Decizia nr. 185/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 170/1999

privind acordarea, în mod gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor pentru unele categorii de persoane prevăzute în legi speciale, excepție ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ în Dosarul nr. 7.607/2004.

La apelul nominal, se prezintă consilier juridic Alexandra Bejan pentru Casa Națională de Asigurări de Sănătate, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentanta Casei Naționale de Asigurări de Sănătate solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 50 din Constituție, ci doar reglementează explicit modul de acordare gratuită a medicamentelor pentru persoanele cu handicap, precum și decontarea acestora din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate. De asemenea, menționează că acordarea de medicamente gratuite în tratamentul ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizării, reglementată de textul legal criticat, este una dintre măsurile de protecție specială a persoanelor cu handicap, legiuitorul având libertatea, potrivit art. 34 din Constituție, de a stabili condițiile acordării asistenței medicale, inclusiv a medicamentelor, în funcție de resursele financiare disponibile în sistemul de asigurări sociale de sănătate. În sfârșit, amintește că nici textul constituțional invocat și nici altă dispoziție din Legea fundamentală nu prevede pentru nici o categorie de cetățeni dreptul la asistență medicală și medicamente în mod gratuit.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat, care stabilește condițiile în care se acordă în mod gratuit medicamentele pentru veteranii de război, văduvele lor și persoanele cu handicap, nu contravine dispozițiilor art. 50 din Constituție. De asemenea, menționează că dreptul la protecție socială nu este un drept absolut.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 ianuarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 7.607/2004, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 170/1999

privind acordarea, în mod gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor pentru unele categorii de persoane prevăzute în legi speciale, excepție ridicată de instanță, din oficiu, cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței nr. 2.059/CA din 9 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 6.375/2004.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța susține că prevederile

art. 4 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 170/1999

contravin dispozițiilor art. 50 din Constituție. Astfel, arată că textul de lege criticat abrogă implicit

art. 19 lit. k) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999

privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, întrucât limitează dreptul conferit prin această ultimă reglementare la gratuitatea medicamentelor prescrise persoanelor cu handicap. În acest sens, amintește faptul că

art. 4 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 170/1999

condiționează acordarea în mod gratuit a medicamentelor de cuprinderea acestora în lista cu denumirile comune internaționale ale medicamentelor, precum și de veniturile persoanelor beneficiare. Consecința este, în opinia instanței, că aceste persoane nu își mai pot exercita dreptul la medicamente gratuite.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților apreciază că excepția nu este întemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat trebuie coroborat cu dispozițiile art. 6 alin. (1) din aceeași ordonanță, potrivit cărora sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute de art. 4 lit. b) se suportă din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, gestionat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate prin casele de asigurări de sănătate, în limita prevederilor bugetare cu această destinație și în condițiile prevăzute de legislația care reglementează organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. În speță, statul asigură protecția persoanelor cu handicap, în condițiile și cu limitele prevăzute de lege, cu suportarea acestor cheltuieli din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, îndeplinindu-și astfel obligația stabilită de art. 50 din Constituție.

Guvernul apreciază, de asemenea, că excepția este neîntemeiată, "fiind infirmată chiar de textul legal criticat, întrucât conține dispoziții care asigură concretizarea prevederilor, cu caracter principial, din cuprinsul art. 50 din Constituție [...]". De asemenea, arată că acordarea de medicamente gratuite, în tratament ambulatoriu, cât și în timpul spitalizării, reglementată de textul de lege criticat, este una dintre măsurile de protecție specială a persoanelor cu handicap, legiuitorul fiind în drept, potrivit art. 34 din Constituție, să stabilească, în funcție de resursele financiare existente în diferite etape, condițiile acordării asistenței medicale, inclusiv a medicamentelor. În sfârșit, menționează că nici o prevedere constituțională nu consacră dreptul de a beneficia în mod gratuit de medicamente.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 4 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 170/1999

sunt constituționale și că duc la îndeplinire dispozițiile constituționale referitoare la necesitatea asigurării de către stat a unei politici naționale de egalitate a șanselor, de prevenire și de tratament a persoanei cu handicap, în vederea participării efective a acestei categorii de persoane în viața comunității.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 4 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 170/1999

privind acordarea, în mod gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor pentru unele categorii de persoane prevăzute în legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 5 noiembrie 1999, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 783/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 21 ianuarie 2002. Textul de lege criticat a fost modificat și prin

art. I pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 30/2004

pentru modificarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 170/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 31 ianuarie 2004, având în prezent următoarea redactare: "Persoanele prevăzute la art. 2 lit. b) și e) beneficiază și de următoarele drepturi: [...]

b) medicamente gratuite atât în tratament ambulatoriu, prevăzute în «Lista cuprinzând denumirile comune internaționale ale medicamentelor din Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman de care beneficiază asigurații pe bază de prescripție medicală, cu sau fără contribuție personală», cât și pe timpul spitalizării, în condițiile Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de legile speciale prin care li se stabilește această calitate, precum și cele provenite din pensii;". În susținerea neconstituționalității acestui text de lege, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ invocă dispozițiile art. 50 din Constituție, potrivit cărora "Persoanele cu handicap se bucură de protecție specială. Statul asigură realizarea unei politici naționale de egalitate a șanselor, de prevenire și de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viața comunității, respectând drepturile și îndatoririle ce revin părinților și tutorilor".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea protecției speciale a persoanelor cu handicap, obligație prevăzută de art. 50 din Constituție. Astfel, prevederile

art. 4 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 170/1999

stabilesc dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia, alături de alte categorii de persoane prevăzute în legi speciale, de medicamente gratuite atât în tratament ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizării.

Curtea reține însă că acest drept nu poate fi absolut și acordat fără nici o condiție, respectiv să vizeze orice fel de medicamente. De aceea, textul de lege criticat precizează că medicamentele ce se acordă gratuit trebuie să fie prevăzute în "Lista cuprinzând denumirile comune internaționale ale medicamentelor din Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman de care beneficiază asigurații pe bază de prescripție medicală, cu sau fără contribuție personală", precum și faptul că aceste medicamente se acordă în condițiile Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate. De asemenea, textul impune și condiția ca beneficiarii să nu realizeze "alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de legile speciale prin care li se stabilește această calitate, precum și cele provenite din pensii". Această din urmă condiție asigură ca protecția statului să fie acordată doar acelor persoane care într-adevăr au nevoie de această protecție.

În sfârșit, Curtea observă că nici textul constituțional invocat și nici altă dispoziție din Legea fundamentală nu consacră, pentru vreo categorie de cetățeni, dreptul la asistență medicală, medicamente și proteze gratuite. Eventualele neconcordanțe, semnalate de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ, între dispozițiile legale criticate și prevederile altor acte normative nu constituie probleme de constituționalitate, ci probleme de aplicare a legii ce revin competenței instanței de judecată.

În consecință, având în vedere toate aceste aspecte, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 170/1999

este neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 170/1999

privind acordarea, în mod gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor pentru unele categorii de persoane prevăzute în legi speciale, excepție ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ în Dosarul nr. 7.607/2004.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2005.