Decizia nr. 225/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 55/2004 25 iunie 2004 pentru modificarea Codului de procedură penală
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004 , excepție ridicată de Ionel Rădulescu în Dosarul nr. 2.425/P/2004 al Tribunalului Argeș - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 9 decembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.425/P/2004, Tribunalul Argeș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004
pentru modificarea Codului de procedură penală, excepție ridicată de Ionel Rădulescu în dosarul menționat având ca obiect soluționarea recursului declarat de acesta împotriva încheierii de ședință din data de 7 decembrie 2004, pronunțată de Judecătoria Pitești, prin care s-a respins cererea de recuzare a completului de judecată.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale criticate, potrivit cărora alin. 7 al art. 52 din Codul de procedură penală se abrogă, urmând ca încheierea instanței de judecată prin care s-a respins cererea de recuzare să poată fi atacată numai o dată cu sentința sau decizia recurată, sunt contrare dispozițiilor constituționale privind dreptul la apărare.
Tribunalul Argeș - Secția penală, exprimându-și opinia asupra excepției, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât, "prin intrarea în vigoare a dispozițiilor legale criticate, nu se aduce atingere dreptului la apărare al persoanei care a formulat o cerere de recuzare, ci s-a avut în vedere necesitatea eliminării neîntârziate a posibilității de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, care ar impieta asupra desfășurării în condiții normale a procesului penal".
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2004
legiuitorul a realizat o unitate de reglementare în materie penală și civilă, consacrând o soluție legislativă similară celei prevăzute în art. 34 din Codul de procedură civilă. Se arată, totodată, că dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004
se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, este atributul exclusiv al legiuitorului.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Faptul că, prin dispozițiile legale criticate, se elimină calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare nu este de natură să aducă atingere dreptului la apărare. Exercitarea căilor de atac împotriva încheierilor o dată cu hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei oferă părților suficiente garanții procesuale pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime. Se arată, totodată, că textele legale criticate sunt norme de procedură și reprezintă opțiuni ale legiuitorului, conforme cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55 din 25 iunie 2004
pentru modificarea Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004, având următorul cuprins: "Articol unic - Alineatul 7 al articolului 52 din Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă."
Aceste dispoziții sunt considerate de autorul excepției ca fiind neconstituționale în raport cu prevederile art. 24 din Constituție, potrivit cărora: "(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) în tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
Examinând excepția de neconstituționalitate, se constată că asupra constituționalității dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004 , în raport cu alte prevederi din Legea fundamentală decât cele invocate de autorul excepției de față, Curtea s-a mai pronunțat prin
Decizia nr. 555 din 16 decembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, precum și, mai recent, prin
Decizia nr. 181 din 29 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 12 mai 2005, statuând că acest act normativ este constituțional. Cu acel prilej, s-a reținut că «recursul constituie una dintre căile de atac prevăzute de lege, cu privire la care Constituția statuează, în art. 129, că se poate exercita, "în condițiile legii". Deplina competență în ceea ce privește stabilirea acestor condiții revine legiuitorului, în acest sens fiind prevederile constituționale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Abrogarea, prin actul normativ criticat, a dispozițiilor procedural penale care reglementau recursul împotriva încheierii de respingere a recuzării s-a realizat, așadar, de către legiuitor în temeiul prerogativelor sale constituționale, fiind determinată de rațiuni de politică penală, respectiv de "necesitatea eliminării neîntârziate a posibilității de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, care impietează asupra desfășurării în condiții normale a procesului penal și poate conduce la punerea în libertate a unor infractori periculoși", astfel cum se menționează în mod expres în preambulul
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004 . Așa fiind, actul normativ criticat nu numai că nu aduce atingere prevederilor constituționale, ci constituie o aplicare a acestora, legiuitorul fiind preocupat de asigurarea exigențelor unui proces echitabil, prin împiedicarea exercitării abuzive a drepturilor procesuale și prin asigurarea celerității procesului penal (soluționarea cauzei într-un termen rezonabil fiind una dintre exigențe)». Aceste considerente își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
În speță, faptul că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare nu poate fi atacată separat cu recurs nu aduce nici o atingere dreptului la apărare, consacrat de prevederile art. 24 din Constituție, câtă vreme dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004
nu înlătură în nici un mod posibilitatea părților de a-și angaja un apărător, de a fi asistate de acesta și de a se prevala de toate garanțiile procesuale prevăzute de lege. Dimpotrivă, în temeiul prevederilor art. 361 alin. 2 și ale art. 385 1 alin. 2 din Codul de procedură penală, partea interesată are la dispoziție căile de atac împotriva hotărârii judecătorești prin care se soluționează fondul cauzei, putând să își exercite pe deplin dreptul la apărare.
Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004 , excepție ridicată de Ionel Rădulescu în Dosarul nr. 2.425/P/2004 al Tribunalului Argeș - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 aprilie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Florentina Geangu ____________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.