Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 103/1996

referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 2 lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , modificată prin Legea nr. 59/1993

prezumat în vigoare

Data actului
1 octombrie 1996
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 7 din 20 ianuarie 1997
Citat de
2 acte
Citează
5 acte
Structură
2 articole · 9.994 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Are ca temei 2

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • Legea nr. 80/1995 11 iulie 1995 (prevederi anume) privind statutul cadrelor militare

Mihai Constantinescu - președinte

Costica Bulai - judecător

Lucian Stangu - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, constata următoarele:

Prin Încheierea din 16 aprilie 1996, Curtea de Apel Bacau - Secția contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. 2 lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , modificată prin Legea nr. 59/1993, invocată de Barleanu Ion, reclamant în Dosarul nr. 1.975/1995 al acestei instanțe.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile

art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 , care stipulează că nu pot fi atacate în justiție actele de comandament cu caracter militar, contravin prevederilor art. 21 alin. (1) și alin. (2) din Constituție, care consacra "accesul liber la justiție al oricărui cetățean, fără nici o distincție, dacă este civil sau militar".

Cu privire la excepția ridicată, instanța de judecată apreciază ca textul atacat este constituțional, deoarece "actele de comandament sunt definite ca acte emise de organele militare în scopul asigurării ordinii și disciplinei militare, iar partea care s-a considerat vătămată are posibilitatea de a formul contestația împotriva unor asemenea acte la formatia militară competența". Potrivit art. 1 lit. d) din Ordinul ministrului apărării naționale nr. 126 din 18 decembrie 1991, actele de comandament cuprind și ordinele ministrului apărării naționale privind, între altele, trecerea în rezerva a cadrelor militare.

În vederea soluționării excepției, au fost solicitate, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului.

Camera Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca " art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990

nu contravine prevederilor art. 21 coroborat cu art. 48 din Constituție, fiind o aplicare a alin. (2) al acestui din urma text" și recomanda respingerea excepției de neconstituționalitate invocate.

În punctul sau de vedere, Guvernul considera ca dispozițiile

art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990

nu contravin prevederilor art. 21 din Constituție referitoare la accesul liber la justiție, deoarece, deși, potrivit dispozițiilor art. 48 alin. (1) din Constituție, persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei, alin. (2) al aceluiași articol prevede că limitele și condițiile exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică. Rezultă ca însăși Constituția prevede, de principiu, ca acest drept poate fi exercitat numai în anumite condiții și cu anumite limitări.

Prin

Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990

au fost stabilite procedura ce trebuie urmată în cazul în care o persoană fizica sau juridică se considera vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative, precum și actele care nu pot fi atacate în justiție. Printre acestea, la art. 2 lit. b) sunt prevăzute ca excepții de la aplicarea dispozițiilor legale privind controlul judecătoresc actele de comandament cu caracter militar. Din formularea textului rezultă că nu orice acte cu caracter militar sunt exceptate de la controlul pe calea contenciosului administrativ, ci numai cele de comandament.

Practic, în speta de fața, problema care se pune este aceea dacă ordinul ministrului de interne, prin care s-a dispus trecerea în rezerva a reclamantului, este un act de comandament cu caracter militar. În acest sens se arata ca, prin Decizia nr. 118 din 23 martie 1992, Curtea Suprema de Justiție - Secția contencios administrativ a statuat ca actele de comandament cu caracter militar - exceptate deci de la controlul pe calea contenciosului administrativ - includ, între altele, ordinele ministrului apărării naționale privind numiri, eliberari, retrogradari, mutari, detașări, treceri în rezerva, chemări în cadrele active ale armatei și altele care privesc situația militară a cadrelor militare.

În continuare se apreciază ca "aceasta soluție a Curții Supreme este valabilă și în cazul personalului militar încadrat în structurile Ministerului de Interne, având în vedere ca dispozițiile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare se aplică în mod corespunzător și ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor aparținând Ministerului de Interne și Ministerului Justiției, respectiv serviciilor de stat specializate în domeniul apărării și siguranței naționale care, potrivit legii, au în structurile proprii personal militar (art. 109 din Legea nr. 80/1995).

Ordinul ministrului de interne, prin care s-a dispus trecerea în rezerva a unui militar, fiind un act de comandament cu caracter militar, se încadrează în

art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990

și, în consecința, este exceptat de la controlul judiciar pe calea contenciosului administrativ, constituind o limitare, prin lege, a dreptului prevăzut de art. 48 alin. (1) din Constituție".

Senatul nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de Camera Deputaților și de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile

art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 , modificată prin Legea nr. 59/1993, raportate la Constituție, precum și prevederile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 23 și următoarele din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Articolul 21

din Constituție prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, nici o lege neputind îngrădi exercitarea acestui drept.

Articolul 48

din Constituție, instituind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obține recunoașterea dreptului sau, anularea actului daunator și repararea pagubei, a prevăzut, totodată, în alin. (2), ca limitele și condițiile exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică. Aceasta din urma prevedere, constituie o delegare legislativă constituțională acordată legiuitorului, care are deci semnificatia unei norme speciale față de aceea de drept comun a art. 21 din Constituție.

Legea nr. 29/1990

a fost adoptată cu o majoritate care, potrivit regulamentelor parlamentare preconstitutionale, era aceeași cu cea prevăzută în art. 74 alin. (1) din Constituție pentru adoptarea legilor organice. Această lege a fost modificată prin Legea nr. 59/1993, ceea ce, conform practicii Curții Constituționale, "dovedește intenția legiuitorului de a o menține în vigoare și de a o face aplicabilă, în integritatea ei", asa cum s-a statuat prin Decizia nr. 39 din 5 aprilie 1995 cu referire la legile preconstitutionale modificate după intrarea în vigoare a Constituției.

Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , deși anterioară Constituției, a stabilit anumite condiții și limite de exercitare a dreptului persoanei vătămate, prin care și excluderea de la controlul instanței de contencios a actelor de comandament militar. Sub acest aspect, se constată că limitele de exercitare a dreptului respectiv nu sunt de natura sa obstructioneze exercițiul acestuia, referindu-se numai la situații justificate prin interesul evident public la care se referă.

Din alt punct de vedere, este adevărat ca, asa cum se arata în motivarea excepției de neconstituționalitate,

Legea nr. 29/1990

privește doar "autoritățile administrative", nu "autoritățile publice", asa cum prevede art. 48 din Constituție. Sub acest aspect legea este criticabila, însă Curtea Constituțională nu poate suplini neconcordanta respectiva, deoarece ar insemna sa îndeplinească funcția de legislator pozitiv, care, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituție, constituie un atribut numai al Parlamentului. Este o consecința ce se impune și datorită faptului ca pentru ca actele altor autorități publice, diferite de cele administrative, să fie supuse controlului instanței de contencios administrativ, ar urma ca, prin lege, să se stabilească, în considerarea și a acestor autorități, limitele și condițiile de exercitare a dreptului prevăzut la alin. (1) al art. 48 din Constituție.

În ceea ce privește controlul constituționalității interpretării judecătorești a notiunii de "act de comandament cu caracter militar", asa cum s-a statuat constant în practica jurisdicțională a Curții, aceasta nu este competența sa cenzureze constituționalitatea interpretării respective.

În consecința, Curtea constata ca dispozițiile

art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990

nu contravin Constituției și excepția de neconstituționalitate invocată urmează a fi respinsă ca vadit nefondata.

Fața de considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , modificată prin Legea nr. 59/1993, invocată de Barleanu Ion în Dosarul nr. 1.975/1995 al Curții de Apel Bacau.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința din 1 octombrie 1996.

---------------------

dr. Mihai Constantinescu

Magistrat-asistent,

Doina Suliman

*) A se vedea și Decizia Curții Constituționale nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicată în pag. 5.

PREȘEDINTE,

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.