Decizia nr. 473/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială "Iliuță" - S.R.L. din Gătaia în Dosarul nr. 1.542/C/2004 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, ca nefondată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 mai 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.542/C/2004, Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială "Iliuță" - S.R.L. din Gătaia.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997

contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 16, 21, 45, 47, art. 52 alin. (3), art. 53, art. 56 alin. (2), art. 124 alin. (2) și art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție. În opinia autorului excepției "plata anticipată de taxe judiciare de timbru, fără garantarea dreptății în contextul în care există rea-credință din partea magistratului, chiar dacă timbrarea este onorată parțial", este neconstituțională în raport cu textele din Legea fundamentală invocate de acesta.

Instanța de judecată opinează în sensul respingerii excepției, ca neîntemeiată. Astfel, se arată că dispozițiile legale criticate au menirea de a asigura acoperirea unei părți din cheltuielile necesare funcționării sistemului judiciar, precum și de a limita exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul precizează că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale, ci, dimpotrivă, reglementează modul de îndeplinire a obligației constituționale privind taxele datorate pentru serviciul public al justiției. În sensul celor arătate se invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului consideră că textele criticate sunt constituționale, arătând că excepțiile de la regula timbrării acțiunilor în justiție sunt stabilite de legiuitor. Taxa de timbru este, astfel, o modalitate de acoperire, în parte, a cheltuielilor pe care le implică serviciul public al justiției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Examinând încheierea de sesizare a instanței, Curtea constată că deși în cuprinsul acesteia instanța de judecată se referă la

art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 , în mod greșit aceasta reține, în dispozitivul încheierii de sesizare a Curții Constituționale,

art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997

ca obiect al excepției de neconstituționalitate.

Analizând notele scrise formulate de autorul excepției, rezultă că aceasta privește dispozițiile

art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 . Așadar, Curtea va analiza excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile

art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997.

Curtea observă că, ulterior sesizării sale,

Legea nr. 146/1997

a fost modificată și completată prin

Legea nr. 195 din 25 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dar aceste modificări nu privesc textul criticat, a cărui redactare este următoarea:

- Art. 20: "(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. [...]

(3) Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii."

În susținerea neconstituționalității acestui text autorul excepției invocă încălcarea următoarelor texte constituționale: art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, democratic și social, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 45 referitor la libertatea economică, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 52 alin. (3) referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 56 alin. (2) referitor la așezarea justă a sarcinilor fiscale, art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiției și art. 135 alin. (2) lit. a) referitor la obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997

au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la unele texte constituționale invocate și în cauza de față, iar acele excepții au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Astfel, spre exemplu, prin

Decizia nr. 65 din 11 aprilie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000, și prin

Decizia nr. 87 din 27 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 1 aprilie 2003, făcând trimitere și la alte decizii anterioare, Curtea a reținut că accesul liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, nu înseamnă gratuitate. Nici o dispoziție constituțională "nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor".

Atât considerentele, cât și soluțiile acestor decizii sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale în materie.

Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin taxe, stabilite în condițiile legii. Atât obligația de plată a taxelor judiciare, cât și excepțiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție privind egalitatea în drepturi.

Obligația și modalitatea de plată a taxelor judiciare de timbru, prevăzute de dispozițiile legale criticate, nu sunt de natură să îngrădească exercițiul vreunui drept fundamental, astfel încât nu se impune examinarea acelor dispoziții legale prin raportare la art. 53 din Constituție.

Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau a cererii, în caz de neplată a acestora.

În ceea ce privește celelalte texte constituționale invocate de autorul excepției, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială "Iliuță" - S.R.L. din Gătaia în Dosarul nr. 1.542/C/2004 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2004.