Decizia nr. 86/1996

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Georgeta Panoviciu - magistrat-asistent

Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 din Codul muncii, invocată, în cadrul unui litigiu de muncă, de către Societatea Comercială "Tepro" - S.A. Iași, în calitate de intimata.

Președintele completului de judecată declara ședința deschisă.

La apelul nominal făcut de magistratul-asistent se constată că este prezent consilierul juridic Toader Pica, în calitate de reprezentant al Societății Comerciale "Tepro" - S.A. Iași, care depune la dosar delegația nr. 7.166 din 28 august 1996.

Lipsește Sahleanu Virgil, contestator în Dosarul nr. 12.374/1995 al Judecătoriei Iași.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele completului de judecată da cuvintul în fond părților prezente.

Reprezentantul Societății Comerciale "Tepro" - S.A. Iași, având cuvintul, solicita admiterea excepției, susținând ca prevederile art. 19 lit. a), b) și c) din Codul muncii, pe care contestatorul Sahleanu Virgil își întemeiază contestația împotriva desfacerii contractului de muncă, sunt neconstituționale. Arata în acest sens ca enuntul articolului face referire la notiunile: "unități socialiste", "asigurarea unui loc de muncă" cu referire la persoana încadrată, "principiul socialist al repartiției" și la "asigurarea stabilitatii în munca", terminologie care nu-și mai găsește aplicabilitatea, având în vedere transformările politico-sociale și economice care au avut loc după anul 1989. Precizează ca unitatea pe care o reprezintă s-a transformat în societate comercială pe acțiuni, al carei manager, potrivit prevederilor art. 14 lit. b) din Legea nr. 66/1993, "selecteaza, angajează și concediază personalul salariat". În sensul celor arătate, reprezentantul Societății Comerciale "Tepro" - S.A. Iași depune la dosar note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, aratind ca este de acord cu concluziile raportului întocmit în cauza.

Președintele completului de judecată declara dezbaterile închise.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 11 martie 1996, pronunțată în Dosarul nr. 12.374/1995, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 din Codul muncii, invocată, în cadrul unui litigiu de muncă, de către Societatea Comercială "Tepro" - S.A. Iași în calitate de intimata.

În motivarea excepției se susține ca prevederile art. 19 lit. a), b) și c) din Codul muncii sunt neconstituționale, deoarece terminologia folosită în enuntul articolului nu-și mai găsește aplicabilitatea, având în vedere transformările politico-sociale care au avut loc după anul 1989. Astfel, sunt folosite notiunile: "unități socialiste", "principiul socialist al repartiției", "asigurarea unui loc de muncă" cu referire la persoana încadrată; or, unitatea intimata s-a transformat după anul 1989 în societate comercială pe acțiuni, al carei manager, conform prevederilor art. 14 lit. b) din Legea nr. 66/1993, "selecteaza, angajează și concediază personalul salariat". Se mai susține ca, în condițiile organizării libere a economiei, noțiunea "unități socialiste" este incompatibilă cu principiile și cu unele texte ale Constituției.

În punctul de vedere comunicat prin încheiere, instanța susține ca "textul amintit nu face referire la unitățile socialiste. Chiar dacă nu exista aceasta mențiune, cu atât mai mult în actualele condiții economice și având în vedere noile prevederi legislative în domeniul dreptului muncii, invocarea unui asemenea temei într-o contestație la desfacerea contractului de muncă are caracter fortat. Chiar dacă dreptul la munca este garantat prin Constituție, art. 19 din Codul muncii nu poate și nu trebuie să fie interpretat în sensul obligării unităților aflate în curs de privatizare de a menține în funcție și de a asigura loc de muncă foștilor salariați".

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere Senatului, Camerei Deputaților și Guvernului.

S-a primit răspuns numai din partea Guvernului. Remarcind ca din încheierea instanței nu rezultă criticile ce se aduc art. 19 din Codul muncii față de prevederile constituționale, Guvernul se referă la lit. c) a articolului sus-citat, aratind ca prevederile acestuia nu contravin prevederilor art. 38 din Constituție, care reglementează dreptul la munca și la protecția socială a muncii. De altfel, Guvernul considera ca textul menționat nu încalcă nici o alta dispoziție constituțională, iar față de împrejurarea ca în România nu mai exista, indiscutabil, "unități socialiste", Guvernul considera ca aceasta expresie se înlocuiește atât în art. 19, cît și în cuprinsul tuturor textelor Codului muncii, cu noțiunea de "unități", care este explicata în art. 188 din același cod. În aceste condiții, Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este fondată.

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile art. 19 din Codul muncii, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și prevederile art. 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională este competența sa judece excepția invocată, deoarece Codul muncii continua să se aplice și în prezent.

Din cuprinsul reglementărilor date raporturilor de muncă prin textele Codului muncii, unitățile socialiste au dispărut ca subiecte ale acestor raporturi. Aceste reglementări urmează însă a fi aplicate, în continuare, raporturilor ce se stabilesc între salariații persoanelor juridice, care au rezultat din transformarea fostelor unități socialiste, inclusiv după privatizarea acestora, potrivit legii. Reglementarea din Codul muncii se aplică, de altfel, atunci când nu exista o incompatibilitate manifesta între cuprinsul lor și specificul activităților economice și sociale din prezent, și raporturilor dintre salariați și agenții economici privati, constituiți ca atare, în calitatea lor de persoane juridice. Ea a căpătat deci o sfera de acțiune foarte larga, incluzind, în principiu, toate persoanele juridice, publice sau private, denumirea "unități socialiste" din cuprinsul tuturor textelor Codului muncii fiind înlocuită implicit prin aceea de "unități", având înțelesul stabilit prin art. 188 din același cod.

Independent însă, dacă se admite sau nu o modificare tacită a terminologiei Codului muncii, textele acestuia se aplică - cu excepția cazurilor în care ar fi potrivnice prevederilor Constituției sau dispozițiilor cuprinse în legile ulterioare - în cazul tuturor raporturilor de muncă stabilite între agenții economici și salariații acestora.

Aceasta, deoarece art. 183 alin. (1) din Codul muncii prevede că dispozițiile acestui cod se aplică și "raporturilor de muncă stabilite cu persoane juridice, altele decît unitățile socialiste", ceea ce are înțelesul ca reglementarea din Codul muncii a avut și în trecut - și continua să aibă și în prezent - caracterul de drept comun pentru orice raporturi juridice de muncă fundamentate pe contractele individuale de muncă, indiferent cine efectuează angajarea.

De aceea între prevederile art. 19 din Codul muncii și textele constituționale nu poate fi vorba de incompatibilitate; dimpotriva, aceste texte corespund pe deplin prevederilor art. 38 din Constituție, potrivit cărora dreptul la munca nu poate fi îngrădit, salariații având dreptul la protecția socială a muncii.

Fața de considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca nefondata excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 lit. a), b) și c) din Codul muncii, invocată de Societatea Comercială "Tepro" - S.A. Iași în Dosarul nr. 12.374/1995 al Judecătoriei Iași.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 4 septembrie 1996.