1992 , se retine ca, potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție, Curtea Constituțională este competența să se pronunțe, în cadrul controlului ulterior, numai asupra constituționalității legilor și ordonanțelor emise de Guvern, deci nu și cu privire la hotărârile acestuia.

De asemenea, Curtea, fiind o instanța de contencios constituțional, nu are calitatea sa judece conformitatea unor acte normative între ele, cum ar fi raportarea dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 69/1995 și ale art. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1993 la prevederile art. 40-44 și ale art. 46-50 din Decretul nr. 31/1954 și la cele ale art. 2 din Legea nr. 58/1991. Atributia Curții este limitată numai la examinarea conformitatii actelor normative criticate cu prevederile Constituției, nu și în privinta corelării lor cu alte categorii de acte normative.

În legătură cu constituționalitatea art. 4 alin. (1) și a

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 69/1994

se retine ca dispozițiile criticate nu infring nici o norma constituțională. Astfel, art. 4 alin. (1) prevede obligațiile consiliilor județene și locale de a reorganiza regiile autonome de interes local, iar art. 5, ca aceste regii funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară. Dimpotriva, reglementarea criticata da expresie legislativă normei constituționale cuprinse în art. 119 din Constituție, care statorniceste principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice.

Conținutul art. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1993 este următorul: "Activitatea curenta a regiei autonome este condusă de un director general sau de un director numit de ministerul de resort". Or, Regia Autonomă "Radet" Deta nu este o regie autonomă în subordinea Guvernului.

*) Definitivă prin nerecurare.

Ioan Deleanu - președinte

Articolul 20

alin. (2) lit. i) din Legea nr. 69/1991 , republicată, prevede expres atributia consiliului local de a numi și de a elibera din funcție, în condițiile legii, pe conducătorii agenților economici, deci și pe cei ai regiilor autonome și ai instituțiilor publice de interes local, care se afla sub autoritatea sa. Regia Autonomă "Radet" Deta are incontestabil acest statut, fie și pentru faptul ca însăși componenta consiliului sau de administrație a fost aprobată, în temeiul aceluiași

art. 20 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 69/1991 , republicată, de către Consiliul Local al orașului Deta, prin Hotărârea nr. 58 din 10 decembrie 1992. De altminteri, este de observat ca prevederile citate din

Legea nr. 69/1991

nu pot fi considerate ca neconcordante cu principiul autonomiei locale și cu cel al descentralizării serviciilor publice, consacrat de art. 119 din Constituție.

Referitor la invocarea art. 150 din Constituție se retine ca, potrivit prevederilor acestuia, legile existente la data adoptării Constituției rămân în vigoare în măsura în care nu contravin prevederilor Constituției.

Critica poate fi reținută spre examinare doar în ceea ce privește

art. 115 din Legea nr. 69/1991 , cele doua ordonanțe guvernamentale fiind adoptate în anii 1993 și 1994, deci ulterior adoptării Constituției. Cît despre

art. 115 din Legea nr. 69/1991 , se constată că el a fost modificat prin art. 126 din Legea nr. 24 din 12 aprilie 1996; acesta prevede că defalcarea și trecerea în proprietatea comunelor, a orașelor sau a județelor a bunurilor și valorilor de interes local din domeniul public și privat al statului se fac prin hotărâre a Guvernului, în condițiile legii patrimoniul public și privat. Deci, pe de o parte, art. 115 a fost abrogat, iar pe de altă parte, textul ce i-a luat locul (art. 126) nu a fost criticat pentru vreun motiv de neconstituționalitate. Or, potrivit practicii sale constante, Curtea nu se poate pronunța asupra constituționalității unui text legal ce nu mai este în vigoare, la data pronunțării prezentei decizii el fiind expres abrogat prin Legea nr. 24/1996.

Se mai retine ca deopotrivă neîntemeiată și critica relativă la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție de către aceleași texte cuprinse în cele doua ordonanțe ale Guvernului, nici unul neconținând dispoziții retroactive. Nu sunt, de asemenea, incidente în speta nici dispozițiile art. 150 alin. (2) din Constituție referitoare la adaptarea vechii legislații de către Consiliul Legislativ, acest aspect neavînd nici o relevanta în raport cu atribuțiile stabilite prin Constituție și prin Legea nr. 47/1992 pentru Curtea Constituțională.

În ceea ce privește aplicabilitatea art. 72 alin. (1) și alin. (3) lit. o) și r) din Constituție la

Ordonanța Guvernului nr. 69/1994

și la Legea nr. 135/1994, prin care aceasta a fost aprobată, din examinarea procesului de adoptare a Legii nr. 135/1994 reiese ca, existind divergențe între textul votat de fiecare dintre cele două Camere ale Parlamentului, a fost constituită o comisie de mediere al carei raport a fost adoptat, separat, de către Senat și Camera Deputaților în ședința din 19 decembrie 1994. Rezultatul voturilor reflecta respectarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) din Constituție relativ la majoritatea necesară pentru adoptarea legilor organice. Astfel, în Senat au votat "pentru" 92 de senatori din 143, iar în Camera Deputaților s-au pronunțat în favoarea raportului 254 de deputați din 340, respectiv peste limitele de 72 de senatori și 171 de deputați, cerute de Constituție pentru adoptarea unei legi organice, asa cum rezultă din Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 273/1994 și nr. 274/1994.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 15 alin. (2), ale art. 72 alin. (1) și alin. (3) lit. o) și r), ale art. 150 și ale art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 și ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) și ale

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 69/1994 , ale art. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1993, ale

art. 115 din Legea nr. 69/1991

și ale

Hotărârii Guvernului nr. 597/1992 , invocate de Regia Autonomă "Radet" Deta și de Bendariu Ioan în Dosarul nr. 114/CA/1995 al Tribunalului Timiș, Secția civilă.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 1996.

PREȘEDINTE,
prof.univ.dr. Ioan Deleanu
Magistrat-asistent,
Doina Suliman

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.