Decizia nr. 12/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Gabor Kozsokar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești și a dispozițiilor

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , excepție ridicată de Tudor Avram, Austrianu Alina Elena, Nicolescu Violeta, Berechet-Comănescu Gabriela, Gheorghe Maria, Olteanu Georgeta, Tomoiu Ion, Diaconescu Sanda, Roibu Georgeta, Vișoiu Otilia, respectiv Balea Maria, Văduva Floarea, Boncoi Sonica, Postaca Roxana, Neculaescu Elena, Bulandra Daniela-Dacia, Petrescu Cornelia, Șerboiu Diana Isabella, Oancea Emanoela, Braga Ionela, Staicu Carmen, Pisaltu Gianina, Petrescu Doina, Bădescu Adriana Liliana, Bădița Roxana, Tomoiu Ioana, Cojocar Adela, Vasilescu Maria, State Aurelia, Lăzăroiu Liliana, Parghel Maria, Parghel Valeriu și Braga Eugen în dosarele nr. 702/Cv/2004 și nr. 703/Cv/2004 ale Tribunalului Argeș - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 702/Cv/2004 și nr. 703/Cv/2004 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 707D/2004 la Dosarul nr. 706D/2004, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă. Astfel, observă că textele de lege criticate au avut aplicabilitatea limitată în timp, ele nemaifiind în vigoare. Faptul că suspendarea acordării primei pentru concediul de odihnă este prevăzută și de

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004 , ale cărui dispoziții sunt în vigoare, nu este de natură să schimbe această soluție, atâta vreme cât, prin dispozițiile

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 , au fost abrogate toate prevederile

Legii nr. 50/1996

referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat. În consecință, dispozițiile

art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996

și-au încetat aplicarea cu privire la aceste categorii de persoane.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 29 septembrie 2004, pronunțate în dosarele nr. 702/Cv/2004 și nr. 703/Cv/2004, Tribunalul Argeș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești și a dispozițiilor

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 . Excepția a fost ridicată de către Tudor Avram, Austrianu Alina Elena, Nicolescu Violeta, Berechet-Comănescu Gabriela, Gheorghe Maria, Olteanu Georgeta, Tomoiu Ion, Diaconescu Sanda, Roibu Georgeta, Vișoiu Otilia, judecători în cadrul Judecătoriei Câmpulung Muscel, și de către Balea Maria, Văduva Floarea, Boncoi Sonica, Postaca Roxana, Neculaescu Elena, Bulandra Daniela-Dacia, Petrescu Cornelia, Șerboiu Diana Isabella, Oancea Emanoela, Braga Ionela, Staicu Carmen, Pisaltu Gianina, Petrescu Doina, Bădescu Adriana Liliana, Bădița Roxana, Tomoiu Ioana, Cojocar Adela, Vasilescu Maria, State Aurelia, Lăzăroiu Liliana, Parghel Maria, Parghel Valeriu și Braga Eugen, personal auxiliar în cadrul aceleiași judecătorii, cu prilejul soluționării unor acțiuni civile al căror obiect îl constituie pretenții privind drepturi salariale.

În motivarea excepției, autorii acesteia arată că, potrivit

art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 , introdus prin

Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 , magistrații și celelalte categorii de personal salarizat potrivit acestei legi au dreptul, pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, și la o primă egală cu indemnizația brută sau cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu. Acest drept legal nu a fost acordat în practică datorită faptului că aplicarea

art. 41^1 din Legea nr. 50/1996

a fost suspendată până la 1 ianuarie 2002 prin

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , iar prin

art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001

această suspendare a fost prelungită până la 31 decembrie 2002. De asemenea, consideră că prin dispozițiile legale criticate a fost restrâns exercițiul dreptului legal la prima de concediu, fără a exista vreuna din situațiile prevăzute de art. 53 din Constituție, în care, prin lege, se poate restrânge exercițiul unor drepturi.

Tribunalul Argeș - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 53 din Constituție, întrucât suspendarea, în două rânduri succesive, a exercitării dreptului la prima de concediu recunoscut prin lege, o dată până la 1 ianuarie 2002 și apoi până la 31 decembrie 2002, echivalează cu o restrângere a exercitării acestui drept, care nu se impunea, neexistând nici o situație din cele limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție care să justifice și să legitimeze luarea acestei măsuri.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 martie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 386/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001, dispoziții potrivit cărora: "De asemenea, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind dispoziții referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă și ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă din

Legea nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 83/2000

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum și aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 237/2000

pentru modificarea

Legii nr. 21/1999

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000."

De asemenea, autorii excepției critică și dispozițiile

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 11 decembrie 2001, dispoziții potrivit cărora: "Termenele prevăzute la

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, aprobată și modificată prin

Legea nr. 386/2001 , se prelungesc până la data de 31 decembrie 2002."

În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor art. 53 din Constituție, potrivit cărora:

- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, Curtea constată că termenul de suspendare prevăzut de

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

a fost prelungit în continuare și prin dispozițiile

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 29 noiembrie 2002, și ale

art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2003, până la data de 31 decembrie 2003, respectiv până la 31 decembrie 2004. Dispoziția referitoare la suspendarea acordării primei pentru concediul de odihnă a fost preluată și în

Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.121 din 29 noiembrie 2004, care la art. 8 alin. (7) prevede că: "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare, referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și a celor ale

art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2005."

Curtea observă că textele de lege supuse controlului de constituționalitate au avut caracter temporar, iar efectele lor au încetat la data prevăzută pentru aplicare. Astfel, dispozițiile

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

și-au încetat aplicarea la data de 1 ianuarie 2002, cele ale

art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , la 31 decembrie 2002, ale

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002

și

art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 , la 31 decembrie 2003, respectiv la 31 decembrie 2004.

Așa fiind, în virtutea prevederilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora Curtea Constituțională nu se poate pronunța decât asupra constituționalității unui text de lege în vigoare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 ,

art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001

și

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002

urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Cât privește dispozițiile

art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 , având în vedere că la data sesizării Curții acestea mai erau încă în vigoare, excepția de neconstituționalitate a acestui text de lege este respinsă ca devenită inadmisibilă.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004 , Curtea observă că acestea sunt în vigoare și, în consecință, urmează a analiza constituționalitatea acestora în raport cu prevederile constituționale invocate.

Astfel, autorii excepției susțin că prin dispozițiile legale criticate a fost restrâns exercițiul dreptului legal la prima de concediu, fără a exista vreuna din situațiile prevăzute de art. 53 din Constituție care reglementează posibilitatea restrângerii prin lege a exercițiului unor drepturi sau libertăți.

Curtea apreciază că premisele de la care pleacă autorii excepției sunt greșite. Beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este și prima de concediu, nu constituie un drept constituțional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în privința reglementării lor. În consecință, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă. De altfel, aplicând acest principiu, legiuitorul a înțeles ca prin prevederile

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

să abroge toate dispozițiile

Legii nr. 50/1996

referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, astfel că prevederile

art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996

și-au încetat aplicarea cu privire la aceste categorii de persoane încă de la data intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 177/2002 .

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, ale

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001

și ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , excepție ridicată de Tudor Avram, Austrianu Alina Elena, Nicolescu Violeta, Berechet-Comănescu Gabriela, Gheorghe Maria, Olteanu Georgeta, Tomoiu Ion, Diaconescu Sanda, Roibu Georgeta, Vișoiu Otilia, respectiv Balea Maria, Văduva Floarea, Boncoi Sonica, Postaca Roxana, Neculaescu Elena, Bulandra Daniela-Dacia, Petrescu Cornelia, Șerboiu Diana Isabella, Oancea Emanoela, Braga Ionela, Staicu Carmen, Pisaltu Gianina, Petrescu Doina, Bădescu Adriana Liliana, Bădița Roxana, Tomoiu Ioana, Cojocar Adela, Vasilescu Maria, State Aurelia, Lăzăroiu Liliana, Parghel Maria, Parghel Valeriu și Braga Eugen în dosarele nr. 702/Cv/2004 și nr. 703/Cv/2004 ale Tribunalului Argeș - Secția civilă.

2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , excepție ridicată de aceiași autori în aceleași dosare.

3. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 , excepție ridicată de aceiași autori în aceleași dosare.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2005.