Decizia nr. 153/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, ridicată de Societatea Comercială "Siretul" - S.A. din Bucecea în Dosarul nr. 2.500/1999 al Judecătoriei Botosani.

La apelul nominal răspunde Doina Zmau. Lipsește Societatea Comercială "Siretul" - S.A. din Bucecea, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, Doina Zmau susține ca schimbarea locului sau de muncă și, implicit, a felului muncii sunt ilegale, deoarece contractul individual de muncă a fost modificat unilateral, incalcandu-se astfel dispozițiile art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ridicate, considerând că nu se justifica schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, concretizata în Decizia nr. 86 din 4 septembrie 1996.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Judecătoria Botosani, prin Încheierea din 24 mai 1999, pronunțată în Dosarul nr. 2.500/1999, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, ridicată de Societatea Comercială "Siretul" - S.A. din Bucecea, județul Botosani, într-o cauza ce are ca obiect contestația formulată de Doina Zmau împotriva deciziei de modificare unilaterala a contractului individual de muncă, emisă de autoarea excepției.

În motivarea excepției se susține ca art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii "este abrogat implicit, deoarece face vorbire de persoane încadrate în unitățile socialiste". Întrucât "asemenea unități nu mai exista, ele fiind transformate potrivit

Legii nr. 15/1990

în societăți comerciale și regii autonome..., nici persoanelor încadrate la unitățile nouinfiintate nu li se mai aplica prevederile care erau valabile pentru unitățile de tip socialist". Deoarece nici Constituția și nici legislația de după 1989 nu se mai referă la organizații socialiste, "iar art. 134 din Constituție stabilește ca economia României este o economie de piața, dispozițiile legale criticate sunt abrogate prin efectul prevederilor constituționale ale art. 150 alin. (1)". În acest sens se invoca și Decizia Curții Constituționale nr. 82 din 29 aprilie 1997, prin care s-a reținut abrogarea dispozițiilor

art. 13 alin. 3 din Legea nr. 1/1970 , în măsura în care se referă la societățile comerciale.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază excepția ridicată ca nefondata, deoarece textul de lege își menține valabilitatea. Și aceasta, chiar dacă expresia "unitățile socialiste" este o expresie perimata, fiindca face "referire la aceeași persoana juridică", existenta în continuare.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția este neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii "nu contravin prevederilor art. 38 din Constituție, care reglementează dreptul la munca și la protecția socială a muncii, și nici altor dispoziții constituționale". În acest sens se invoca Decizia Curții Constituționale nr. 86 din 4 septembrie 1996, prin care s-a decis ca dispozițiile art. 19 alin. (1) lit. a), b) și c) din Codul muncii sunt constituționale. În continuare se menționează că, potrivit art. 183 alin. (1) din Codul muncii, prevederile acestuia se aplică și "raporturilor de muncă stabilite de persoane juridice, altele decât unitățile socialiste".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție,

art. 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Critica de neconstituționalitate vizează art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, conform căruia "Persoana încadrată într-o unitate socialistă are următoarele drepturi principale: [...]

c) sa i se asigure stabilitatea în munca, contractul de muncă neputând sa înceteze sau să fie modificat decât în cazurile prevăzute de lege".

Deși autoarea excepției nu precizează norma constituțională incalcata, în motivarea excepției se referă totuși la art. 134 din Constituție, potrivit căruia "Economia României este economie de piața", și la art. 150 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții".

Examinând cauza, Curtea constata ca primul argument de neconstituționalitate nu poate fi reținut, deoarece protecția legală a raporturilor de muncă este necesară și valabilă și în condițiile economiei de piața. Dispozițiile art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii impun legalitatea oricărei măsuri de încetare sau de modificare a contractului individual de muncă, cerința pe deplin compatibila cu principiile consacrate prin Constituția din 1991, îndeosebi cu cele referitoare la dreptul la munca și la protecția socială a muncii, consacrate în art. 38 alin. (1) și (2), potrivit cărora "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit [...]" și, respectiv, "Salariații au dreptul la protecția socială a muncii [...]".

Examinând cel de-al doilea motiv de neconstituționalitate, Curtea constata ca, neputându-se retine vreo norma constituțională infranta de art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, nu se poate susține nici abrogarea acestui articol de lege prin efectul art. 150 alin. (1) din Constituție.

De altfel, dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, concretizat în Decizia Curții Constituționale nr. 86 din 4 septembrie 1996, rămasă definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 7 ianuarie 1997. Prin aceasta decizie s-a constatat constituționalitatea textului de lege criticat, reținându-se ca, deși unitățile socialiste au dispărut ca subiecte ale raporturilor de muncă, totuși reglementarea data acestor raporturi prin textele Codului muncii trebuie aplicată în continuare "raporturilor ce se stabilesc între salariații persoanelor juridice care au rezultat din transformarea fostelor unități socialiste, inclusiv după privatizarea acestora, potrivit legii". De asemenea, s-a reținut ca, "Independent însă dacă se admite sau nu o modificare tacită a terminologiei Codului muncii, textele acestuia se aplică - cu excepția cazurilor în care ar fi potrivnice prevederilor Constituției sau dispozițiilor cuprinse în legile ulterioare - în cazul tuturor raporturilor de muncă stabilite între agenții economici și salariații acestora".

Aceste considerente își păstrează valabilitatea și în cauza de fața, neintervenind elemente noi care să justifice reconsiderarea acestora.

În plus, Curtea constata ca aceeași obligație este prevăzută și la art. 183 alin. (1) din Codul muncii, care prevede că dispozițiile acestui cod se aplică și "raporturilor de muncă stabilite cu persoane juridice, altele decât unitățile socialiste". Rezultă ca reglementările Codului muncii continua și în prezent să aibă caracterul de drept comun pentru orice raporturi juridice de muncă, indiferent cine este angajatorul. De aceea, art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii este în vigoare și corespunde pe deplin prevederilor constituționale ale art. 38, potrivit cărora dreptul la munca nu poate fi îngrădit, salariații având dreptul la protecția socială a muncii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, ridicată de Societatea Comercială "Siretul" - S.A. din Bucecea în Dosarul nr. 2.500/1999 al Judecătoriei Botosani.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 octombrie 1999.