Decizia nr. 10/2005

Ioan Vida

- președinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Constantin Doldur

- judecător

Kozsokar Gabor

- judecător

Acsinte Gaspar

- judecător

Petre Ninosu

- judecător

Șerban Viorel Stănoiu

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Aurelia Popa

- procuror

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 41 alin. (1), ale art. 60 alin. (1) lit. d) și ale anexei nr. 2 din

Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

privind regimul drumurilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "City Invest Grup" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 296/2004 al Judecătoriei Hârșova.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin administrator, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia. Face în acest sens câteva precizări cu caracter tehnic, susținând că textele de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât modul de încadrare a mărfurilor pe sistemul de axe al vehiculului nu poate fi controlat prin nici un sistem de cântărire. De asemenea, precizează că, în cazul mărfurilor vrac, greutatea pe osii se modifică în timpul transportului datorită vibrațiilor.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că prevederile ce formează obiectul acesteia reprezintă expresia voinței legiuitorului de a transpune în practică dispozițiile art. 135 din Constituție. Consideră că nu este încălcat nici art. 45 din Constituție, întrucât textele de lege criticate nu limitează accesul liber la o activitate economică sau la libera inițiativă. În continuare, apreciază că prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5), invocate de autorul excepției, nu au legătură cu obiectul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 august 2004, pronunțată în Dosarul nr. 296/2004, Judecătoria Hârșova a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 41 alin. (1), ale art. 60 alin. (1) lit. d) și ale anexei nr. 2 la

Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

privind regimul drumurilor.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de petenta Societatea Comercială "City Invest Grup" - S.R.L. din București într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a unei contravenții întocmit de unul dintre controlorii de trafic ai Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Constanța.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege contravin prevederilor art. 1 alin. (3) și (5), ale art. 45 și ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție. Consideră că este neconstituțională impunerea, prin pct. 3.3.2 al anexei nr. 2 la

Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 , a unei limitări suplimentare a greutății pe fiecare osie, pe lângă limitarea masei totale a ansamblului de vehicule, instituită prin pct. 2.2.1 lit. a) din aceeași anexă. În acest sens, arată că în momentul încărcării transportatorul nu are posibilitatea practică de a cântări marfa și de a o distribui astfel încât masa acesteia să nu depășească, pe cele 3 osii ale semiremorcii, limitele maxime admise de lege. De asemenea, mai arată că, "chiar dacă, la un anumit moment, marfa este uniform distribuită pe toate osiile, cu respectarea masei legale, în diferite alte momente ale cursei, acest lucru se modifică în mod natural, în acord cu legile fizicii". De la această stare de fapt, autorul ajunge la concluzia că aplicarea sancțiunii prevăzute de

art. 60 alin. (1) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

se realizează în lipsa vinovăției transportatorului cu privire la depășirea greutății pe fiecare osie, fapta fiind totuși sancționată ca atare. Invocând prevederile

art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , conform cărora constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, susține că un stat poate fi apreciat ca fiind stat de drept în măsura în care respectă toate normele juridice edictate de însuși statul respectiv. Or, în opinia sa, sancțiunea contravențională cuprinsă în

art. 60 alin. (1) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

"nu poate fi aplicată în mod legal, fără ca principiul legalității, și astfel caracterul de stat de drept, să fie încălcat". De asemenea, autorul excepției mai arată că limitarea arbitrară a greutății pe fiecare osie "nu are nici o justificare reală, de vreme ce există limitarea privind masa totală pe ansamblul de vehicule". În continuare, susține că dispozițiile de lege criticate încalcă libertatea economică și obligația statului de a asigura crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, deoarece "îngrădește în mod evident exercitarea activității de transport în condiții optime, transportatorii fiind obligați la plata unor sume de bani în mod nejustificat și nelegal".

Judecătoria Hârșova apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textele de lege ce constituie obiectul acesteia nu încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, întrucât noțiunea de stat de drept, care are un conținut complex, presupune domnia dreptului și valorificarea "la maximum" a dimensiunilor reale ale drepturilor și libertăților cetățenești. Apreciază că nu este întemeiată critica de neconstituționalitate nici prin raportare la prevederile art. 45 din Constituție, deoarece legiuitorul constituant a creat posibilitatea ca, prin reglementarea cadrului legal pentru exercitarea drepturilor prevăzute de art. 45 din Legea fundamentală, să se instituie și limitări, una dintre acestea reprezentând-o chiar dispozițiile criticate de autorul excepției. Arată, în continuare, că nu se poate reține nici critica raportată la dispozițiile art. 135 din Constituție, deoarece, în dezvoltarea obligațiilor stabilite în sarcina statului prin textul constituțional menționat, rolul principal îl are Parlamentul, prin exercitarea prerogativei prevăzute de art. 73 alin. (1) din Constituție, privind adoptarea legilor, sau Guvernul, prin delegare legislativă.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instituției Avocatul Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât art. 41 alin. (1), art. 60 alin. (1) lit. d) și anexa nr. 2 din

Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

nu cuprind nici o dispoziție contrară prevederilor constituționale invocate. În acest sens, arată că textele de lege criticate, făcând parte din reglementările privind regimul drumurilor, instituie în sarcina transportatorilor, printr-un act normativ cu putere de lege, obligații a căror îndeplinire are ca scop prevenirea consecințelor negative ce s-ar produce în cazul încălcării acestora. Precizează că aceste consecințe pot afecta atât drumurile publice, care fac parte din domeniul public administrat în condițiile ordonanței, cât și pe toți participanții la trafic pe aceste drumuri, inclusiv pe transportatori, precum și pe beneficiarii transporturilor respective. Mai arată că legiuitorul, incluzându-l în această noțiune și pe cel delegat, a edictat aceste norme în temeiul dreptului său de apreciere cu privire la modalitatea de reglementare a condițiilor în care anumite fapte să fie sancționate contravențional, precum și la stabilirea sancțiunilor aplicabile, fără a încălca vreo dispoziție constituțională. Astfel, apreciază că textele de lege ce fac obiectul excepției garantează exercitarea activității de transport în condițiile legii și asigură totodată crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate reprezintă o concretizare a regulii constituționale statuate prin art. 45 și art. 135 alin. (2), potrivit căreia accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora sunt garantate în condițiile legii, fiind astfel asigurată crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. De asemenea, apreciază că prevederile art. 41 alin. (1), ale art. 60 alin. (1) lit. d) și ale anexei nr. 2 din

Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 , prin faptul că reglementează condițiile de exploatare a drumurilor publice și regimul sancționator în cazul nerespectării acestora, nu contravin principiului legalității, ci chiar îl consacră ca esență a statului de drept.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, prevederile art. 41 alin. (1), ale art. 60 alin. (1) lit. d) și ale anexei nr. 2 la

Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 26/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 2 februarie 2003, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 227/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2003. Din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă însă că, în ceea ce privește anexa nr. 2 la

Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 , sunt criticate numai dispozițiile cuprinse la pct. 2.2.1 lit. a) și pct. 3.3.2., care se referă la masa totală maximă admisă a vehiculului, respectiv la masa maximă admisă pe osiile acestuia, în funcție de tipul de drum pe care se deplasează (european reabilitat - ER, european - E, modernizat - M, pietruit - P). Ca urmare a aprobării cu modificări și completări a

Ordonanței Guvernului nr. 79/2001

prin

Legea nr. 413/2002 , conținutul textelor de lege supuse controlului de neconstituționalitate este următorul:

- Art. 41 alin. (1): "Transporturile efectuate cu vehicule a căror masă totală maximă admisă, masă maximă admisă pe osie și/sau ale căror dimensiuni maxime admise de gabarit depășesc limitele prevăzute în anexa nr. 2 se efectuează pe baza autorizației speciale de transport emise de administratorul drumului pe care se efectuează transportul, în condițiile stabilite prin reglementări specifice emise de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței."

- Art. 60 alin. (1) lit. d): "Constituie contravenții și se sancționează cu amendă următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite astfel încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:

(...)

d) lipsa autorizațiilor speciale de transport pentru mase și/sau dimensiuni de gabarit depășite se sancționează cu amendă de la 10.000.000 lei la 15.000.000 lei.";

- pct. 2.2 lit. a) din anexa nr. 2:

"2. MASA TOTALĂ MAXIMĂ ADMISĂ A VEHICULULUI (în tone)

ER

E

M

P

2.2. Ansamblu de vehicule

2.2.1. Tren rutier cu cinci sau șase osii

(a) Autovehiculul cu două osii cu remorcă cu trei osii

40 t

40 t

40 t

38 t";

- pct. 3.3.2. din anexa nr. 2:

"3. MASA MAXIMĂ ADMISĂ PE OSII (în tone)

3.3. Osia triplă (tridem) a remorcilor și semiremorcilor

Suma maselor pe osiile componente, dacă distanța (d) dintre ele este: (...)

3.3.2. mai mare de 1,3 m

dar mai mică sau egală

cu 1,4 m (1,3 < d <= 1,4)

24 t

22 t

20 t

18 t"

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate prevederile criticate contravin dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5), ale art. 45 și ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, al căror conținut este următorul:

- Art. 1 alin. (3) și (5): "(3) România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.

(...)

(5) În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.";

- Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate.";

- Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;".

Din examinarea excepției de neconstituționalitate se observă că autorul acesteia critică de fapt impunerea, în sarcina transportatorilor, a obligației de a obține autorizații speciale de transport pentru mase și/sau dimensiuni de gabarit depășite și sancționarea contravențională a lipsei acestora. Instituirea condițiilor de transport a căror neîndeplinire constituie contravenție este însă un atribut exclusiv al legiuitorului, care a reglementat regimul de circulație pe drumurile publice astfel încât desfășurarea traficului să aibă loc în deplină siguranță. Prin

Decizia nr. 11 din 20 ianuarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 2 februarie 2004, Curtea Constituțională a statuat că textele de lege criticate instituie, în sarcina participanților la traficul pe drumurile publice, o obligație a cărei îndeplinire are ca scop prevenirea consecințelor negative în cazul încălcării reglementărilor privind regimul drumurilor. De aceea, nu se poate susține încălcarea prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, întrucât, așa cum a reținut Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 319 din 9 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 7 octombrie 2003, "stabilirea unei contravenții și sancționarea acesteia cu amendă reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care (...) dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție".

Nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea art. 45 din Constituție, întrucât prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate nu conțin nici o dispoziție de natură să aducă atingere liberului acces al persoanelor la o activitate economică ori liberei inițiative. De altfel, textul constituțional menționat stabilește că atât accesul liber al persoanei la o activitate economică și libera inițiativă, cât și exercitarea acestora se desfășoară "în condițiile legii". Din această perspectivă

Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

privind regimul drumurilor creează cadrul legal al desfășurării activității transportatorilor, reprezentând o concretizare a acestei dispoziții constituționale.

Autorul excepției de neconstituționalitate afirmă că reglementarea cuprinsă în

art. 60 alin. (1) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

ignoră dispozițiile

art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, prin aceea că există posibilitatea ca fapta să fie săvârșită fără vinovăție și, totuși să fie sancționată contravențional. În opinia autorului excepției, "procedându-se la sancționarea (...) unei persoane în lipsa vinovăției acesteia, se încalcă flagrant atât caracterul statului român ca stat de drept, cât și principiul legalității, care decurge din acest caracter".

Această critică nu privește o problemă de constituționalitate, întrucât aprecierea vinovăției este de competența exclusivă a instanței de judecată, care, în funcție de existența sau inexistența vinovăției, va aprecia dacă fapta constituie sau nu contravenție, urmând să o sancționeze ca atare. În aceste condiții, pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, referitoare la caracterul național, suveran și indivizibil, democratic și social al statului român, nu poate fi reținută, întrucât invocarea acestora nu are relevanță în soluționarea excepției de neconstituționalitate, aceste texte constituționale nefiind incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 41 alin. (1), ale

art. 60 alin. (1) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

privind regimul drumurilor și ale pct. 2.2.1 lit. a) și pct. 3.3.2 din anexa nr. 2 la ordonanță, excepție ridicată de Societatea Comercială "City Invest Grup" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 296/2004 al Judecătoriei Hârșova.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2005.