Decizia nr. 107/2005

Constantin Doldur - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Vasile Stoican în Dosarul nr. 10.815/2004 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens arată că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a stabilit că noțiunea de organizare a executării legii are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, și anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituționale sau sancționatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispozițiilor legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 10.815/2004, Judecătoria Sectorului 6 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Vasile Stoican într-o cauză ce are ca obiect soluționarea unei plângeri împotriva sancțiunii aplicate pentru săvârșirea unei contravenții stabilite prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului București.

Autorul excepției de neconstituționalitate arată că normele juridice privind stabilirea și sancționarea contravențiilor sunt norme primare și, ca atare, acestea nu pot fi adoptate decât prin lege, ordonanță sau ordonanță de urgență a Guvernului. Dispozițiile

art. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , prin care sunt împuternicite Guvernul și consiliile locale și județene ca, prin hotărâri, să stabilească și să sancționeze contravenții, sunt contrare prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora unica autoritate legiuitoare este Parlamentul. Conform prevederilor art. 108 alin. (2) din Constituție, hotărârile Guvernului se emit pentru organizarea executării legii, prin acestea neputându-se stabili norme primare. Împuternicirea Guvernului, prevăzută în textele legale criticate, nu îndeplinește nici condițiile delegării legislative, în sensul dispozițiilor art. 115 din Constituție. Principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării, pe care se întemeiază administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale, nu conferă autorităților administrației publice locale putere legiuitoare, actele emise de aceste autorități putând avea doar caracter administrativ și de norme secundare.

Judecătoria Sectorului 6 București consideră că excepția este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale nu sunt contrare prevederilor constituționale invocate, având în vedere că "noțiunea de organizare a executării legii din cuprinsul art. 108 alin. (2) al Constituției republicate are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii", prin hotărâri ale Guvernului putând fi "dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituționale și sancționatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispozițiilor legii". Guvernul, în temeiul art. 108 alin. (2) din Constituție, iar consiliile locale și județene, în temeiul art. 120 alin. (1) din Constituție, au competența ca prin hotărâri să stabilească și să sancționeze contravenții în domenii în care nu au fost stabilite contravenții prin lege.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

este neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 51 din 12 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 3 martie 2004.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, întrucât nu încalcă prevederile art. 108 alin. (2) din Constituție. Noțiunea de organizare a executării legii, înscrisă în acest text constituțional, are un sens mai larg decât cea privind aplicarea, putând cuprinde și măsuri sancționatorii.

Consideră că prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție nu sunt incidente în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 1: "Legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.";

- Art. 2: "(1) Prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate.

(2) Prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.

(3) Consiliile locale ale sectoarelor municipiului București pot stabili și sancționa contravenții în următoarele domenii: salubritate; activitatea din piețe, curățenia și igienizarea acestora; întreținerea parcurilor și spațiilor verzi, a spațiilor și locurilor de joacă pentru copii; amenajarea și curățenia spațiilor din jurul blocurilor de locuințe, precum și a terenurilor virane; întreținerea bazelor și obiectivelor sportive aflate în administrarea lor; întreținerea străzilor și trotuarelor, a școlilor și altor instituții de educație și cultură, întreținerea clădirilor, împrejmuirilor și a altor construcții; depozitarea și colectarea gunoaielor și a resturilor menajere.

(4) Consiliul General al Municipiului București poate stabili și alte domenii de activitate din competența consiliilor locale ale sectoarelor, în care acestea pot stabili și sancționa contravenții.

(5) Hotărârile consiliilor locale sau județene ori, după caz, ale sectoarelor municipiului București, prin care s-au stabilit contravenții cu nesocotirea principiilor prevăzute la alin. (2)-(4), sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanța de contencios administrativ competentă, la cererea oricărei persoane interesate."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 61 alin. (1), art. 108 alin. (2), art. 115 alin. (1) și (4) și art. 120 alin. (1) din Constituție, care au următorul cuprins:

- Art. 61 alin. (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.";

- Art. 108 alin. (2): "Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.";

- Art. 115 alin. (1) și (4): "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice; [...]

(4) Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.";

- Art. 120 alin. (1): "Administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta este neîntemeiată și, în consecință, urmează să fie respinsă pentru următoarele considerente:

Guvernul și autoritățile administrației publice nu se substituie în atribuția exclusivă de legiferare a Parlamentului, astfel încât nu se poate reține încălcarea prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție.

De asemenea, nu sunt încălcate nici prevederile constituționale referitoare la delegarea legislativă, întrucât, prin dispozițiile legale criticate, Guvernul și autoritățile administrației publice locale nu sunt abilitate să emită acte cu putere de lege, ci doar hotărâri în cadrul atribuțiilor lor constituționale și legale. Hotărârile Guvernului, prin care se stabilesc și se sancționează contravenții în orice domenii, sunt acte emise în organizarea legii care reglementează domeniul respectiv.

De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea dispozițiilor

art. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , raportate la prevederile art. 61 alin. (1) și

art. 108 alin. (2) din Constituție, prin Decizia nr. 51 din 12 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 3 martie 2004, și prin

Decizia nr. 535 din 7 decembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005. Respingând excepțiile de neconstituționalitate, Curtea a constatat că "textele criticate nu încalcă dispozițiile art. 61 alin. (1) din Constituție, care proclamă Parlamentul drept organ reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării, întrucât reglementarea unor contravenții într-un domeniu sau altul de activitate este posibilă și prin acte normative subordonate legii, în condițiile în care domeniile respective sunt prevăzute în competența dată prin lege autorităților publice stabilite la

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 ".

Cu privire la formularea "organizarea executării legii", consacrată de dispozițiile art. 108 alin. (2) din Constituție, Curtea a stabilit că aceasta "are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, și anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituționale sau sancționatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispozițiilor legii. Așadar, legiuitorul nu mai stabilește întotdeauna direct, prin lege, contravenții și sancțiuni, ci, chiar în sensul textului constituțional invocat, această competență revine autorității publice însărcinate cu organizarea executării legii. Această argumentare este valabilă nu numai în ceea ce privește Guvernul, ci, mutatis mutandis, și în cazul autorităților administrației publice locale prevăzute la

art. 2 alin. (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în ceea ce privește domeniile specificate în textele respective".

Deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, astfel încât excepția de neconstituționalitate invocată urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Vasile Stoican în Dosarul nr. 10.815/2004 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2005.