Decizia nr. 137/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Dana Titian - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Dumitru Guță în Dosarul nr. 8.451/2004 al Curții de Apel Cluj - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Astfel, arată că stabilirea de către legiuitor, în temeiul prerogativelor conferite acestuia de dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, a unor reguli procedurale privind competența de soluționare a căii de atac a recursului nu contravine prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 septembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 8.451/2004, Curtea de Apel Cluj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă.

Din examinarea notelor scrise depuse de autorul excepției în motivarea acesteia reiese că obiectul criticii de neconstituționalitate îl constituie numai dispozițiile art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate și completate prin

Legea nr. 195/2004 .

Excepția a fost ridicată de Dumitru Guță, cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 546 din 12 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în Dosarul nr. 200/2003, ce are ca obiect un litigiu de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), precum și celor ale art. 16 alin. (2). În acest sens arată că transmiterea către Curtea de Apel Cluj a recursului promovat împotriva sentinței civile pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud s-a dispus prin încălcarea Constituției, "întrucât la data promovării recursului norma juridică în vigoare și aplicabilă era cea a art. 308 raportat la art. 4 din Codul de procedură civilă", astfel încât soluționarea recursului intră în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Curtea de Apel Cluj - Secția civilă arată că, potrivit dispozițiilor

art. II din Legea nr. 195/2004 , recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel, potrivit legii în vigoare la data pronunțării lor, și aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, se trimit spre judecată instanțelor imediat superioare celor care au pronunțat hotărârea în primă instanță. În acest context, precizează faptul că hotărârile la care se referă textul legal mai sus menționat "au ajuns" pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție ca urmare a modificării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003 .

Totodată, arată că, potrivit prevederilor constituționale ale

art. 15 alin. (2), "Legea nr. 195/2004

ar trebui să dispună numai pentru viitor, instanțele deja învestite neavând posibilitatea trimiterii cauzelor aflate pe rolul lor altor instanțe". Instanța consideră că "excepția de neconstituționalitate nu este admisibilă", deoarece, ca urmare a revizuirii Constituției, la art. 115 alin. (8) se prevede că prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, apreciază că textul legal criticat nu aduce atingere principiilor statului de drept, al aplicării legii în timp ori celui al egalității în drepturi a cetățenilor, ci, dimpotrivă, reprezintă o expresie a aplicării acestor norme. În acest sens arată că procedura de judecată, în ansamblul său, se întemeiază pe dispozițiile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, care prevăd în mod expres că reglementarea competenței, a procedurii de judecată și a exercitării căilor de atac se face numai prin lege. Prin dispozițiile legale deduse controlului, care prevăd judecarea recursului de către instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, legiuitorul a avut în vedere soluționarea cauzei într-un termen mai scurt, cu respectarea însă a tuturor celorlalte drepturi și garanții procesuale.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens arată că, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Legea nr. 195/2004

față de art. 15 alin. (2) din Constituție, din "formularea textelor de lege criticate rezultă că acestea se aplică pentru viitor, de la data intrării lor în vigoare și nu produc efecte retroactive". Totodată, precizează faptul că dispozițiile criticate stabilesc competența instanțelor judecătorești, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție. De asemenea, Avocatul Poporului consideră că nu poate fi primită nici critica privind contrarietatea dispozițiilor

art. II din Legea nr. 195/2004

față de prevederile art. 115 alin. (8) din Constituție, potrivit cărora măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței se vor reglementa, dacă este cazul, prin legea de aprobare sau de respingere a acesteia, ceea ce, în cauza de față, s-a realizat prin

Legea nr. 195/2004 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum reiese din notele scrise depuse de autorul acesteia, îl constituie dispozițiile art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate și completate prin

art. I pct. 5 din Legea nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dispoziții care au următorul conținut: "În situațiile în care, potrivit dispozițiilor prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competența instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea în cauză sau, după caz, de competența instanței expres prevăzute de lege."

În susținerea neconstituționalității acestui text de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (2), care au următoarea redactare:

- Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.";

- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.";

- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că normele procedurale criticate nu retroactivează, ci, dimpotrivă, au semnificația aplicării imediate a unor reguli de competență. Prin dispozițiile legale deduse controlului de constituționalitate, legiuitorul a avut în vedere soluționarea cauzei într-un termen mai scurt, cu respectarea însă a tuturor celorlalte drepturi și garanții procesuale. Astfel, prin excluderea din sfera competenței Înaltei Curți de Casație și Justiție a recursurilor împotriva hotărârilor pentru care legea prevede numai această cale de atac, s-a avut în vedere deblocarea activității acestei instanțe, în scopul evitării posibilelor dificultăți în aplicarea principiilor privind echitatea procesului civil și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 436 din 26 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.263 din 28 decembrie 2004, apreciind că "reglementarea care formează obiectul excepției de neconstituționalitate se înscrie în rândul măsurilor de perfecționare a procedurii civile, în cadrul reformei sistemului judiciar". De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea a constatat că, "potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are libertatea de a stabili competența instanțelor de judecată și normele de procedură judiciară, cu condiția implicită de a nu contraveni altor norme și principii constituționale. Or, dispozițiile legale atacate, prin care s-a stabilit competența instanțelor în judecarea căilor de atac, nu contravin normelor și principiilor consacrate prin Constituția României."

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în această decizie își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Dumitru Guță în Dosarul nr. 8.451/2004 al Curții de Apel Cluj - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 martie 2005.