Decizia nr. 319/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 16 alin. (1), (5), (6) și (7), art. 17, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) și (3), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (1) și (3), art. 27, 28, 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (2) și ale

art. 44 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările ulterioare, precum și a prevederilor

art. 10 lit. b) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 64/2002 . Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "IPCOM" - S.R.L. din Tulcea în Dosarul nr. 4.600/2002 al Tribunalului Tulcea. La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 154C/2003, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Asociația Familială "Popescu Dumitru" din localitatea Carjelari în Dosarul nr. 4.604/2002 al Tribunalului Tulcea. La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 16 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 154C/2003 la Dosarul nr. 153C/2003.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, arata ca asupra constituționalității prevederilor criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii care își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza, iar în ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 10 lit. b) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 28/1999

apreciază ca acestea nu sunt contrare, asa cum susține autorul excepției, art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin încheierile din 7 februarie 2003, pronunțate în dosarele nr. 4.600/2002 și nr. 4.604/2002, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 16 alin. (1), (5), (6) și (7), art. 17, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) și (3), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (1) și (3), art. 27, 28, 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (2) și ale

art. 44 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările ulterioare, precum și a prevederilor

art. 10 lit. b) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 64/2002 . Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "IPCOM" - S.R.L. din Tulcea și de Asociația Familială "Popescu Dumitru" din localitatea Carjelari, în cauze civile.

În motivarea excepțiilor, al căror conținut identic, se susține ca prevederile art. 14 alin. (3), art. 16 alin. (1), (5), (6) și (7), art. 17, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) și (3), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (1) și (3), art. 27, 28, 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (2) și ale

art. 44 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , modificată, contravin prevederilor art. 23 alin. (8) și ale art. 20 alin. (1) din Constituție, raportat la prevederile art. 6 pct. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, se susține ca prevederile art. 10 lit. b) coroborat cu

art. 9 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 64/2002 , contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție. În ceea ce privește nivelul amenzii prevăzut la

art. 10 lit. b) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 , se considera ca prin aplicarea acestor dispoziții se ingradeste libertatea comerțului, deoarece sancțiunile stabilite de textul criticat trebuie aplicate procentual, în funcție de cifra de afaceri a agenților economici, și nu uniform.

Tribunalul Tulcea apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, în ambele dosare se arata ca dispozițiile criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

nu încalcă prezumția de nevinovatie, dat fiind faptul ca domeniul contraventional este extrapenal, precum și datorită caracterului "instantaneu al contravenției, care se săvârșește la momentul constatării acesteia de către agentul constatator". Se considera că nu este încălcat nici accesul liber la justiție, întrucât dispozițiile speciale ale legii oferă părții posibilitatea de a ataca procesul-verbal și de a propune probe în apărare, în fața instanței de judecată, precum și posibilitatea exercitării caii de atac împotriva soluției pronunțate. În ceea ce privește referirile la procedura de drept comun care reglementează sarcina probei în materie contravențională, precum și la nivelul amenzii contravenționale stabilite de legiuitor, instanța arata ca acestea nu sunt probleme de constituționalitate, ci de aplicare a legii, de competența instanței de fond.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arata ca principiul prezumției de nevinovatie prevăzut de art. 23 alin. (8) din Constituție este aplicabil exclusiv în dreptul penal, nu și în materia contravențiilor, iar situarea ilicitului contraventional în afară sferei dreptului penal inlatura posibilitatea stabilirii neconstitutionalitatii acestei norme. Mai arata că nu poate fi reținută susținerea potrivit căreia în materie contravențională sarcina probei revine contravenientului, deoarece

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

nu conține dispoziții speciale cu privire la sarcina probei, iar dispozițiile din dreptul comun referitoare la acest aspect nu sunt criticate sub aspectul constituționalității. În legătură cu aprecierea privind necesitatea ca stabilirea cuantumului amenzii să se realizeze diferențiat în funcție de puterea economică a fiecărui agent economic considera ca prin aceasta s-ar încalcă principiul constituțional prevăzut la art. 16 alin. (1). Subliniaza ca, dimpotriva, "inegalitatea economică dintre agenții economici reprezintă o latura normală și intrinseca a unei economii de piața, (...), legea trebuind să ofere același tratament sanctionator indiferent de puterea economică a contravenientului".

Avocatul Poporului apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens, arata ca prezumția de nevinovatie, consacrată de art. 23 alin. (8) din Constituție, este proprie doar procesului penal, iar expresia "contravenient" continuta de textele criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

caracterizează persoana care a săvârșit o contravenție - fapta ilegala cu un pericol social mai redus decât al unei infracțiuni - și nu are sensul de "invinuit" sau "inculpat" din legislația penală, de care se leagă prezumția de nevinovatie. În ceea ce privește susținerile referitoare la neconstituționalitatea reglementării privind sarcina probei, arata ca în cazul formulării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției pot fi aplicate regulile de drept comun, potrivit cărora aceasta sarcina revine celui care contesta legalitatea și temeinicia măsurii. Apreciază ca nici criticile formulate în legătură cu dispozițiile care stabilesc cuantumul amenzii nu pot fi reținute, întrucât "diferențele create între agenții economici în funcție de cifra de afaceri sunt relevante pentru activitățile fiscale, nu pentru aplicarea sancțiunilor în cazul nerespectării legii".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (3), art. 16 alin. (1), (5), (6) și (7), art. 17, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) și (3), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (1) și (3), art. 27, 28, 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (2) și ale

art. 44 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările ulterioare, precum și prevederile

art. 10 lit. b) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 64/2002 . Textele criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

au următorul conținut:

- Art. 14 alin. (3): "Executarea sancțiunii închisorii contravenționale se prescrie în termen de un an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, dacă contravenientul nu a optat pentru prestarea unei activități în folosul comunității.";

- Art. 16 alin. (1), (5), (6) și (7): "(1) Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă al contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea. [...]

(5) În cazul în care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde și numele, prenumele și domiciliul părinților sau ale altor reprezentanți ori ocrotitori legali ai acestuia.

(6) În situația în care contravenientul este persoana juridică în procesul-verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale acesteia, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă.

(7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica <<Alte mențiuni>>, sub sancțiunea nulității procesului-verbal.";

- Art. 17: "Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu.";

- Art. 19 alin. (1): "Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se afla de fața, refuza sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnatura acestuia.";

- Art. 21 alin. (3): "Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.";

- Art. 24 alin. (2) și (3): "(2) În cazul în care bunurile nu se găsesc contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei.

(3) Agentul constatator are obligația sa stabilească cine este proprietarul bunurilor confiscate și, dacă acestea aparțin unei alte persoane decât contravenientul, în procesul-verbal se vor menționa, dacă este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibila.";

- Art. 25 alin. (1) și (3): "(1) Procesul-verbal se va inmana sau, după caz, se va comunică, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate. [...]

(3) În situația în care contravenientul a fost sancționat cu amendă, precum și dacă a fost obligat la despăgubiri, o dată cu procesul-verbal acestuia i se va comunică și înștiințarea de plată. În înștiințarea de plată se va face mențiunea cu privire la obligativitatea achitării amenzii și, după caz, a despăgubirii, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând să se procedeze la executarea silită.";

- Art. 26 alin. (1) și (3): "(1) Dacă agentul constatator aplica și sancțiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta și înștiințarea de plată se înmânează contravenientului, făcându-se mențiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire. [...]

(3) În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuza să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o luna de la data încheierii.";

- Art. 27: "Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor."

- Art. 28: "Contravenientul poate achită, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând mențiune despre aceasta posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contravențiilor aceasta posibilitate trebuie menționată în mod expres.

(2) Plata amenzii se face la Casa de Economii și Consemnațiuni sau la trezoreria finanțelor publice, iar o copie de pe chitanța se preda de către contravenient agentului constatator sau se trimite prin posta organului din care acesta face parte, în termenul prevăzut la alin. (1).

(3) În cazul în care contravenientul a achitat jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ pentru fapta săvârșită, orice urmărire încetează.";

- Art. 29: "Dispozițiile art. 28 se aplică și în cazurile prevăzute la art. 10 alin. (2), dacă contravenientul achită jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ pentru fiecare dintre contravențiile constatate, fără ca prin totalizare să se depășească maximul prevăzut pentru contravenția cea mai grava.";

- Art. 31 alin. (2): "Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce privește despăgubirea, iar cel căruia îi aparțin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce privește măsura confiscării.";

- Art. 33 alin. (1): "Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăși 30 de zile, și va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere, precum și a oricăror alte persoane în măsura să contribuie la rezolvarea temeinica a cauzei.";

- Art. 38 alin. (1): "Avertismentul se adresează oral atunci când contravenientul este prezent la constatarea contravenției și sancțiunea este aplicată de agentul constatator.";

- Art. 39 alin. (2): "În vederea executării amenzii organele prevăzute la alin. (1) vor comunică din oficiu organelor de specialitate ale direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, și unităților subordonate acestora, în a căror rază teritorială domiciliază sau își are sediul contravenientul, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sau, după caz, dispozitivul hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat plângerea.";

- Art. 44 alin. (2): "Dacă prin contravenția săvârșită de un militar în termen s-a produs o paguba sau dacă sunt bunuri supuse confiscării, organul competent potrivit legii va stabili despăgubirea pe bază de tarif și va dispune asupra confiscării. Câte o copie de pe procesul-verbal se comunică contravenientului, părții vătămate și celui căruia îi aparțin bunurile confiscate."